Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Guvernul poate să facă autostrăzi din banii asiguratorilor”- CFO Metropolitan Life România

Companiile mari, inclusiv din domeniile asigurărilor și pensiilor private, administrează, prin investiții, fonduri însemnate și o fac în mod profesionist, în interesul clientului. Numai noi, Metropolitan Life, parte a MetLife Europe Limited avem în jur de 2 milioane de clienți de la care strângem, în diverse forme, pentru produse diferite, sume importante. Acești bani care se adună- suntem obligați de lege și de contractele cu clienții să îi investim în titluri de stat, în obligațiuni corporatiste, în acțiuni la bursă (...) Statul trebuie să se gândească bine cum își maximiează fluxurile de capital, fiindcă poate obține o finanțare care este la mâna lui. Firmele de pensii și de asigurări lucrează pe termen de 10, 20, 30 de ani. Ceea ce înseamnă că banii strânși pot fi direcționați spre lucrări tot pe termen lung, spre infrastructură”, spune Ciprian Lăduncă, CFO Metropolitan Life România, într-un interviu pentru Republica.ro (foto).

Lăduncă este de părere că jucătorii de pe piața asigurărilor și pensiilor administrate privat ar putea deveni unul din cele mai importante motoare de dezvoltare pentru Bursa de Valori București și că fiecare creștere a penetrării asigurărilor în rândul populației înseamnă fonduri mai însemnate care pot finanța atât economia privată, cât și deficitul bugetului de stat pentru investiții de anvergură. Despre atitudinea românilor față de evenimentele nedorite din viață, dar și despre vestitul ajutor strâns mână de la mână, într-un interviu publicat în cadrul campaniei România asigurată, realizată cu susținerea Metropolitan Life România.

Care este potențialul pieței de asigurări din România?

Este un potențial imens, pe zona de pachete de beneficii, dacă e să te compari la media pe Europa la asigurări de viață. Suntem parte din Europa și către nivelul acesta tindem. Ei au o rată undeva la 4,5- 5 % din PIB care sunt reprezentate de asigurări, iar noi suntem la 0,3. E o distanță de 15 de ori și ceva. Practic, noi, firmele acestea care activăm pe piața asigurărilor de viață, avem un potențial enorm de creștere.

Cum și când va recupera România decalajul față de țările cu tradiție?

Aici cred că este un cumul de factori care pot să grăbească, să ajute sau să limiteze această creșetere a pieței. În primul rând, capacitatea financiară a românilor, iar în al doilea rând este totul legat de educația financiară. Asigurarea poate fi cumpărată de către cineva după ce își acoperă nevoile de bază- chirie, mâncare, haine, educația copilului. După ce îți răspunzi acestor nevoi, abia apoi te poți gândi și la alte lucruri. Într-adevăr, venitul mediu este foarte scăzut, puțin peste cel al Bulgariei, deci aici este o limitare, pentru că mulți nu mai au bani și pentru a se asigura sau au această percepție, că nu dețin resursele financiare necesare. Aici nu ar fi rău să intervină angajatorii, care pot să ofere în pachetele de beneficii extra-salariale asigurări pentru angajați. În ce privește educația financiară sunt foarte multe lucruri de făcut- aici nu e rolul numai al persoanei simple de a citi și se informa. Educația trebuie să se facă de către firma angajatoare, de asiguratori, de oameni al industriei, de reglementator, ASF, de exemplu. Împreună sperăm să mișcăm lucrurile în zona în care ar trebui să se afle. În primul rând, că tot vorbeam de nevoi- după ce îți atingi nevoile de bază, te poți gândi la o asigurare. Dar și până atunci e bine să ai o asigurare mică, minimă, dar care să te ajute, din momentul în care ți-ai intemeiat o familie, să te ajute să treci peste un necaz sau un eveniment neprevăzut. Ok, nu-ți permiți să dai 1.000 de lei pe an pentru o asigurare complexă, dar cred că aproape toți avem un euro, doi sau patru pentru o asigurare care să ne ajute familia să treacă peste necazuri. Dacă se întâmplă ceva grav- ceea ce nimeni nu-și doreste, noi cu atât mai puțin- important este să fie protejată familia, iar asta cred că trebuie să fie mesajul pe care să-l înțeleagă toți.

Statul, prin guvern, cum poate să ajute și să împingă industria înainte, la nivelul celorlalte țări?

Guvernul poate face mult mai mult. Și nu din grijă pentru cetățeni, ci mai mult pentru binele bugetului de stat, al țării.

Ar trebui să impună obligația de a ne asigura, sau cum? Să ne scutească de taxe?

Știți care este procentul celor care își fac o asigurare de casă obligatorie? Undeva peste 20%. Nici măcar acolo, unde legea îi obligă, nu au făcut. Nu credem că impunerea obligației de a face o asigurare este soluția, din contră.  

Atunci? Să ne scutească de taxe sau să dea deduceri mai mari?

Suntem impactați de toate modificările legislative- TVA mai mic sau TVA mai mare, impozit pe profit mai mic sau mai mare. Dar când ești o firmă de asigurări care sute de ani istorie, nu mai faci planuri decât peste zeci de ani și la lansarea oricărui produs iei în calcul toate acestea. Se poate întâmpla un BREXIT. Nu ne bazăm pe un avantaj pe care îl dă un guvern. Trebuie să avem doar o stabilitate pe termen foarte lung, cum este pilonul II de pensii, care este de fapt un sistem de economisire foarte stabil. Eu sunt din Vrancea și când merg acolo, oamenii care știu că lucrez în domeniu vin și mă întreabă cum e treaba aia cu punctele de pensii. Și vin cu hârtia de la fondul de pensii și îmi arată- uite ce zic aici, că am suma asta. Sunt extrem de bucuroși să afle că indiferent de schimbările legistaltive, alegeri, partide, guverne sau orice se întâmplă, suma care este scrisă acolo e ca într-un cont de economii, aceia sunt banii lor. E cu siguranță ceva ce nu a fost replicat. 

Firmele de asigurări și cele de pensii au capacitatea de a acumula fonduri foarte mari de la populație. Noi avem in jur de 2 milioane de clienți de la care strângem, în diverse forme, sume importante de bani. Suntem obligați de lege și de contractele cu clienții să îi investim în titluri de stat, în obligațiuni corporatiste, în acțiuni pe bursă. Avem undeva pe la 70-80% în titlurile emise de statul român. Deci noi adunăm acești bani de la cetățeni- iar banii aceștia ajung în administrarea noastră. 

Ce se întâmplă cu banii pe care-i băgați în titlurile de stat?

Statul trebuie să se gândească bine cum își maximiează fluxurile de capital, fiindcă poate obține o finanțare care este la mâna lui. Firmele de pensii și de asigurări lucrează pe termen de 10, 20, 30 de ani. Ceea ce înseamnă că banii strânși pot fi direcționați spre lucrări tot pe termen lung, spre infrastructură. S-ar putea cladi foarte multe lucruri în România. Se pot face construcții mai mari sau mai mici- canalul Dunăre-București, zic unii că ar ajuta Bucureștiul să se dezvolte, sau o centură în jurul Capitalei. E nevoie de ele și noi avem banii aceștia (n.r. firmele grupului Metropolitan Life în România administrează peste 1 miliard de dolari, fonduri care provin de la clienții care au cumparat produse de asigurări și pensii).

La nivelul 0,3% pondere în PIB, cât reprezintă piața de asigurări, grupul nostru administrează în jurul unui miliard de dolari. Dar dacă asigurările ar fi de 1 sau 2 sau 3% în Produsul Intern Brut? Vă dați seama la ce sume ar ajunge să fie colectată de către toată piața de asigurări și apoi cum ar putea fi investite? Și atunci statul să vină să spună, să reglementeze- nu mai mult sau nu mai puțin de 70% în obligațiuni de stat. Practic, mi-ar ghida investițiile în obligațiuni de stat. Și ei practic își asigură nevoia de capital, își degrevează bugetul. Vă dați seama, la 2 milioane clienți, cu un miliard de dolari de administrat, asta înseamnă că dacă li se întâmplă un eveniment nedorit - oricare dintre ei- fără ca cineva să-și dorească asta- ar ajuta statul să fie mai puțin expus, bugetele de asigurări să fie mai puțin încărcate de obligații. Nu mai vorbim de cazuri extreme, calamități, inundații.

În funcție de nivelul de dezvoltare- nu toate țările au interesul să direcționeze banii spre infrastructură sau fonduri publice. De exemplu, în SUA, într-o mai mică masură se investeste în titluri emise și garantate de stat, dar într-o masură însemnată în bursă. 

Poate bursa să crească piața de asigurări și pensii?

Ce înseamnă, de fapt, bursa? Înseamnă că orice inițativă privată, firmă, societate, om sau un grup de oameni cu o idee, un business plan, o afacere se poate lista. Îți spui la un moment dat- am nevoie de mai multi bani- și te duci să te listezi la bursă. Și in felul asta, obții capital să te dezvolți, din profit dai bani acționarilor care au investit în tine. Cine sunt investitorii? Pot fi și firmele de pensii și asigurări care bagă fonduri în start-up sau firme cu istoric, cele de producție, românești, dar care de de ani de zile, sunt limitate la un anumit nivel de dezvoltare din lipsă de finanțare. Sunt companii care nu au reușit să atragă investitori strategici străini sau cu capital însemnat. Dacă ar intra pe bursă și firmele de asigurari și pensii și-ar diversifica portofoliul, ar avea capital să se dezvolte. Ce se obține din listarea la bursă? Se obține transparență pentru că cel care vrea să emită acțiuni sau să tranzacționeze trebuie să aibă auditor și o rigoare a bilanțurilor, cheltuielilor și veniturilor.

Întâi trebuie să ai investitori, cash, capital- Bursa din București este o mașină care funcționează, dar nu la capacitate. Investitorii străini nu sunt interesați să citească ce se întâmplă la bursa din București. Pe terminalele Bloomberg, Reuters, nu au deschisă și piața de la București. Au Frankfurt, Varșovia, Londra, New York. E nevoie de tranzacții și volum. Primul pas este să existe fonduri. Exista o brumă de bani, se poate strânge sub diverse forme, fonduri de pensii și asigurări. Statul poate să reglementeze prin lege cum să fie investite sumele- o parte în obligațiuni de stat și alta în bursă. În felul acesta, bursa devine atractivă. Este un model, aplicat de polonezi, care au facut asta la din Varșovia. Trebuie să existe viziune pe termen lung, să existe politicieni care să asculte glasul economiștilor și să meargă în direcția asta.

BNR-ul și ASF-ul sunt solide și cu politici constante. Guvernul poate se schimbă mai des decât ar trebui. Dar BNR are o conducere nu poate fi acuzată instabilitate, ei sunt corelați cu băncile centrale moderne. ASF-ul, de când a apărut este foarte orientată să dezvolte piața și educația financiară. Cred că reglementările sunt în direcția bună. Și mai rămâne guvernul care poate să vină în completarea BNR și ASF. Avem specialiști care pot interveni cu idei și trebuie să existe o viziune, un proiect comun, care să fie folosit, aprobat, aplicat.

Să revenim la angajatori și rolul lor în creșterea pieței de asigurări sau beneficii extra-salariale. Cum stă România?

Există doua categorii de firme. Sunt multinaționalele, care vin cu know-how-ul și cultura organizațională de afară. Oferă beneficii, asigurări de viață, abonamente medicale, abonamente la sala- sunt la nivel la care e mulțumitor. Este foarte important ca oamenii de afaceri români- unii aflați la început de drum- să înțeleagă riscurile la care sunt supuși angajații. Cu un cost mic pot să asigure riscul unui accident, de exemplu, în cazul unei firme de curățenie. Asta trebuie să înteleagă- pentru ei, pentru afacerea lor, ar fi mult mai bine să aibă o asigurare de accident. 

Sunt multe firme în care lucrează IT-isti. Nu te poți duce cu asigurare de accident, acolo e nevoie de mai mult, astfel încât ei să nu plece la competiție. Au nevoie de asigurare de viață, asigurare de sănătate, abonament la sală, să se miște. Sunt afaceri care sunt deținute de familii și care declară veniturile salariaților la venituri minime, cu colectare la bugete și fonduri foarte mică. Și oamenii aceștia au nevoie de pensii private. Sau de un produs de asigurare care să le ofere o anumită sumă peste 20-30 de ani. Ce se întâmplă cu o persoană care are 50-60 de ani și rămâne fără job, iar în contul de pensii nu s-a acumulat aproape nimic? De fapt, aici vin specialiștii. Fecare tip de client trebuie să primească o asigurare personalizată. Discuția dintre consultant și client este extrem de importantă. Vei primi exact polița de care ai nevoie, daca eu, consultantul, îți înțeleg nevoile. 

Studiile spun că românii au o percepție strâmbă despre asigurările de viață

În urmă cu trei săptămâni am fost la o întâlnire cu 30 de reprezentanți ai unor firme și angajatori în țară, din diverse arii, de la silvicultură la turism. Nu era o sesiune de vânzare, i-am adunat acolo ca să le spunem că existăm. Din toate cele 30 de firme doar una avea asigurare de grup pentru angajați. La întâlnire erau fie directorul de HR, fie cel financiar. Ce am observat a fost că fix aceste persoane spuneau - noi nu vrem asigurări- fiindcă preferăm ca suma respectivă să ni se dea la salariu, în plus

Când intrai în detaliu cu ei, spunându-le că poate o asigurare ar costa 50 de lei pe lună, când le explicam, ca tu, angajat, ai avea confortul unui asigurări, să spunem la un salariu de 2000 de lei... Când îi întrebam... ce ai dori, să primești 50 de lei în cont sau să ai certitudinea că dacă ai o operație sau un eveniment nedorit ești acoperit? Care îți oferă mai mult confort? Să primești 50 de lei în în ziua de salariu, sau să ai certitudinea că dacă se întâmplă ceva ești protejat? Când înțelegeau că pot să fie asigurați cu o sumă care astăzi costă un prânz în oraș, optau pentru asigurare și nu pentru suma în cont.

Alt participant spune: la noi în firmă- dacă pățește cineva ceva, ne ajutăm între noi, punem mână de la mână și ne susținem. Ultima dată s-a întâmplat acum 3 ani, când un coleg a decedat. Și cât s-a strâns? O dată 4.000-5.000 de roni și la alt salariu alți 2000. Pâi și cât credeți că i-a ajutat acest ajutor, altfel foarte bine venit? Poate suma i-a ajutat să acopere cheltuiala imediată pentru a trece peste necaz. Dar cine i-a ajutat după aceea cu casa? Sau poate copilul trebuia sa meargă la gradiniță cu plată? Sunt momente cand apar emoții. Îl vezi pe unul că a căzut pe jos, sari imediat să îl ajuți. Dar dacă îl vezi permanent pe jos, poate nu mai sari, pentru ca zici că e de mult acolo și ar fi trebuit să se ridice, că nu mai e rolul tău să-l ajuți să se ridice. Cați se mai duc să-l viziteze pe copilul colegului decedat, să vadă ce nevoi mai are el și familia? Și aici este vorba despre rolul unui părinte responsabil- nu vreau să-mi las copilul la mila comunității, dacă pățesc ceva.

Spuneți că românii sunt mai aplecați spre a se ajuta strângând mână de la mână și mai puțin spre a se asigura? 

Dacă privim la comparația- charity (ajutor reciproc) VS insurance (asigurări), vedem diferențele. Dacă cineva e într-o mare nevoie și vrea ajutor, toata lumea sare și pune umărul, e foarte bine că există această formă de suport, noi susținem asta, credem și vrem să ajutăm când cineva țipă de durere. Mai e partea cealaltă de inssurance, în care cel care o duce bine, gândește că s-ar putea sa aibă momente în care nu va fi la fel de bine în viitor, iar banii care se strâng servesc, la un moment dat, foarte bine. Nimeni nu-și doreste să rămână la mâna ONG-urilor sau comunității. Charity-ul și industria de insurance s-au dezvolatat în paralel. Niciodată nu s-au canibalizat, s-au dezvoltat în paralel de la 1800 în SUA. Cei care au un venit permanent - indiferent de forma lor- ar trebui să-și facă asigurare. Dar sunt cei 10 la sută care poate nu au avut un venit ca să se protejeze de riscuri. E puțin probabil să poată completa o cerere la un ONG pentru susținerea sa sau a familiei din fonduri de charity cei care au avut o mașină scumpă, casă și li se întâmplă un eveniment neplăcut. 

Ce e cel mai important pentru români, când vine vorba de asigurări?

E o ordine nefirească, o apreciere inversă a valorii lucrurilor importante pentru noi. Cei mai mulți români își asigură în primul rând mașinile, apoi mai puțini își asigură casele, iar la final, încă și mai puțini își asigură viața. Și te intrebi: ce e important? Mașina, care dacă se strică sau e distrusă.... asta e, nu mai circuli cu ea trei ani? Casa, care dacă Doamne ferește sare în aer, nu mai există? Sau viața e importantă? Am discutat foarte mult cu prieteni, clienți si potențiali clienți. Răspunsul celor mai mulți este că riscul este mai mare pe auto, apoi descrescător pe partea de case și apoi e riscul cu viața. Culmea, exact cele pe care nu le asiguri - viața și sănătatea - dacă nu le ai sau ai probleme care îți afectează familia- tocmai acestea te fac să pierzi și casa și mașina. Dacă ai pierdut o mașină și nu ai bani să o repari, asta e. Ai casa, ești sănătos. Dar invers este foarte greu.

Ansamblul acesta de factori este foarte greu de înțeles. Mergi pe ideea ca multora li se întâmplă să facă accidente de mașină. Noi lucrăm în această industrie, lucrăm cu statistici. Nu-și dorește nimeni, dar asta e și acestea sunt cifrele. Asta e realitatea. Avem tabele de mortalitate, există un procent acolo, când te raportezi la un număr de ani, observi, ca în medie, câțiva din cei 100 pățesc ceva.

România e pe ultimele locuri în ce privește gradul de alfabetizare financiară. Cine ar trebui să se ocupe de asta?

Toți. O face și BNR prin manuale alternative și multe bănci și instituțiile. E foarte important să știe oricine ce este o asigurare, ce e un card, un cont curent, un credit. Copiii mei au foarte multe întrebări- care este rolul creditului, de ce trebuie să te împrumuți. Este greu să traduci în cuvinte simple și să îi faci să înțeleagă termenii aceștia financiari. Noi, Metropolitan Life, avem câteva programe foarte bine puse la punct. Am investit jumătate de milion de dolari în 2015, cea mai mare parte pentru incluziune socială. Încercăm, prin partenerii cu care lucrăm, să ajutăm un număr de 500 de tineri. Aceștia nu studii, dar au intrat într-un program care să îi ajute să aibă un viitor profesional și li se dau și niște noțiuni financiare. Sperăm ca în câțiva ani, ei să devină angajați, să devină oameni respectabili, cu job și familie și nivel de înțelegere despre ce așteaptă viața și societatea de mâine de la ei.

Mai avem un progarm pentru elevi de gimnaziu și liceu. Mi se întâmplă să mă întrebe copii - tată, de ce ți-ai făcut credit? Dar de ce nu ai făcut altfel, de ce nu ai găsit alte soluții? Răspunsurile trebuie să fie simpli. Dacă toata lumea ar fi canalizată, daca toata lumea ar investi banii aceștia, iată, noi vom investi și anul acesta sume importante de bani, vor veni și rezultatele. E adevarat că mulți o fac. Dar efectele le vom vedea pe termen lung.

Poți să înțelegi ce însemnă o asigurare cu investiție, o asigurare de viață sau o asigurare RCA și una CASCO, o pensie de pilon 2 și una pilon 3, o pensie de stat și una privată, leasing financiar și leasing operațional. Cred că cineva care nu cunoaște și nu înțelege măcar acești termeni este în incapacitatea de a lua o decizie financiară, care ține de bugetul familiei.

Articolul face parte din cadrul campaniei România asigurată. România asigurată este un proiect editorial de informare și educare despre acoperirea riscurilor și beneficiile protecției financiare, realizat de Republica.ro și susținut de compania Metropolitan Life, parte a MetLife Inc., una dintre cele mai mari companii de asigurări de viață din lume. Înființată în 1868, MetLife are, la nivel global, 100 de milioane de clienți în aproape 50 de țări. În România, Metropolitan Life activează de mai bine de 17 ani și are peste 2 milioane de clienți.

Dacă aveți întrebări, dacă vreți să aflați care sunt criteriile după care să faceți cele mai bune alegeri, publicați-le la finalul fiecărui articol, în secțiunea de dezbateri. Nu trebuie decât să vă logați cu emailul sau cu contul de social media. Puteți, de asemenea, să ne scrieți și pe adresa redacția@republica.ro. Mesajele voastre pot genera subiecte, tematici sau chiar texte și analize în campania România asigurată.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihnea check icon
    Interesant interviu și interesantă discuție. Mă bucur că publicul este informat cu privire la posibilitatea de a finanța proiecte pe termen lung cu ajtorul piețelor financiare, mai exact cu ajutoul pieței locale de obligațiuni de stat.

    Pentru finanțarea poriectelor pe termen lung, România are la dispoziție, printre alte surse de finanțare, și fonduri structurale ale Uniunii Europene. Din păcate, aceste fonduri nu sunt accesate la un nivel mulțumitor. Se pare că unul din motivele pentru care aceste fonduri nu sunt accesate este teama autorităților legate de cerințele de transparență în ceea ce privește cheltuiala banilor, motiv pentru care în trecut au fost preferate de către aceleași autorități alte surse locale de finanțare.

    Ideea de a finanța cu banii societăților de asigurare proiecte pe termen lung prin sistemul obligațiunilor de stat mi se pare în principiu benefică. Un risc serios este ca această sursă de finanțare să fie folosită ca "alternativă" mai puțin transparentă la finanțarea prin fonduri europene. Cum doresc societășile de asigurare să controleze , să informeze și să fie informate despre modul în care se cheltuiesc aceste fonduri? Ce mecanisme există pentru a face ca aceste fonduri să ajungă cu adevărat în investiții și nu în zone ale economiei subterane și ale corupției?
    • Like 1
    • @ Mihnea
      Asa este. In Romania riscul acesta exista si bineinteles limiteaza interesul pentru astfel de investitii. Atunci cand o firma de asigurari se implica cu siguranta transparenta creste!
      • Like 0
    • @ Ciprian Ladunca
      Mihnea check icon
      Mulţumesc pentru răspuns. În ce mod concret ar crește transparenţa prin implicarea unei companii de asigurări? Puteţi vă rog să fiţi mai concret? În Grecia guvernul s-a finanţat ani de zile în exces prin intermediul pieţei de obligaţiuni fără ca transparenţa cheltuielilor publice să crească. S-a ajuns de accea la situaţia pe care o cunoaștem. Cum poate fi prevenit de către firmele de asigurare riscul ca România să fie în 30 de ani exact unde e Grecia acum iar clienţii dumneavoastră să aibă investite 70% din economii în datoriile unei ţări falimentare?
      • Like 0
    • @ Mihnea
      Un investitor serios participa la deciziile majore, reactioneaza sau atentioneaza managementul. Va solicita rapoarte de audit, poate avea reprezentati in consiliile de administratie. Toate aceste conduc la o transparenta mai ridicata

      Legat de al doilea aspect - trebuie avuta in vedere diversificarea investitiilor astfel incat expunerea investitorului sa fie una in limitele de risc asumate.
      • Like 0
    • @ Ciprian Ladunca
      Mihnea check icon
      Sunt de acord că subiectul este destul de amplu. Reprezentanți în consiliile de administrație și acces la rapoartele de audit au acționarii sau investitorii direcți într-o companie. Creditorii, în general cei care cumpără obligațiuni, nu au mecanisme similare, ei au acces la informațiile publice dar nu au drept de vot în problemele companiei. Cei care au obligațiuni sunt chemați la negocieri de regulă atunci când datornicul nu mai poate plăti. Dacă avem 70% din pensie în obligațiuni de stat există riscul să fim chemați la discuții prea târziu.

      Poate că nu ar fi rău dacă republica.ro ar putea oferi, eventual în cadrul unor articole, informații despre instrumentele de bază ale pieței de capital, despre drepturile și obligațiile care decurg din ele. Pentru a înțelege piața este necesar să înțelegem ce se tranzacționează în această piață. Tema poate părea plictisitoare, dar cititorii republica.ro cred că o pot digera și pot purta o discuție pe această temă.
      • Like 1
  • check icon
    La Metropolitan are sora mea doua polite de asigurare/investitii si chiar acum cateva saptamani a avut contre mari cu ei, nu stia daca sa-si mai plateasca asigurarea sau nu.
    Motivul era ca din simularile lor, dupa vreo 20 de ani de contributii, ajungea sa le dea in astia 20 de ani sa zicem 100 de lei si ei ii returnau 60 la sfarsitul perioadei. Nu mai tin minte exact perioada si sumele, dar proportiile cam astea erau, primea inapoi ceva mai mult de jumatate din ce le dadea. Asta fiind exact motivul pentru care si-a facut la ei polita, componenta investitionala, din start asa a fost convinsa sa si-o faca cu simulari care-i fluturau castiguri, profituri, etc si cand colo... nu e decat o polita de asigurare FOARTE scumpa.
    Daca astia dau sfaturi legate de investitii profitabile... nu mersi :)
    • Like 0
    • @
      O polita de asigurare pe langa componenta de acumulare/ investitie acopera anumite riscuri ( functie de fiecare tip de polita) Aceaste acoperiri/asigurare auun cost. In plus simularea are rolul sa determine o valoare la maturitatea politei in diverse scenarii de piata- optimiste sau mai putin optimiste (solicitare legala). In aceasta situatie, cand exista o neclaritate va sfatuiesc sa discutati si cu agentul/ consultantul dvs de asigurare.
      • Like 0
  • Am 2 intrebari pentru dl. Lăduncă:
    1. Presupun ca fondurile de asigurari/pensii ar urma sa finanteze investitii in infrastructura in cadrul unor proiecte tip PPP. Care este modalitatea de participare la astfel de proiecte pe care o preconizati pentru fondurile de asigurari: actionar / equity shareholder, sau creditor ?

    2. Problema cu aceste proiecte de investitii foarte complexe este ca ele functioneaza doar daca sunt sustinute politic (Statul ramane angajat indiferent de rezultatele alegerilor), intr-un cadrul legislativ solid, riguros si previzibil. In ce masura in situatia actuala a legislatiei romanesti, ar fi interesant sa investiti intr-un astfel de proiect de lunga durata, avand in vedere si faptul ca orice potential risc politic ar creste costul proiectului?
    • Like 1
    • @ H.e. Pennypacker
      Aveti mare dreptate. Cadru legislativ trebuie sa fie ajustat / aliniat cerintelor si rigorilor actuale. Firmele de asigurari si cele de pensii pot fi creditori intr-un astfel de proiect. Un oras, o municipalitate poate dezvolta un proiect de infrastructura iar cei interesati sa participe subscriind la emisiunea de obligatiuni. Se poate. In trecut au existat incercari in acest domeniu, dar din diverse motive legate in special de modul in care a fost derulat proiectul, succesul a fost limitat. Initiativa este critica in acest domeniu.
      • Like 0
  • Ionel check icon
    Foarte interesant interviul. Felicitari intervievatului, foarte bine pregatit. Educatia financiara ar trebui sa inceapa din invatamantul gimnazial. Personal sunt asigurat pe tipurile principale enumerate de intervievat. O intrebare pentru redactie/intervievat, posibil sa nu fiu eu informat, De ce nici pana acum nu exista o lege care sa prevada clar si fara echivoc cum se calculeaza cuantumul pensiei pe pilonul II ? asta desi pilonul functioneaza de cca 8-9 ani. Se asteapta ca cei care au inceput la 45 de ani in 2008 sa ajunga la 65 ?
    • Like 1
    • @ Ionel
      Multumesc pentru aprecieri! Educatia in general e o problema - educatia financiara e un concept relativ nou pentru Romania. Sunt proiecte in acest domeniu derulate si de autoritati si de institutii financiare. Metropolitan Life a investit semnificativ si va continua sa investeasca in Romania astfel incat cat mai multi copii, tineri sa fie familiarizati cu principalele notiuni.

      Legat de legislatia pilonul 2 pensii private - sunt promisiuni de la autoritati ca vom avea in curand legislatia in completarea celei existente
      • Like 1


Îți recomandăm

Telemunca

Odată cu răspândirea noului coronavirus de la o țară la alta, companiile din toată lumea și-au schimbat politica de resurse umane și și-au încurajat angajații să lucreze la distanță pentru a preveni extinderea epidemiei. O decizie care ține de supraviețuirea biologică, dar și de supraviețuirea ca business. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Recul

Povestea Recul începe în 2015, când regizorul Vlad Dragomirescu și actorul Bogdan Untilă și-au propus să creeze un incubator pentru proiecte culturale independente, care să cuprindă două direcții: teatrul de improvizație și teatrul clasic.

Citește mai mult

Alphahead

Vishal Narender și Georgeta Brehoi, soția sa, au venit în România în urmă cu 4 ani, după ce au lucrat în mai multe multinaționale din India, Franța și Irlanda, și au decis să-și investească toate economiile pentru a produce echipamente moto.

Citește mai mult