Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Fumez. Știu, nu contez!” Mesajul meu către „România care respiră”

Fumatul interzis

photo icon O persoană intră într-un magazin care prezintă la intrare mesajul „Fumatul Interzis”, în București, miercuri, 27 ianuarie 2017. Sursa: Inquam Photos / George Călin

Se știe din timpuri că nu iese fum, fără foc. De data asta a fost invers. De la fum a ieșit foc. Foc automat s-a tras între cele două tabere. Prietenii puternice au fost puse la încercare, demoni au fost eliberați din oameni despre care se putea spune lejer că nici măcar o muscă fumătoare nu ar putea omorî. A rezultat, în cele din urmă, o lege antifumat care tocmai a primit avizul constituțional și se pregătește să năvălească prin baruri și restaurante la curățat aerul.

Aceste rânduri ar trebui să reprezinte punctul de vedere al unui fumător. Întâmplarea (nefericită) face că sunt unul dintre fumătorii cu ani buni în slujba răului cu filtru. Cu toate astea, grea sarcină, uriașă responsabilitate.

Ca fumător, cred că protejarea prin lege a nefumătorilor este binevenită. Măcar ei să fie salvați de obiceiurile noastre nesănătoase.

Articole pe aceeași temă:

Scuzați-mă, fumătorilor, știu că vă simțiți discriminați, dar mie îmi lăcrimează ochii de la fum

Dragă nefumătorule, recunosc, păcătuiesc, dar este dreptul meu constituțional!

De când se va interzice efectiv fumatul în spațiile publice din România

Interesant la această lege nu este, însă, grija pentru fumătorii pasivi, ci lipsa completă de preocupare pentru fumătorii activi, actuali sau viitori, absența măsurilor de prevenție și raportarea neadecvată față de consumatorii de tutun. Statul beneficiază de pe urma activității legale a fumătorilor români, încasează bani legali, dintr-un comerț legal, pe care îl acceptă.

Orice comerciant sau beneficiar al unui produs se îngrijește să creeze și condițiile decente de consum. De exemplu, unui cârciumar nu i se permite să-și trimită mușteriii pe bordură când comandă o ciorbă de burtă cu smântână și ardei iute, hotelierii nu-și cazează musafirii în debara, iar taximetriștii nu-și bagă clienții în portbagaj. Atât timp cât fumătorii nu fac un rău altora, ei au aceleași drepturi ca orice alt consumator al unui produs pe care statul îl aprobă spre comercializare și în urma căruia adună bani la buget.

Cele mai multe state ale UE au găsit soluții și pentru fumători, protejând în același timp complet nefumătorii. Alte țări, mai puține, au procedat ca România, iar mulți din România le-au luat drept referință. Gradul de corectitudine politică este, firește, alegerea fiecărui stat în parte. Cum tot o alegere este să treci de la cel mai permisiv sistem, în care ne înecam cu toții în fum de țigară, în orice loc, la cel mai restrictiv, în care nu mai ai voie, să scoți nici aburi pe gură, în vremuri de cod roșu de ger. Uneori, am sentimentul că România nu poate fi decât curva batalionului sau Fecioara Maria. Paradoxul este că sfârșim, inevitabil, prin a fi nimic.

În forma incipientă a legii, țigările nu se mai puteau comercializa precum guma de mestecat, la casa de marcat. Ce a dispărut din lege nu a revoltat pe nimeni. Industria tutunului s-a luptat și a câștigat. A modificat această prevedere care ar fi făcut din dreptunghiurile cu nicotină un bun mai puțin accesibil și acceptabil. România pură și dreaptă care respiră nu a avut o problemă. Interesul ei a fost exclusiv să-i limiteze fumătorului spațiul de activitate, nu să descurajeze obiceiul, nici să transmită un mesaj celor mai tineri.

România pură și dreaptă care respiră nu a avut o problemă. Interesul ei a fost exclusiv să-i limiteze fumătorului spațiul de activitate, nu să descurajeze obiceiul, nici să transmită un mesaj celor mai tineri.

Prin urmare, ceea ce reproșez, în primul rând, actualei legi nu este radicalismul ei, ci lipsa măsurilor de prevenție. Atât timp cât țigările se vor vinde în continuare la terminalul supermarketului, mesajul pe care îl transmite statul este același ca în 1990. Atunci, Kentul versifica alături de „valută” cu Petre Roman și crăpa de sănătate, în pauzele comerciale la Dallas. De asta am murit noi la Revoluție? ”Pe sub mână” era monedă de schimb în comunism. Paradoxal, „la vedere” este mai rău, după 25 de ani.

Să presupunem pentru o clipă că o companie de Pharma sau mai multe ar fi decis să finanțeze promovarea, prin lobby, a unei legi antifumat. Complet ilogic, nu? Așa am zis și eu. Până la urmă, fumătorii se îmbolnăvesc mai des, au nevoie de mai multe medicamente. Dar dacă studiile demonstrează că acești fumători nu se lasă de viciu, nici dacă trebuie să se mute în Siberia? De ce ar avea ei nevoie, în aceste condiții?

De un substitut.

Să presupunem, din nou, că, în același timp, pe piața din România (re)intră un produs care înlocuiește temporar nevoia de nicotină și că acesta va fi chiar și compensat.

Nimic rău în această teorie complet neconspiraționistă. Paradoxal, iarăși, un interes comercial s-a suprapus cu unul public, adică acela al protejării nefumătorilor.

Legea tocmai validată are totuși și o dimensiune de prevenție, nu că și-ar fi propus așa ceva. Nu sunt vizați fumătorii activi, ci, involuntar, foștii fumători. M-am lăsat de două ori de fumat. O dată doi ani, la 20 și ceva de ani, altă dată, trei ani, mai aproape de 30. Prima oară, m-am reapucat la petrecerea unui prieten care sărbătorea împlinirea unei vârste, într-un mic bar. După câteva pahare de bucurie și aniversare, fără să mai simt de mult timp nevoia de a aprinde o țigără, am greșit. Totul conjurase împotriva mea: gagica aia mișto fuma, amicii fumau, atmosfera o cerea. Am zis că e doar una. N-a fost.

Îmi plac campanile bine făcute. Marele atu al campaniei antifumat este că a reușit să instige la violență de limbaj, fără să-și asume paternitatea. Autorii au simțit că politicienii sunt suflete slabe, care înclină spre combatantul Alfa, mai ales dacă are forma unui supererou civic. Fumătorii au adoptat, pe de altă parte, o strategie greșită. Deși nu aveau dreptate, au vrut să nu se schimbe nimic. În loc să accepte pierderile, în schimbul unor beneficii legitime, s-au ales cu fumul de pe tobă.

A mai fost o lovitură de geniu, pe care, altă dată, doar companiile de tabac o reușeau. Strategii din spatele campaniei antifumat au intuit potențialul de ură din societatea românească. Românii se urăsc între ei, mai mult decît urăsc împreună autoritățile. Nu s-a răfuit nimeni cu statul, cel căruia îi era egal unde se fumează și unde nu, ci cu ceilalți, cu fumătorii, aflați în minoritate atât ca număr, cât și ca argumente, organizare și activism. Au știut că o dată câștigat războiul cu fumătorii simpli, politicienii le vor pune pe frunte corola de lumini a votului lor.

România respiră acum. Dar oare mai fumează?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Victor66 check icon
    ”Interesant la această lege nu este, însă, grija pentru cei de lângă bețiv, ci lipsa completă de preocupare pentru bețivii activi, actuali sau viitori, absența măsurilor de prevenție și raportarea neadecvată față de consumatorii de alcool. Statul beneficiază de pe urma activității legale a bețivanilor români, încasează bani legali, dintr-un comerț legal, pe care îl acceptă.”

    Un articol prost, scris de un om care nu se gândește decât la el.
    • Like 0
  • Am o problemă . Intr-adevăr cârciumarul nu te dă afară cu ciorba , dar cum ar fi dacă te-ar pune sa o mănânci în capul altui client şi să-ţi mai scape si firimituri pe capul lui . Zic şi eu...
    • Like 0
  • Am citit constiicios toate comentariile, am cantarit toate argumentele, am eliminat de pe lista mea tot ceea ce as fi spus si eu, pana la urma. Cand credeam ca nu mai e nimic de spus, a trecut masina de salubritate si a golit tomberoanele. MIrosul ca mirosul, dar bacteriile nemarcate olfactiv sau vizual au intrat in plamanii mei de fumatoare, ce mai conteaza? Asta e un bonus, la fel ca si murdaria de pe strazi, o adevarata sursa de patologie free of charge, ca si mancarea cea de toate zilele, infierata cu manie de curentele de activisti alimentari, de veceurile ecologice puse, ca sa vezi, chiar in proximitatea locurilor de joaca din parcuri, de cosurile de gunoi din statiile de transpsiort in comun, din care ies mirosuri pestilentiale si din care se revarsa gunoaiele pe trotuar, Probabil ca lista e mult mai mare. In realitate, aceasta lege face parte din spuma toxica si urat mirositoare a anului electoral, la fel ca si legea de tras pe roata a cetatenilor care nu se duc la doctor si care, o data ajunsi in faza cronica, cheltuiesc ca inconstientii, din bugetul din care ar putea fura parlamentarii. Chestia asta mi-a declansat in memorie o scena geniala din filmul frantuzesc Operatiunea Icar. Nu o sa descriu scena, o sa va las sa vedeti filmul si sa o descoperiti singuri. In acest fel , ca va fac un bine cu forta. caci se poarta.
    • Like 0
  • Vlad check icon
    Daca m-ar intreba pe mine cineva, eu as interzice complet comercializarea si distributia de tutun pe teritoriul tarii. Fumati ce mai scapa pe la granita in busteni. De ce? Pentru mine mai putin cat pentru cei care fumeaza si isi omoara organismul incet incet. Fumatul nu e un drept scris cu underline in Constitutie. Nimic benefic nu primesti cand fumezi o tigara dpdv biologic. Te otravesti. Cum drogurile sunt ilegale, asa ar trebui si fumatul scos in afara legii. Mai ales ca daca pentru droguri nu stii cum ar fi daca le-ai legaliza(s-ar droga mai multi sau la fel de multi, who knows?), pentru fumat avem dovezi de generatii si generatii. Lumea se apuca de fumat pentru ca poate si mai ales pentru ca vede pe altul ca fumeaza. Se apuca de fumat, se otravesc pe ei si de obicei si pe altii cu fumul de la tigara.
    • Like 0
    • @ Vlad
      Același lucru se poate spune despre alcool. N-aud pe nimeni să ceară interzicerea alcoolului.
      • Like 0
  • 50 si ceva de comentarii pentru ceva ce ar fi trebuit sa tina doar de bun simt ...

    Alte probleme mai spinoase mai aveti?
    • Like 1
  • Mihai check icon
    Mi-e foarte neclar cum nu reusesti sa separi padurea de copaci. Intr-o negociere de cele mai multe ori vor exista compromisuri. Una din strategii ( posibil cea adoptata de Romania Respira) este de a introduce clauze care stii ca nu vor trece, pentru ca intr-o negociere in care niciuna din parti nu detine puterea majoritara, amandoua partile vor vrea sa castige ceva.

    Ei bine cei din campania antifumat s-au gandit si la descurajarea consumului - vezi prevederea legata de a nu se mai pune vizibil in vitrine, dar aceasta a fost sacrificata pentru the greater good --> permiterea respiratului in spatiile publice inchise fara sa interfereze fumul de tigara.

    In ciuda argumentelor tale, problema este destul de simpla. La un nivel simplificat avem 2 prevederi: a) pentru interzicerea fumatului in spatiile publice inchise b) pentru limitarea vizibilitatii produselor de tutun in spatiile comerciale. Pe care puteai sa o oferi ca momeala grupurilor de lobby pentru industria fumatului?

    Pe prima? - Nu, pentru ca astfel nu iti rezolvai problema si anume fumul in spatiile publice. Comerciantii in medie vor face in cel mai bun caz efortul de a indeplini minimul legal in vederea amenajarii spatiului. Daca minimul inseamna ca eu pot sa am spatii pentru fumatori si nefumatori in aceeasi incapere, atunci ei asa o sa lase. Ai putea sa mai descurajezi fumatul, trecand a doua prevedere - micsorand vizibilitatea produselor de tutun. Rezolvai problema la tejghea dar cand venea vorba de spatiile sociale, unde de multe ori se dobandesc sau solidifica obiceiuri aveai aceeasi problema. Veneam in club, vedeam ca se fumeaza, fumam si eu fuma si nefumatorul de langa mine ( pasiv).

    Renunti la a doua? Da, pentru ca prima are impact direct si imediat cu posibilitate de impact pe termen lung, deci ai cum sa-i masori impactul, sa dovedesti ca ce-ai facut cu campania asta ai facut bine. A doua in schimb, nu are rezultate directe si imediate. Un fumator inrait chiar daca nu vede ca sunt tigari la vedere tot stie sa intrebe. Un nefumator care vrea sa se apuce in schimb, sau care nu stie ce sunt tigarile, poti argumenta ca are sanse mai mici sa se apuce. Doar ca din nou te aduc la imaginea unei romanii unde nu mai sunt tigarile vizibile la tejghea, dar hai sa intram intr-un club sa vezi cum e, sau intr-o scoala, institutie de administratie publica. Vezi ce vad si eu? Ce vede si nefumatorul care vede imaginile din club, scoli sau alte institutii? Vezi de ce ar vrea sa incerce si el?
    • Like 0
  • Felicit autorul articolului, mi-a plăcut.
    Observ că cei mai mulți văd problema ca o luptă între fumători și nefumători. Nu este tocmai așa. Există destui fumători care sunt de acord cu legea, după cum există nefumători care sunt împotriva ei. Printre aceștia din urmă mă număr și eu. Nu numai că sunt nefumător, chiar urăsc mirosul de fum de țigară, și în calitate de medic îmi petrec ore multe încercând să-mi conving pacienții să renunțe la acest viciu mizerabil.
    Cu toate acestea, există principii mai importante în joc și, din păcate, tabăra pro-lege nu este capabilă să le înțeleagă, sau pur și simplu pune plăcerea unei mici victorii deasupra acestor principii. Mă refer, desigur, la libertățile fundamentale individuale, inclusiv cea asupra propriului corp, sau cea de asociere. Atâta vreme cât fumatul nu este ilegal și dreptul la proprietate privată și întrunire este garantat de lege, este absurd să interzici cuiva să deschidă un local cu destinație specială pentru fumători.
    Care sunt argumentele susținătorilor legii?
    1. Aud ad nauseam ideea că fumătorii îi deranjează și îi îmbolnăvesc pe cei din jur. Desigur, adevărat, de necontestat. Tocmai de aceea în spațiile în care, inevitabil, cele două categorii se întâlnesc (instituții, săli de așteptare etc.) este absolut normal să fie interzis fumatul. Însă de ce ar fi interzis într-o cafenea pe care scrie cu litere de un metru SMOKERS ONLY? Doar nu este nimeni forțat să intre acolo, dacă nu dorește. Este ca și cum ai interzice piscinele din cauză că pot duce la decesul celor care nu știu să înoate. De parcă ar fi inconștienți și nu ar înțelege că acolo este o piscină, așa cum un nefumător nu pricepe semnul care atrage atenția că acel local este pentru fumători.
    2. Argumentul conform căruia dacă s-ar permite localuri pentru fumători, toată lumea ar merge acolo, și nimeni nu ar mai face localuri pentru nefumători. Este un argument care ignoră total mecanismele de piață. Dacă există (și categoric există) un număr mare de nefumători, automat localurile pentru aceștia vor avea succes. Orice patron ar sesiza nișa existentă în piață și s-ar îmbogăți dacă concurența nu le oferă nefumătorilor un spațiu safe pentru ei.
    3. Argumentul conform căruia ar fi afectați cei care lucrează într-un asemenea local. Da, există un oarecare creștere a riscului de boli pulmonare și pentru fumătorii pasivi (e foarte mică, dar există). Și ce dacă? Individul care se angajează acolo este conștient de alegerea făcută. Orice meserie, orice loc de muncă, vine și cu riscuri la pachet cu beneficii. Și pompierul riscă să moară la datorie, și polițistul, și minerul face BPOC mult mai repede și mai frecvent decât fumătorul pasiv, și colegii mei medici fac infarct de la nopți nedormite prin gărzi etc.. Rolul statului este doar să informeze corect asupra riscurilor, iar individul decide dacă raportul risc-beneficiu îi convine sau nu.
    4. Argumentul că fumătorii se îmbolnăvesc mai des, ca urmare duc la costuri mai mari pe sistemul asigurărilor de sănătate. Este un argument ridicol din două motive. Pe de o parte pentru că legea nu interzice fumatul sau comerțul cu țigări, și pe de altă parte pentru că taxele incluse în preț acoperă cu brio acele costuri suplimentare. Dacă asta ar fi problema, ar trebui interzise și localurile care servesc fast food, prăjituri, produse zaharoase, alcool etc..
    5. Argumentul că asemenea măsuri vor duce, în cele din urmă, la scăderea numărului de fumători. Este poate singurul argument pertinent, însă intră în categoria scopul scuză mijloacele. Și eu îmi doresc enorm să scadă numărul de fumători, până la zero dacă se poate. Dar nu prin legi care să le interzică drepturi elementare.
    • Like 4
    • @ Unul Oarecare
      Nu este nimeni fericit ca fumeaza...este un viciu nesanatos si scump...eu as da aproape orice sa pot renunta la tigari..este o dependenta crunta...statul ar face bine sa ajute fumatorii sa renunte la acest viciu deoarece este complice cu producatorii si distribuitorii de tigari...legea nu ma afecteaza pentru ca nu merg in birturi...inteleg nefumatorii dar si fumatorii trebuie da aiba coltul lor....si mai cred ca masinile scot mai mult fum decat mine...eu nu am masina si ma pot considera oarecum discriminat...dimineata aproape ca lesin dupa primele gaturi de esapament...tigara este pistol cu apa.....
      • Like 1
    • @ Unul Oarecare
      Rar, dar mai există oameni, e drept unul oarecare, care pot să analizeze ceva cu nepărtinire și mai mult să fie și elocvenți.
      • Like 0
  • Habar n-am cine este autorul acestei încâlcite solicitări de drepturi pentru fumători, așa că nici nu poate fi vorba să-l pot „urî” în calitatea mea de nefumător. Dar pentru că acest fumător zice cu repetiție că „Românii se urăsc între ei, mai mult decît urăsc împreună autoritățile” aș putea să-l urăsc pentru asta. De fumat are șanse să se lase (cum de altfel a încercat de două ori cu relativ succes), dar de prostie e mult mai greu. Pentru cazul că fumul țigării lui mă va deranja vreodată, mă voi supăra pe el, dar de la supărare la ură este cale lungă. Contribuții la buget sunt și amenzile de circulație, dar contravenienții nu cer să li se creeze condiții pentru încălcarea repetată a legii. Problema este foarte simplă: Dacă nefumătorul nu-l deranjează pe fumător, nici fumătorul să nu-l deranjeze pe nefumător. Indiferent în ce loc public s-ar afla împreună sau alături!
    • Like 5
  • george check icon
    Ce inseamna aprobarea unui moderator? Nu am libertatea de opinie? Aplicati cenzurarea opiniei mele? Atunci la ce mai doriti comentarii, aprobandu-le numai pe cele care va plac?
    Poate va razganditi.
    • Like 0
  • george check icon
    Incep cu fraza:democratia ta se sfarseste unde incepe democratia mea.Ca urmare, fiecare e liber sa faca ce doreste cu conditia sa nu lezeze drepturile aproapelui sau.
    Legat de constitutie, fiecare roman are dreptul la ocrotirea propriei sanatati.
    Pe de alta parte, consumul de tigari este reglementat, fiind legal, decizia apartinand consumatorului in ce priveste calitatea de fumator.
    Dar, punand cap la cap, rezulta existenta a doua lumi diferite, in cadrul constitutiei si a democratiei, lumi care trebuie sa coexiste fara a se deranja una pe alta.
    Un alt aspect, este faptul ca nu poti desfiinta industria tutunului, care genereaza locuri de munca si impozite si taxe, toate aflate intr-un circuit cu vechi state de serviciu.
    Prin urmare, legislatia trebuie sa cuprinda nu numai masuri antifumat ci sa prevada si consecintele acestei legi.
    Concluzia este ca puteti fuma fumatorilor, dar nu ma deranjati pe mine nefumator.
    Justificarea ca se plateste taxa de viciu, nu e fezabila.Taxa se plateste sa-l"repare" pe consumator nu pe nefumatorul devenit fumator pasiv.Desi nu se stie daca taxa de viciu inclusa in pret acopera toate costurile legate de sanatate, accidente datorate fumatorilor (auto, incendii).
    Parerea mea.
    • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult