Pentru Andrei Pleșu, semnele patriotismului sunt să îți cunoști trecutul, să îl onorezi, să îți iubești cultura și să vorbești corect limba. „Eu când văd cum se vorbește limba română, întâi gramatical, apoi stilistic… Ce fac politicienii la tv, o folosesc ca pe o bâtă, e o atmosferă de cârciumă de după mai multe țuici. Ce cred elevii care văd asta? Că dacă nu vorbești așa buruienos și bolovănos nu ai șanse să ajungi în vârf”, a spus scriitorul în timpul emisiunii „În fața ta”, de la Digi24.
Moderatorii l-au întrebat despre replica pe care i-a dat-o de curând ministrul Educației, Liviu Pop, care a scris pe Facebook că Andrei Pleșu nu a reprezentat un reper atunci când a ocupat și el această funcție. „Acum, de curând, a spus că dorește elevilor să aibă un viitor mai bun decât cel prezent. Imaginea sa despre timp este spectaculoasă. El mi-a spus ceva de genul că nu am fost un model. Nu eu trebuie să fiu un model, trebuie să fie un ministru al Învățământului din istoria modernă, Maiorescu, Goga, Iorga. Și după 1989, Mihai Șora, Andrei Marga a fost un bun ministru al Învățământului. Ia-ți-i pe ăștia, nu mă lua pe mine model”, a spus Andrei Pleșu.
El crede că demnitarii români nu au modele și nu au dubii și câtă vreme sunt în funcții și sunt loiali nu mai trebuie să facă eforturi.
„Trecutul înseamnă două lucruri de obicei: ori e ceva care ar trebui cumva ascuns sau falsificat ca să nu te faci de râs, ori e ceva bun în campanie, chestii eroice, te legitimezi printr-un trecut pe care nu-l cunoști, demagogie sau manipulare. Viitorul: nimeni nu se preocupa. Nu, doar prezentul. Omul politic de azi e un funcționar al lui acum”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si nu, nu se face critica literara din clasa a IV-a. Cel putin nu conform programei, am dat un link mai jos.
Sunt lucruri in programa care ar trebui clarificate, sunt de acord cu dvs., chiar si in baremele de corectare in unele cazuri. Cred insa ca evaluarea manualelor si a profesorilor ar trebui facuta mai bine. Si asta corelata cu niste salarii mai mari. Salariu decent si standarde pe masura. Programa chiar refacuta mi se pare un pic cam mult.
De acord ca gramatica nu trebuie studiata pe texte de Creanga. Nu stiu cine a avut sau are o asemenea idee creata, eu nu am pomenit niciodata asa ceva, nici la clasa nici prin teme.
"în mod clar critica literară ar trebui înlocuită masiv cu scriere creativă" - de ce? Care sunt argumentele, mai exact? Mie nu mi se pare atat de clar.
"Se schimbă sistemul? Da, categoric - e o problemă de timp - însă deocamdată văd că se adaugă, nu se fac schimbări radicale" - pai daca nici dvs. nu vedeti schimbarile, atunci de unde rezulta ca sistemul se schimba? Eu nu vad acea schimbare, nici macar o tendinta. Doar niste initiative sporadice si heirupiste (manual de sport, de exemplu) fara vreo directie, la fel ca in ultimii ani.
Posibilitatea de a alege aveam si noi si inca o avem: profilul liceului.
"E clar că sistemul din 2027 va fi total diferit faţă de cel din 2017, însă ar fi necesar ca această aliniere la normele internaţionale să se facă decis şi rapid" - deja suntem aliniati la normele internationale, v-am dat mai jos un citat din programa de limba romana pentru 5-8 in care scrie exact standardele europene la care ne-am aliniat si documentele aferente.
A oferi alegeri in primii ani de viata nu pare o idee buna deloc. Nu vad de unde rezulta ca elevul ar avea maturitatea si experienta sa ia astfel de decizii in acea perioada. Oricum nu in toate sistemele se procedeaza asa.
"Păi şi dacă ne-am aliniat atunci de ce există asemenea diferenţe între sistemul nostru şi cele din afară?" - pentru ca a face critica literara la scoala nu este in afara acestor standarde. Nu nici corect nici gresit sa faci scriere creativa sau analiza literara. Este o alegere pur si simplu. Noi am facut alegerea noastra, altii au facut-o pe a lor. De ce fac altii scriere creativa? Pentru ca asa vor, sau asa s-au obisnuit, nu stiu. La noi lucrurile se fac altfel, asta nu inseamna automat ca si gresim. Fara argumente solide prin care sa se demonstreze ca un fel de programa e bun si altul e prost nu vad de ce am face schimbari.
Scuze, încerc să vă răspund. De exemplu de ce elevii devin plictisiţi sau în cel mai bun caz indiferenţi la exerciţiile de digitaţie cromatică? Pentru că neavând ca preocupare pictura consideră acele exerciţii inutile. Ele sunt gândite pentru un anumit scop: să ajute pictorii. Fără scop devin inutile. Ele ar trebui înlocuite cu desenul liber şi recreativ. Sunt ca exerciţiile de pian: inutile dacă nu studiezi pianul.
"Suficient în ce sens?" - suficient in sensul ca un student de la inginerie tinde sa aiba probleme mari la matematica. Am vazut nenumarati studenti de alte nationalitati care doreau sa se axeze pe programare, inginerie de alt tip, fizica, matematica aplicata care s-au vazut nevoiti sa renunte pentru ca nu aveau din liceu cunostinte suficiente de matematica si/sau programare/alte materii ca sa continue. Ori asa ori se chinuiau pana nu mai puteau. Si asta nu doar in cazul unei singure nationalitati. Un student roman de obicei nu are problema asta. Mai e si problema de cultura generala. Oamenii nu sunt roboti care sa se axeze doar pe latura lor de munca, e necesar sa cunoasca si alte aspecte ale realitatii. Cand vad cate un american care atunci cand il intrebi de Turcia crede ca ii vorbesti de curcani ma apuca rasul. Unul din rezultatele unui sistem in care faci ce iti place si...cam atat, cu urme palide de altceva. Apropo, stiti ca erau niste discutii in State legate de renuntarea invatarii scrisului de mana? http://www.eonline.com/news/481596/cursive-handwriting-will-no-longer-be-taught-in-schools-because-it-s-a-big-old-waste-of-time
Absolut ridicol.
"Este ca cum ai spune că trebuie să mânânce budincă de morcovi fierţi chiar dacă are vizibil o aversiune faţă de aşa ceva." - stiti, eu cand eram mic aveam aversiune fata de tot ce nu se incadra la dulciuri sau carne prajita. Ce bine ca nu am fost lasat sa aleg.
Plecau si inainte de 2008, plecau si inainte sa intram in UE. Cum sa nu pleci cand situatia era cum era. Si inca este. Ba, chiar unul din fostii ministri ai invatamantului fugise in Franta inca inainte sa cada comunismul. Si? A schimbat programa? Era omul potrivit la locul potrivit, cu viziunea potrivita.
În cazul exerciţiilor cromatice din generală nu există rost.
Eu nu pun în discuţie învăţământul specializat. Haideţi să luăm cazul Japoniei. Au învăţământ general, dar separat au acele şcoli (Gakushū juku) care pregătesc elevul pentru liceu/facultate. Deci nici la ei nu ajunge sistemul generalist. Vorbim clar de nucleu şi OPŢIUNI, chiar şi în Japonia.
PROBLEMA CULTURII GENERALE
Cultura generală este o cultură pratică. A te descurca pe hartă pentru a găsi o ţară e o necesitate practică; a studia critică literară nu poate fi o necesitate practică din moment toată lumea citeşte de plăcere şi nu avizat. Cultura generală este fix ceea ce o arată şi numele: GENERALĂ. Critica literară şi exerciţiile de cromatică sunt ARII SPECIALIZATE. Nu ţin de general.
Mai mult: o bună cultură generală este aceea în care se fac discipline multe şi aprofundate puţin. La noi se fac discipline puţine, dar detaliate la nivel de profesionist (vezi exerciţiile cromatice la pictură, care nu-şi au rostul). O bună cultură generală este PRACTICĂ, pentru că prin practic se fixeză mai bine decât prin teoretic. O bună cultură generală este INTERDISCIPLINARĂ, adică face DELIBERAT conexiuni între discipline.
Da, oamenii nu sunt roboţi, şi d-aia n-au nevoie de exerciţii mecanice de pictură. Foarte utile şi indispensabile dacă faci pictură, evident, deşi neplăcute chiar şi pentru pictori.
Nu vă cred că preferaţi DOAR carne prăjită şi dulciuri. Sunt sigur că exista şi un meniu echilibrat pe care îl acceptaţi.
Se pleca şi înainte de 2008, dar nu atât de mult şi oricum nu se coagulase o diasporă puternică. Primele informaţii despre sistemul din afară le-am avut prin 2010. Au început să se înteţească în anii care au venit, iar apoi am început să mă văd cu sute de părinţi (nu exagerez) şi n-am pierdut ocazia să-i întreb. Ce am aflat s-a mai discutat. Nu pot face un studiu, dar am senzaţia că problema e teribil de răspândită. Dar s-ar putea să fie doar o senzaţie. O simplă senzaţie.
Ne vom alinia, fiţi fără grijă. Poate prin puştii care acum au 14 ani şi care nu sunt prea fericiţi de ce au tras în şcoală. Poate de puştii care acum învaţă pe băncile şcolilor generale din alte ţări. Poate mai curând, poate mai târziu, dar se va alinia.
"Cultura generală este o cultură pratică." - de ce ar fi neaparat asa si cine decide chestia asta? A stii ceva despre arta inginer de profesie fiind nu cred ca are un aspect practic dar e totusi important. Macar si pentru posibila interactiune cu un artist. Cu cat e deschiderea mai mare cu atat mai bine, cred.
Ei cand eram mic da, vream numai carne prajita si dulciuri. Meniu echilibrat oricum am avut, ca doar nu era mama nebuna sa ma lase sa mananc numai ce vream eu :D
Informatii despre sistemele din afara aveam inca de prin 2000 si un pic, de la fosti elevi de la scoala si mai tarziu liceu si fosti profesori de-ai lor care mi-au spus exact ce aveam si eu sa confirm mai tarziu: ca e cam slabut ce se face prin alte parti.
Discipline multe si aprofundate putin facem si noi in scoala si in liceu, nici una nu se apropie de ce se face in facultate, nu mai mult decat e necesar oricum.
Ne vom alinia, ziceti. Bun, dar cati din pustii aceia credeti ca vor intra in politica romaneasca? Sunt cred deja foarte foarte putini cei care vor sa se intoarca. Si cand iata a fost unul care a ajuns ministru al invatamantului (!) a schimbat ce a schimbat, dar programa tot asa a ramas. Si programa probabil era cel mai usor de schimbat, mai ales daca urma sa fie mai aerata. Asta cum se explica? Om educat in Franta, cred ca avea si doctorat, parca. Vazuse din adolescenta sistemul din afara.
"Nu cred că programa era uşor de schimbat. Dacă s-ar fi comasat nişte materii s-ar fi făcut automat şi concedieri, nu? Deci nu se schimbă uşor. " - daca scotea critica literara din programa de romana nu trebuia concediat nimeni.
"Un copil de clasa a 5-a arată a doctor docent comparativ cu un copil de clasa a 5-a din alt sistem de învăţământ." - depinde de perspectiva, eu zic ca un copil de a 5-a din alt sistem e sub-solicitat si risca sa aiba probleme mai departe. Faptul ca un elev din sistemul romanesc stie mai mult e un avantaj, nu un dezavantaj.
"Nucleul educaţional japonez este consumator de timp, dar nu obligatoriu şi încărcat." - pana in ultimii ani de liceu este obligatoriu. La literatura nu stiu cum lucreaza ei, dar la mate ating aceleasi teme ca si noi. Nu sunt sisteme identice, dar au niste puncte comune, faptul ca nu au multe optionale e unul dintre ele.
Exercitiile respective iti deschid orizontul, iti arata cum arata pregatirea si munca de artist, vocalizele iti deschid orizontul catre ce inseamna o cariera in muzica, preiei un pic din mai multe domenii ca sa te prinzi ce iti place, ca sa afli ce vrei sa faci mai departe. Si da, discutand cu oameni din domeniile respective legaturile se formeaza mai usor pentru ca ai idee de felul in care se pregatesc ei, ii intelegi un pic. Facand un pic de critica literara poti sa patrunzi un pic mai in adancime intr-un roman sau piesa de teatru, ai niste notiuni, niste scule cu care poti sa analizezi opera respectiva. Poti sa spui ceva mai mult decat "imi place/nu imi place".
Nici cu ce facem noi in generala nu scoatem consumatori profesionisti de literatura. Antrenamentul la oricare din materii e departe de a fi specializat, e insa suficient de detaliat ca sa iti dai seama ce vrei sa faci de la liceu in colo.
Da in invatamantul privat lucrurile stau diferit fata de invatamantul de stat. OK, si? Pe ce e bazata garantia aceea?
Analiza de cinematografie ar fi o idee, ceva despre istoria filmului, cum se folosesc diverse cadre, ar fi util. Pentru ce sa o analizezi? 1) Ca sa te deprinzi cu gandirea analitica, este si analiza literara inca un exercitiu util si 2) Pentru plusul de cultura generala.
"Dar n-ar fi mai bine să facem scriere creativă - la fel cum se face în alte sisteme normale - şi eventualele noţiuni teoretice să fie culese din mers?" - nu neaparat, nu vad sa se fi demonstrat ca ce se face in alte sisteme e mai bine decat ce se face la noi. Asa e, critica nu se adreseaza sentimentului, se adreseaza ratiunii, ceea ce nu e rau. Avem nevoie de mai multa ratiune in societate, asta e evidentiat de deciziile proaste care se iau in mod constant.
Da, analiza literara cuprinde cativa termeni specifici, cateva definitii, la fel ca oricare materie. La examen nu esti depunctat daca nu spui ca romanul/poezia X e "opera literara", esti depunctat daca nu identifici corect niste elemente (caracteristici ale personajelor, figuri de stil etc.). Elemente care da, au niste definitii si niste termeni asociati. E normal pana la urma sa-i stii daca i-ai studiat.
Programa, asa cum ati spus nu a suferit mari schimbari de-a lungul anilor, ceea ce e foarte bine. Se facea scoala serioasa atunci, se vede si din subiectele vechi de examen si din faptul ca multi din cei care invatau pe atunci au un nivel destul de serios de cunostinte si cultura generala. N-are rost sa reparam ceva ce nu e stricat.
Nu sunt de acord in ceea ce priveste faptul ca se uita neaparat acea informatie, sau ca nu ar fi utila. Stiu si acum ce e aia o metafora, un epitet si destule alte astfel de elemente. Sunt si ele parte din limba romana. Cat despre nimic exersat, iarasi nu pot fi de acord. Se fac sau ar trebui sa se faca la clasa si acasa multe exercitii de identificare a acestor elemente (pe texte la prima vedere de exemplu, sau utilizate in compuneri la prima vedere).
Ce ramane pana la urma dupa scoala depinde de elev. Daca lucrezi ca sa intelegi lucrurile astea le vei intelege, ca nu sunt cine stie ce filozofie. Daca le inveti pe dinafara da, evident ca se vor fixa pe moment si gata.
Ce e considerat a intra la cultura generala cred ca difera de la o natie la alta. Noi punem probabil mai mult accent pe analiza stilistica decat altii, dar nu vad de ce ar fi asta neaparat un lucru rau. Se poate studia asta foarte bine la clasa, fara exagerari sau drame, asa cum se face de decenii.
-pentru testarea nationala:https://www.realitatea.net/barem-evaluare-nationala-2017-edu-ro-a-publicat-baremul-de-corectare-la-romana-consulta-l-aici_2075278_foto_1589158.html#galerie
Nici nu cred ca au avut de facut un comentariu pe baza unei opere literare la testarea nationala. In niciun caz nu sunt specificati exact ce termeni trebuie folositi.
- pentru bac: https://www.realitatea.net/barem-romana-bac-2017-edu-ro-a-publica-baremul-de-corectare-calculeaza-ti-nota-la-romana-bac-2017_2077684.html
Aici au avut intr-adevar de facut un comentariu pe baza unei opere literare, relatia dintre 2 personaje dintr-un roman. Iarasi, nu vad sa scrie explicit ca trebuie utilizat termenul "opera literara", cerintele mi se par de bun simt.
Va plangeti observ ca ii obliga la un numar de cuvinte (nu unul exact, ci intre niste limite) si aici va inteleg si sunt de acord cu dvs., este cretin sa ii pui pe elevi sa isi numere cuvintele in examen. Stiti insa care este ironia? Prostia asta cu numarul de cuvinte a fost preluata ghici de unde? De la sistemele din afara, mai exact cel american si cel britanic. V-am spus mai demult despre examenul SAT, mentionez aici si TOEFL si IELTS. La aceste tipuri de examene exista exercitii in care se cer compuneri la care se mentioneaza...limite pe numarul de cuvinte! Vedeti? S-au inspirat pana la urma din metodele sistemelor din afara.
Legat de numarul de cuvinte, asta este o metoda cretina indiferent de tipul compunerii. Sa-l pui pe elev sa-si numere cuvintele in examen este o pierdere inutila de timp. Imi place insa ca nu va placea la inceput numaratul cuvintelor, dar acum ca vine din sistemele "normale" ii gasiti scuza.
Da, unii introduc optiunile inca de la liceu. Noi consideram ca la liceu ar fi prea devreme pentru a introduce astfel de optiuni si ca notiunile de analiza literara fac parte din cultura generala si ar trebui cunoscute intr-o oarecare masura de toata lumea. Care ar fi argumentele psiho-pedagogice care ar demonstra ca programa noastra e gresit alcatuita? Unde e studiul care demonstreaza ca alte programe sunt bune si ca a noastra nu e buna?
Ce vedeţi acolo e doar o mică parte din ce trebuie memorat şi însuşit ca limbaj. Vorbim de MANUALE, vorbim de ce se predă în clasă, nu vorbim de excepţii.
Registrul corect se referă la termenii şi formulele critciii literare care se predau în şcoală, se însuşesc şi se reproduc la examen.
Nu e vorba de bombastic aici, ci de TERMENI SPECIFICI UNEI ARII, cum sunt TERMENII MEDICALI PENTRU MEDICI. Medicul nu se exprimă liber, ci foloseşte terminologie medicală strictă, foarte diferită de ce citim noi într-o carte de tip "Medicina pentru toţi" sau "Cum să ne îngrijim ficatul". Problema e că nu toţi vrem să devenim medici, iar limbajul nostru va fi radical diferit de cel al unui specialist, chiar dacă va cuprinde anumiţi termeni.
Nu, critica literară nu face parte din cultura generală. Pot exista anumiţi termeni, dar limbajul este unul de specialitate. Vorbim de limbaj ŞI FORMULE specifice introduse încă din clasa a IV-a!!!
Este ca şi cum te-ai înscrie la un curs de pictură. La un moment dat vei afla noţiuni elementare de nuanţă sau ton, dar nu vei face critică plastică, ci vei picta cu pensule şi culori. Desigur, dacă te preocupă poţi urma o treaptă avansată, unde poţi ajunge chiar şi la critică, dar nu te va forţa nimeni.
În sistemele normale se merge pe scriere creativă, pe dramatizare, pe lectură cu comentarii libere, pe vorbire UZUALĂ, fluidă, vie, pe dezvoltarea capacităţilor sociale etc. Se face literatură în registru de AMATOR, pentru că în final toţi suntem nişte consumatori amatori de literatură, după cum suntem şi nişte consumatori amatori de artă. Cursuri specializate există şi în alte sisteme de învăţământ, însă sunt OPŢIONALE, sunt pentru cei pasionaţi, pentru cei care vor să aprofundeze o anumită arie.
Referitor la metodă nu ştiu dacă în România există studii care să ateste efectul învăţământului. În România nu există nici autostrăzi, darămite studii. Pe de altă parte oamenii au început să vadă ce se întâmplă în afară şi să compare. Câtă vreme nu s-a ştiut s-a crezut că aşa e peste tot. Acum oamenii se trezesc şi încep să înţeleagă, să vadă diferenţele.
Învăţământul nostru este mult şi teoretic, sistemele din afară sunt simplificate şi practice. Pentru ei nu e atât de important să enumeri caracterisicile unui basm cât este să COMPUI unul. Este diferenţa dintre a picta şi a discuta teoretic despre pictură. Nimeni nu merge la un curs de pictură cu acuarelele şi blocul de desen după el ca să discute despre, ci merge să picteze.
Nimeni nu neagă că în alte sisteme n-ar exista şi paliere specializate, poate chiar mai dificile decât în învăţământul românesc, însă ele sunt OPŢIONALE, iar copilul le alege benevol, în funcţie de afinitate şi capacităţi. Asta e problema de bază, nu numărul de cuvinte. Vorbim de principii, vorbim de structruă, nu vorbim de un anumit sistem, pentru că orice sistem poate avea şi aspecte discutabile. Ideea e dacă se respecă osatura de bază. La noi se face mult, teoretic şi forţat, în restul sistemelor se merge pe opţiune, simplificare şi practică. Foarte diferit.
Latura practica nu lipseste nici la noi, iar asta se vede si la examene. La testarea nationala de exemplu observ ca nu se mai merge pe comentariu ci pe compunere libera. Personal as fi ales sa fac invers (comentariu la a 8-a, examen mai puternic diferentiat la a 12-a) dar e OK si asa. Avem si parte teoretica si parte practica ceea ce inseamna ca da, net facem mai mult decat altii in alte sisteme. Ceea ce nu e rau, pentru ca in alte sisteme chiar si acele cursuri optionale nu sunt in nici un caz mai dificile decat ce se face in Romania.
Sunt curios totusi: cand facem comparatii cu sistemele "din afara" ne referim cu precadere la cele din vest, american sau canadian sa zicem. De ce sa nu le luam in discutie si pe cele din Japonia sau Coreea de Sud de exemplu? Sunt tari dezvoltate, sistemele respective de invatamant stau bine in clasamente PISA din cate stiu.
In Japonia din cate mi s-a spus au si ei alegeri cum le avem si noi: licee/ clase pe diverse profiluri. La matematica de exemplu programa lor e destul de similara cu a noastra.
Critica, analza, cum vreti sa-i spuneti, da unele lucruri trebuie invatate si intelese. Adica nu invatate pe dinafara fara a fi intelese. Nu stiu cat e de inutila, niste persoane specializate in invatamant au decis la un moment dat ca acele notiuni de analiza literara sunt necesare. Inteleg ca sunt si profesori care ar prefera schimbarea, dar pana acum nu am auzit argumente obiective, stiintifice in favoarea schimbarii programei, doar opinii si gusturi personale, conditii in care nu vad de ce s-ar merge pe schimbare.
In Japonia exista ceva alegeri prin ultimul an de liceu sau ultimii 2 ani parca. Pana atunci sistemul lor seamana destul de mult cu al nostru, cu un program poate chiar mai incarcat in cazul lor.
Referitor la programa 5-8 observ ca 1) acei termeni au si o explicatie alaturata (mult mai simplu formulata) si 2) in cerintele de examen nu apare "planul sinoptic". Nimic exagerat pana acum.
Referitor la programa de clasa a 4-a : http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2015-01-15-19107163-0-01-limba-literatura-romana-clasele-iii.pdf
Observ ca nu are nicio treaba cu critica literara. 0. Nu e niciun dezastru.
De obicei formularea care era si ar trebui acceptata e mai degraba "metafora *citatul aferent* exprima ...". Nu e ceva exagerat. E adevarat ca analiza literara nu stimuleaza creativitatea, ci gandirea analitica. Te invata sa iti sustii un punct de vedere cu niste argumente. Creativitatea intervine in cazul compunerilor libere, prezente si ele inclusiv la examene.
In orice caz proiecte comune, pe echipe am vazut ca sunt prezente in programa de clasa a 4-a de la noi, de exemplu, ca tot o mentionasem anterior. Probabil noi punem accent mai mult pe gandire analitica decat pe imaginatie, dar nu stiu daca asta e neaparat un lucru rau.
Sunt curios, aveti acces la programe de literatura din Japonia? M-ar interesa si pe mine ( in speranta ca au fost traduse, nu ma pricep la kanji-uri).
Analiza literara este un exercitiu de gandire analitica, te invata sa iti sustii niste idei cu argumente. Personajul X este asa si asa pentru ca.../ Sunt exprimate cutare sentimente si asta reiese din cutare si cutare. E un exercitiu de argumentare, iti pune mintea la contributie pe mai multe niveluri. Chiar in gimnaziu elevul poate invata si intelege lucrurile astea fara probleme daca profesorul isi face treaba cum trebuie. Despre creativitate am mai discutat, nu e asta aria analizei literare. Creativitatea se dezvolta prin compunerile libere (prezente si ele), nu prin comentarii.
Electroencefalograme nu am vazut in scoala, dar discutam frecvent la biologie pe baza unor scheme sau chiar a unor poze in unele cazuri. Erau niste elemente de baza, dar utile, ca si ce se face la literatura. E ceva de suprafata, dar care iti pune totusi mintea la contributie.
Nu am o problema cu Japonia. Ce incercam sa spun initial este ca sistemele din est (unele din ele cel putin) seamana destul de mult cu al nostru, unele sunt chiar mai solicitante. Japonia, din cate mi s-a relatat este un astfel de exemplu, Coreea de Sud era altul. Au cam aceleasi materii cu ale noastre si cam la aceleasi niveluri de dificultate si nu foarte multe optiuni in ciclul preuniversitar. De literatura in mod special nu m-am interesat, dar stiu de mate si de stiintele exacte, acolo programa e la fel de bine stransa in suruburi ca la noi. Concluzia era ca nu toata lumea merge pe sisteme aerate si ca asta nu e un lucru rau, tarile respective o duc bine.
Legat de materii, stati putin, nu spuneati la un articol precedent ca noi avem prea multe materii?
M-am uitat dupa cercul lui Itten, nu pare mult distantat fata de cum invatam noi nuantele unei culori. Nu cred ca ni s-a aratat vreodata explicit cercul lui Itten, dar informatia era acolo. Scris si teste la desen am avut in liceu cred, in singurul an in care am avut desen. Per total nu a fost un chin, nici chiar pentru cineva care nu are treaba cu pictura. Tot incerc sa caut o programa actuala de desen si nu gasesc, daca puteti sa ma ajutati cu un link v-as fi recunoscator. Observ insa ce observam si inainte: informatia e aceeasi, modul de predare si evaluare difera de la profesor la profesor.
Cat despre Japonia, sunt curios unde gasiti acele informatii. Eu cat stiu stiu de la un amic, pe net nu am gasit detalii. Daca aveti dvs. un link...
Da, asa e, toate au la baza logica. Ce ne facem insa ca logica e abstracta? Punem copii de 14 ani sa invete logica propozitionala si predicativa? Eu nu zic nu, altii s-ar putea sa zica insa ca e prea mult, prea abstract etc.
Ca acum conteaza 25% media generala din 5-8 nu stiu daca e rau sau bine. S-ar putea reveni la sistemul anterior, examen de capacitate si atat. Sau fiecare liceu cu examenul propriu de admitere. Fiecare metoda are avantaje si dezavantaje: ai acel 25% ai presiune mai mare in timpul celor 4 ani, presiune posibil mai mica la examen; nu ai acel 25% presiunea e mai mica in timpul celor 4 ani dar mare la examen. Punandu-le in balanta probabil e mai util sa conteze examenul si atat. Cert e ca organizarea examenului si calculul notei finale (ca e cu acel 25% sau nu) nu depinde de programa.
Am cautat pe net sa vad cum se scad punte pentru ca nu sunt lasate 2 degete pentru indosariere si ce ati mai mentionat dvs. si nu gasesc, imi pare rau. Daca aveti dvs. un link ar fi perfect.
"formularea cu citat nu e în acord cu normele Academei" - asta nu inteleg ce inseamna. Pentru citate se folosesc ghilimele, daca e citat inseamna ca e formulat exact ca in textul de origine. Mai e ceva?
Da, normal ca textul la prima vedere e unul literar, pentru ca ideea e sa se testeze intelegerea notiunilor de analiza literara. E la prima vedere in sensul ca nu este dintr-unul din textele studiate la clasa, asa incat invatarea pe dinafara a unor comentarii nu ajuta.
"Nu s-a inventat alt limbaj, e tot ăla de când a apărut pe lume critica liteară" - ce s-a intamplat insa e ca au aparut materiale auxiliare, carti de comentarii. Ei, in acele carti autori mult prea plini de zel vin cu tot felul de formulari obscure, sau citate din cine stie ce critici (Calinescu si Perpessicius imi vin in minte) ceea ce e evident foarte mult pentru niste elevi de a 8-a. Eu nu m-am folosit niciodata de chestii de genul asta pentru examen in primul rand pentru ca nici nu puteam retine atatea citate pe dinafara. Asta insa nu m-a afectat niciodata la nota, nici la bac nici la testarea nationala. Pentru mine comentariul literar era aproape la fel ca matematica, erau niste notiuni specifice care aveau sens pe care le aplicam logic. Mama la randul ei a invatat intr-un mod similar, asta si pentru ca pe vremea ei nu se foloseau carti auxiliare de comentarii.
Acel 25% poate sa elimine din presiune daca media din 5-8 e foarte mare. Daca stii ca pornesti din start cu 9 si ceva spre 10 nu-ti mai e atat de frica sa pierzi niste sutimi. Desigur, ce s-a intamplat de cand dadeam eu examene e ca standardul examenelor a scazut foarte mult, subiectele sunt mult mai usoare acum. Asa ca da, de acord, acum fiecare sutime conteaza, si inca atat de mult incat acel 25% probabil nu mai ajuta practic in nici o situatie, mai mult strica. Multumim domnului Sorin Campeanu. Pe de alta parte, nu toti vor ajunge la cel mai bun liceu, indiferent de modul de notare.
Proiecte colective si joc pe roluri se pot face, inca la clasa a 4-a le vedeam explicit mentionate in programa.
Cât despre jobul de care vorbiţi n-aş mai comenta pentru că nu are rost. La noi s-a decis că studiul specializat al picturii este necesar. Absolut necesar, adică fără compoziţia deschisă, închisă, semi şi para-deschisă, fără a înşirui 50 de pătrăţele colorate nu se poate, dom'le! Îmi explicaţi şi mie care este logica acestei decizii? Scuze că nu am încredere în ce se decide în România.
Da, programa nu e bună, şi asta se vede comparând-o cu ce se face în Europa. Nu mă duc până în Japonia - deşi şi acolo sunt sigur că nu te obligă nimeni să STUDIEZI (ce urât sună) pictură DACĂ NU VREI -, vorbim strict de Europa. În ce sistem de învăţământ eşti forţat să faci exerciţii specializate de pictură dacă nu vrei? Cum adică să STUDIEZI pictură, cum se face la noi? Pâi îi pui în mână o pensulă şi pictează, că doar nu devine pictor profesionist. Pictezi, nu studiezi. Dacă vrei studiu mergi la o şcoală vocaţională.
Da, problema e aceeaşi încă din anii comunismului. S-a mai fardat, s-au mai preluat unele lucruri, ba chiar s-au mutat elemente de la facultate spre liceu sau spre şcoala generală etc. Eu obişnuiesc să gândesc cu capul meu şi să nu iau drept bune deciziile care vin de sus, mai ales comparând cu ce se întâmplă în jur.
Revenind la evaluare, criteriile sunt ambigue. Chestia cu lăsatul unui spaţiu de 2 degete am auzit-o întâmplător - şi apare geva gen "redactare îngrijită", însemnând probabil să laşi şi spaţiu de îndosariere - după cum am auzit că n-ar fi recomandat să înşirui sinonimele din exerciţiu cu nişte liniuţe, ci să formulezi cu subiect, predicat şi punctuaţie adecvată. Nici eu nu înţeleg pentru că nu m-au preocupat asemenea chestii, dar sună rău.
Nu ştiu dacă ţi se taie sau nu o sutime, dar există RISCUL. E un risc. E un risc să te taxeze dacă nu laşi alineat, e un risc să te taxeze dacă... dacă... dacă... Risc, cunoaşteţi probabil definiţia termenului.
Iar comentariul de text nu poate fi redat în LIMBAJ UZUAL, ci trebuie formulat în limbaj adecvat contextului. Context al criticii literare. Rezolvarea: ai o schimă standard de 150 de cuvinte a basmului şi înlocuieşti doar elementele. Bun, dacă ţi se cere să dai şi câteva exemple de caracteristici te uiţi prin text şi le dai. Şi e recomandat să faci diferenţa dintre basm cult şi basm popular, că altfel... nu se ştie... Treaba e simplă, memorezi fie schema, fie - dacă ai "papagal", cum se spunea pe vremea noastră - memorezi formulele şi le scoţi din pix pe foaie, dar în final vorbim de formule FIXE. Nu poţi inventa o altă critică literară, nu poţi reinventa formulele şi nici nu poţi scrie în limbaj uzual "acest text este foarte frumos, mi-a plăcut foarte mult". Încercaţi să înţelegeţi totuşi că pentru un copil de 14 ani, cu un anumit grad de maturizare, asemenea formule nu sunt uşor de însuşit. Nu ştiu exact ce aţi folosit dvs., dar eu am folosit limbajul respectiv pentru că trebuia să-l folosesc, era logic să-l folosesc. Le-am folosit şi le-am uitat, pentru că asta e esenţa sistemului: dresaj şi uitare.
Luăm un exemplu, spui "elementele spaţio-temporale ale basmului" şi posibil să faci o greşeală, pentru că nu tot basmul e plin de elmenente spaţio-temporale, ci doar expoziţiunea. Şi când te gândeşti că în sisteme normale se face scriere creativă la greu, cu o eventuală brumă teoretică.
La noi e limbă de lemn, şi trebuie să-ţi lemnuieşti şi creierul ca să iasă corect ce spui, că e examen, nu e excursie de plăcere. Şi nu e vorba de un liceu bun aici, e vorba că un copil cu talent la matematică se va pierde dacă nu gavareşte pe limbajul criticii literare. Se va pierde un matematician bun pentru că n-a priceput cum stă treaba cu expoziţiunea aia. Şi cazuri există, dar pentru că sunt inteligenţi o scot cu o memorare - avem schema, înlocuim elementele după ce ni se dă - şi salvează situaţia. Dresaj şi uitare, coordonatele noastre de bază.
Ideea e să-ţi faci ce-ţi place, la ce eşti bun şi restul să fie de acompaniament, de cultură generală. Critica literară şi exerciţiile cromatice nu intră la cultură generală, sunt arii SPECIALIZATE.
"Da, programa nu e bună, şi asta se vede comparând-o cu ce se face în Europa." Din programa 5-8 de limba romana:
"Concepția acestei programe are în vedere următoarele documente:
•Documentul de fundamentare a noului plan-cadru pentru gimnaziu (2016)
•Recomandarea Parlamentului European vizând competenţele-cheie (Key Competences for Lifelong Learning — a European Reference Framework, Recommendation of the European Parliament and of the Council of 18 December 2006ii, în Official Journal of the EU, 30 dec. 2006
•Cadrul european pentru studiul literaturii în învăţământul secundar (LiFT-2- Literary Framework for Teachers)iii
•Portofoliul european al limbilor (The European Language Portfolio)"
Ce facem noi observ ca e modelat fix dupa standardele oficiale europene.
Cat despre acele criterii, zvonurile nu stiu ce valoare au. In mod normal e treaba profesorului sa le explice elevilor la clasa ce inseamna mai exact acele criterii. Banuiesc ca in 8 ani de scoala li se explica la un moment dat ce inseamna redactare ingrijita in general si e normal sa li se spuna si ce inseamna in contextul examenului. Noua ni s-au dat astfel de sfaturi la toate materiile, cred ca sunt si obligati sa faca asta.
Asa e, nu poti scrie "acest text e frumos", trebuie sa vii cu mai mult de atat, ca doar ai invatat ceva mai mult. Nu exagerat de mult, nu imposibil de invatat, dar un pic mai mult. Asa e, sunt niste caracteristici de basm care se pot pune intr-o schema scurta, la fel cum se pot face scheme si pentru istorie sau geogragie, si pentru matematica etc. Fiecare materie vine cu niste termeni specifici, si e si normal, e scoala, nu divertisment. Eu unul am folosit exact ce era nevoie sa folosesc, fara formulari extravagante. Am facut o caracterizare de personaj, cred, am vorbit despre trasaturi ale genului epic pe scurt, despre actiunea romanului, am luat fiecare trasatura in parte si am argumentat pe baza ei. Cred ca am avut putin peste o pagina de text, nu m-am intins prea mult la vorba. Limbaj corect, literar, fara registru colocvial ca nu scriam o scrisoare unor amici, dar nici cine stie ce filozofie sau cuvinte pompoase, doar acei cativa termeni specifici temei. Ce se aplica, ce avea sens. Rezultatul final a fost foarte bun, stresul nici prea mare nici prea mic. Formulele respective poate nu sunt usor de insusit la nivel de 10 (discutabil, stiu destui carora nu le-a fost greu; ceva munca evident e necesara), dar 10 nu e nota de trecere, ci de excelenta. Daca nu se poate lua 10 OK, asta e, nu toti pot de 10.
Nu trebuie sa-ti lemnuiesti creierul, doar sa faci un mic efort de intelegere. Notiunile alea au sens, analiza literara se bazeaza pe gandire logica. Aplici niste notiuni logice pe un text, atat. De asta probabil matematicianul nu va avea probleme daca depune un minim de efort. Chiar daca nu va ajunge la cel mai bun liceu, daca este atat de bun cum ziceti va ajunge oricum la facultatea de matematica dupa liceu (sau la politehnica, sa zicem, nu toti cei care sunt buni la mate vor sa faca facultatea de mate) pentru ca la facultati in cele mai multe cazuri se da examen de admitere.
"Ideea e să-ţi faci ce-ţi place" - nu, ideea e sa poti sa te adaptezi si la ce-ti place si la ce nu-ti place. In viata nu faci doar ce-ti place. Scoala e menita sa te faca sa-ti si depasesti limitele, nu doar sa te tina in zona de comfort.
"Sistemul japonez de care vorbiţi nu constă în ţintuirea copilului de pupitru. " - o, ba da. Si inca si in afara orelor de curs. Si cel sud-corean la fel, inca mai intens.
"Ce aţi citat dvs. acolo sunt jaloane, indicaţii, atât şi nimic mai mult." - din ce scrie in programa reiese ca astea sunt standardele care s-au avut in vedere.
"În documentele europene nu se spune că trebuie să se facă FORŢAT critică literară în generală" - nu, dar nici nu e exclus, altfel nu s-ar mai face la noi.
"Exerciţiile de pictură cu pătrăţele se fac la variaţiile de ton ale unei culori, lucru prevăzut în programă." - variatiile de ton sunt prevazute in programa, unde scrie insa ca fix tipul ala de exercitii trebuie facut musai la clasa sau ca tema?
"Păi dacă e să o luăm aşa şi religia poate dezvolta gândirea analitică." -HAHA! In nici un caz. La cate inconsistente logice sunt in Biblie, religia FIX la gandirea analitica nu ajuta. Tocmai prin gandire analitica ajungi sa renunti la religie, acela este un compendiu de nonsensuri, presarat cu cateva mesaje bune (si unele violente).
"munceşte la matematică vs. lucrează la matematică." - nu stiu ce sa zic, eu totdeauna am lucrat la matematica. Si da, sunt sinonime.
"Examenul de 5-8 este unul foarte serios pentru că te-ar putea arunca într-un mediu slab" - pai daca nu esti de mediu puternic, de ce sa te chinui? Cat despre locatii de unde ti-e teama sa te intorci acasa seara, in Bucuresti cel putin nu cred ca m-as simti in siguranta sa ma intorc acasa seara, de oriunde.
Normal ca ii spune recomandare. UE nu ne poate obliga practic la nimic. Avem niste acorduri, nu suntem vasali. Standardele, recomandarile, cum vreti sa le spuneti, s-au folosit pentru redactarea programei. Daca era intr-adevar nevoie de schimbari mai substantiale, s-ar fi facut. Dvs. va referiti la standarde ca si cum ar fi un singur mod corect de a face scoala, dar fiecare tara are propriul sistem cu propriile particularitati. Fara o demonstratie, fara niste argumente bine puse la punct ca sistemul nostru inferior altora nu avem motiv de schimbare. Doar pentru ca altii fac altfel nu inseamna ca ce facem noi e gresit sau ca ce fac altii e neaparat bine.
"Repet întrebarea: dacă programa este structurată după exemplele pe care le daţi atunci de ce există o diferenţă VIZIBILĂ între sistemul nostru şi cele europene? " - v-am raspuns deja de 2 ori, ce avem noi in programa nu e exclus din acele standarde/recomandari. Nici nu au cum sa fie foarte rigide acele norme europene din moment ce exista diferente substantiale intre sistemele din diferite tari. Cum fiecare sistem functioneaza in tara de origine de ani buni, nici nu ai cum sa impui schimbare, sau un set de standarde foarte exact determinate pentru toata lumea. Care ar fi motivatia, in fond?
"Variaţiile de ton nu se pot face fără exerciţii de ton." - OK, dar cum se fac acele exercitii, cat accent se pune pe ele, asta depinde de profesor. Se pot face in clasa, si daca nu sunt terminate nu trebuie sa fie o tragedie, sa conteze prea mult la nota, sa fie date sub forma de teme kilometrice pentru acasa etc. Depinde de profesor cum preda si cum evalueaza.
Simbolica suna mai degraba a analiza literara decat a religie. Daca tratam Biblia ca pe o poveste si atat atunci dupa mintea mea iesim din zona religiei si intram in literatura, filozofie, alte lucruri. Da, nu vad diferenta intre religie si sistem religios. Sincer sa fiu as fi preferat simbolica in locul indoctrinarii de care am avut parte la scoala la ora de religie. Realitatea functioneaza dupa niste reguli logice. Logica si realitatea nu sunt sinonime, asa e, dar daca vrem un sistem care sa descrie realitatea trebuie mai intai sa fie corect d.p.d.v. logic. Conditie necesara, nu si suficienta, asa e. Daca insa acel sistem contine contradictii, automat cade.
Ce am vrut sa spun cu examenul. Bun, sa zicem ca esti bun la mate. Doar la mate. Intr-un liceu bun de mate info se studiaza destul de intens si alte materii, nu doar matematica. Daca nu poti trece examenul cu o nota buna din oricare motiv (fie nu poti sa-ti insusesti cunostintele, fie nu rezisti la stres etc.), chiar daca ai ajunge cumva intr-un liceu bun de mate-info si ai avea note foarte bune la mate, la restul materiilor lucrurile nu ar merge atat de bine. Daca obtii nota mare la examen, dar cu niste sacrificii monstruoase, situatia iarasi nu e buna, pentru ca dupa acel examen, la un liceu bun lucrurile nu devin mai usoare, ci mai grele. Dificultatea creste, stresul creste. Ca elev, cand vine momentul examenului, trebuie sa poti sa-ti raspunzi singur la niste intrebari: 1) Ce te intereseaza sa faci mai departe? 2) Cat poti si cat esti dispus sa sacrifici ca sa iti atingi telul? Poate nu poti. Poate poti dar nu vrei. Poate poti SI vrei. Depinde. Nu vad insa rostul sa te fortezi aiurea cand nu poti sau nu vrei de fapt. Ce e mai bine: sa ajungi intr-un liceu foarte bun, dar cei 4 ani sa fie un chin, sau sa ajungi intr-un liceu mediocru, dar sa-ti mentii sanatatea?
OK, acum sunt un pic confuz. Intr-un alt comentariu spuneati ca eu confund religia cu sistemul religios... in sfarsit, acum e facultativa, ceea ce e bine.
Liceele foarte bune au un anumit prestigiu de mentinut. O parte a acelui prestigiu e determinat de faptul ca de la un astfel de liceu poti iesi pregatit pentru orice facultate (ceea ce din experienta mea pot spune ca e adevarat). In ceea ce priveste examenele de bac va dau dreptate. Nu prea e corect ca elevii de la uman sa nu mai dea mate deloc, in timp ce cei de la real dau bac la romana de exact aceeasi dificultate cu cel pe care il dau cei de la uman. Ce se preda si cum se preda depinde de profesor si programa intr-o anumita masura, cum inveti si la ce liceu alegi sa mergi, asta depinde de elev.
Metoda de predare nu e prezenta in programa, doar cel mult niste sugestii metodologice. Daca inspectorii cer caiete scrise la desen, inseamna ca vina cade asupra inspectorilor, nu asupra programei, nici macar asupra profesorilor.
"Religia nu exclude gândirea analitică" - gandirea analitica se bazeaza pe logica. Povestea din biblie contine contradictii, nu doar cu descoperirile stiintifice ci chiar intrinseci. Nu vad atunci cum se pot impaca religia cu gandirea analitica. Sahul este logic si se bazeaza pe gandire analitica, de acord.
Aveam colegi implicati in activitati de teatru la un liceu de mate-fizica. Asta se intampla chiar in cadrul liceului, dar nu ca materie predata la clasa. Aveti dreptate, din ce se face exclusiv la clasa nu se poate da chiar la orice facultate. Nici nu stiam ca exista facultate de coregrafie, mea culpa.
Nu e o metoda de a trisa. Nota 5 e de trecere, nu 10. Nu au cum sa fie toti de 10 la toate si nici nu ar trebui, asta nu inseamna fentare, asta inseamna evaluare cinstita. Asta i-a si fost scopul initial, ca si elevul si parintele sa vada la ce materii exceleaza, la care este mediocru, la care sunt probleme, daca sunt, e un sistem bun, ofera informatii detaliate. De la o vreme incoace parca s-a vehiculat ideea ca daca nu e 10 nu se poate, nu e bine, parca ar fi ramas corigent. Si daca nu se poate si nu se poate cu 10 hai sa micsoram standardele pana se poate. Nu e normal, sistemul de evaluare isi pierde functia incet-incet asa, vedeti numai ce a ajuns admiterea in liceu din cauza lui Sorin Campeanu. Bataie la sutime de punct pentru ca examenul e prea usor.
Inteleg cum e cu gama cromatica si ca trebuie invatat despre ea conform programei, dar CUM inveti despre ea nu depinde de programa. Poate profesorul foarte bine sa le arate o imagine cu acele patratele si sa le demosntreze cum se amesteca culorile pentru diferitele gradatii, si apoi elevii sa faca intr-o ora ce se poate si gata. Daca exista un manual pentru asa ceva nici nu mai trebuie luate notite, s-a facut cat s-a putut si cat era nevoie. Asta presupunand ca nici inspectorii nu sunt dusi cu pluta.
Evaluarea este cinstita pentru ca elevul poate sa fie mediu, doar ca va fi catalogat ca atare, va fi de 7, nu de 10, ceea ce e OK. Da, nu e de 10 la pictura, e de 5 pentru ca nu poate sa reproduca un copac. Desigur asta presupune ca i s-a aratat o tehnica pentru reproducerea copacului si ca nu a reusit sa si-o insuseasca. Notele se dau totusi pe niste criterii, sunt niste obiective acolo, nu se dau pe talent si atat.
Exact asta se si intampla: parintele si elevul vad ce inclinatii exista, la ce exceleaza si aleg un profil potrivit de liceu. Parintele poate sa nu aiba o imagine obiectiva a ce poate copilul. Pentru parinte copilul e cel mai frumos, destept, extraordinar etc. pentru ca il iubeste ca pe ochii din cap. Notele reprezinta sau ar trebui sa reprezinte o evaluare obiectiva.
"Standardele noastre sunt mult prea ridicate pentru vârsta la care se dau." - asa, brusc. Zeci de ani aceleasi standarde au functionat foarte bine, de unde rezulta ca acum nu mai sunt bune?
Concluzia că religia nu poate exista ca sistem doar pentru că Dumnezeu nu există nu se susţine. E ca şi cum ai spune "din cauză că Dumnezeu nu există VREAU ca şi religia să nu existe". Ei, uite că există! E un fapt. În plus religia nu este singurul sistem care funcţionează cu contradicţii intrinseci. Filozofia - cu care se înrudeşte - este tot un sistem, iar contradicţiile axiomatice în filozofie au fost multe şi mai sunt încă. De fapt filozofia e formată din sisteme filozofice. Unele au căzut, altele au supravieţuit, dar aria filozofiei există de mii de ani. Estetica e iar un sistem plin de contradicţii. După ce estetica nu a putut rezolva contradicţia dintre Urât şi Frumos, cele două categorii au fost împăcate prin crearea unei noi ramuri de... estetică a urâtului, în care Urâtul devine Frumos prin măiestria execuţiei (ex. grotescul din picturile lui Goya). Pentru mine problema religiei ca sistem analitic e simplă: dacă un sistem e TRANSMISIBIL de-a lungul timpului şi generează învăţământ superior (adică există profesori universitari, lectori, preparatori, asistenţi universitari, doctoranzi) înseamnă că acel sistem există şi are o structură analitică solidă.
Nu am spus ca religia nu exista, dar este un sistem gresit, o iluzie pe care oamenii si-au creat-o singuri ca sa isi aline propria frica de necunoscut. A avut utilitatea ei o vreme, dar vremea aceea a trecut. Orice poate fi studiat de profesori universitari, asta nu inseamna ca orice e un sistem analitic. Daca are contradictii intrinseci nu functioneaza ca sistem analitic. Functioneaza insa ca unealta de manipulare si inca excelent.
" Copilul meu e cel mai destept din lume! Cum indrazniti sa nu-i dati 10, ce aveti cu el??"
"Pai stiti, e de 5. Uitati testul, uitati cum a rezolvat. Asta e."
Se fac acele materii timp de 3 ani pentru ca nu stii cum si cat poate sa se dezvolte o anume aptitudine. Poate la inceput in primele 3 luni zbarnaie, ca e si materia mai usoara dupa care nu mai poate sau nu mai vrea. Poate ca din contra se trezeste interesul mai tarziu. Dupa 3 ani sunt sanse mai bune sa fii sigur ca stii ce ii place decat dupa o luna sau un semestru, chiar ca specialist. In plus, e vorba si de nucleul la care ar trebui sa aiba acces toti. Nucleu care da, e mai dezvoltat fata de alte sisteme, ceea ce nu e rau.
" Dacă un lucru s-a învăţat şi s-a uitat înseamnă că n-a funcţionat, sau dacă ce s-a reţinut nu poate forma un sistem coerent atunci sistemul a fost gândit prost." - credeti ca in alte sisteme nu se uita? Se uita, va spun sigur. Am vazut oameni din alte sisteme care au uitat si ce aveau nevoie sa stie. Toti uitam, nu depinde de sistem.
Contradicţiile intrinseci nu anulează sistemul. Dvs. scoateţi în prim plan Biblia, dar uitaţi probabil că teza prin care Biblia devine pivotul central (Sola Scriptura - "Sola scriptura est sui ipsius interpres" sau "ipsius legitimus interpres", nu mai ţin minte titlul tezei) aparţine luteranismului. Cultele din acelaşi trunchi acceptă contradicţiile biblice şi nu încearcă să le rezolve pentru că scopul lor este eshatologic. În plus cultele din acelaşi trunchi extind aria revelaţiei până undeva în secolul III d.H. E o discuţie lungă, dar în final religia este un sistem analitic.
Ca să nu mai vorbim că există şi telogie budistă, jaină, confucianistă etc. Aria religiilor este vastă şi peste tot întâlnim analiză, învăţânt superior etc. Există teze de doctorat şi în budism. Analiză nu presupune reglarea sistemului, ci analizarea lui. Sistemul funcţionează pur şi simplu. Iluzie sau nu, dar funcţionează.
Nu stiu, intrebati un psiholog. Intrebati-l de asemenea si de ce ar plange copilul, daca are legatura cu programa, profesorul sau cerintele absurde ale parintilor. Poti sa faci ceva ce nu iti place si fara sa plangi, e pur si simplu o problema de gestiune (de timp, de resurse, de ego etc.)
"Niciun părinte nu susţine că al său copil e cel mai deştept din lume şi de fapt nici nu-l interesază." - perfect atunci! Daca pustiul ia un 7, atunci nu e nici o problema.
"Când un copil parcurge o materie cu uşurinţă şi la un moment dat materia devine dificilă înseamnă că porţiunea parcursă uşor face parte din nucleul de bază." - asta nu are cum sa mearga ca masura, pentru ca difera de la copil la copil. Pentru unii e totul usor pana la sfarsitul liceului, pentru altii e greu din clasa a 3-a.
"În alte sisteme nu se uită atât de mult ca la noi, pentru că alte sisteme apelează la un truc. Dacă din 100% se reţine în final 45% atunci cel mai corect este să oferi fix acel 45%. Mai mult, când rămâi cu 45% nu e sigur că în acel procent intră baza materiei. Pot fi doar informaţii reziduale. Atunci e mai practic să dai fix acel 45% care defineşte materia şi restul să fie opţional. La noi se învaţă mult şi se reţin frânturi, în alte sisteme se învaţă o schemă comprimată a materiei şi chiar dacă se mai pierd câteva procente tot rămâne un 35% solid" - interesanta ipoteza. Care sunt dovezile?
Mă bucur că ajungem la o concluzie coumună. De la ce am pornit iniţial: dvs. aţi susţinut că religia, nefiind un sistem analitic, nu poate dezvolta gândirea analitică. Nu s-a pus nicio secundă problema realităţii unui sistem analitic. Poate religia - mai precis teologia- dezvolta gândirea analitică? Cu siguranţă că da. Este un sistem analitic, ca şi pictura sau muzica. Mai precis şi religia, pictura şi muzica sunt de fapt sisteme spirituale susţinute prin osatura unui sistem. În definitiv sunt nişte realităţi spiritual-psihologice dacă vă convine termenul.
"Nu stiu, intrebati un psiholog"
Am şi întrebat, fiţi fără grijă. Am psiholog în familie. Răspunsul îl cunoaşteţi: programă încărcată, mult peste nivelul de dezvoltare al elevului.
V-am citit fraza pana la capat, acel 7 poate fi si o nota luata la clasa si o nota luata la examen. Daca nu avem pretentii ca elevul ar fi foarte destept si/sau rezistent la stres, cum are sens atunci sa avem pretentii sa ia 10? La clasa sau examen. Nota de trecere, aia da, acolo ar trebui sa intre majoritatea probabil. Fie ca e vorba de sutimi sau puncte intregi, daca omul clar nu poate, de ce sa fie fortata nota?
"Mult" sau "putin" nu e mai bine, e mai rau, mai inexact. Fara dovezi acea ipoteza ramane doar o ipoteza, indiferent de cine o emite. Daca dansul are un argument stiintific solid, invitati-l va rog sa stea de vorba cu cineva de la minister in vederea revizuirii programei. Nu am o problema cu asta cat timp argumentele sunt solide, dar pana acum nu vad sa fie.
Daca situatia e atat de dramatica, atunci nu merita acele zguduiri de personal, structura etc.? Ce contreaza mai mult, sanatatea copiilor sau status quo-ul de structura si personal? Daca asemenea schimbari s-ar face public, cu argumente corecte, inevitabil opinia publica ar trece de partea ministrului si, cel mai probabil, rezistenta din sistem s-ar diminua semnificativ. In orice caz, a aera programa nu ar produce probleme de personal (ca astea conteaza mai mult, slujbe si bani), cred. Ar trebui dati afara profesori de desen pentru ca se renunta la a se da teste sau a se face ce stiu eu ce exercitii? Nu cred, nu vad de ce.
Daca aveti argumentele bine puse la punct (dvs. si/sau amicul dvs. psiholog), de ce sa nu luati initiativa? De ce sa nu incepeti? Poate nu rezolvati totul din prima, dar puteti aduce o oarecare schimbare in bine, e ceva!
Printre altele cred că discuţia noastră s-a apropiat de sfârşit. Sper să mai discutăm, poate şi pe alte teme.
Cum doriti. Pacat ca nu vreti sa le expuneti, puteam sa le analizam impreuna, eventual si cu alti comentatori. Daca sunteti convins(i) de corectitudinea lor ati putea sa incercati sa trimiteti un mesaj, poate o scrisoare deschisa celor de la minister.