Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Liviu Pop, despre Andrei Pleșu: „Mi-aș fi dorit să fi fost dumnealui un reper când a fost ministru”

Ministrul Educației, Liviu Pop, l-a criticat pe Andrei Pleșu, după ce omul de cultură a scris un articol în care spunea, între altele, că „un ministru al Învățământului ar trebui să fie ceva mai instruit decât un corigent de-a cincea la română”.

Liviu Pop a replicat pe pagina sa de Facebook, prospăt redeschisă, pe care o închisese după criticile legate de manualul de sport: „Îi mulțumesc domnului Pleșu pentru că mă onorează cu atenția sa, dacă nu cu vorbe alese. Mi-aș fi dorit să fi fost dumnealui un reper când a fost ministru, l-aș fi luat ca model, oricând apreciez un exemplu de calitate. Din păcate, nu oricine reușeste să țină ștacheta sus, dovada faptului că mândria bate tichia, inclusiv pentru unii cu pretenții de intelectualitate și eleganță.”

În articolul său, Andrei Pleșu a ironizat erorile făcute de Liviu Pop în cariera sa de ministru. „Cu vorbele ar trebui să fie dl ministru al Educaţiei. Cel care şi-a cerut de curând scuze „anticipat“ pentru greşelile pe care le-a făcut (o magnifică secvenţă a timpurilor…). Dl Pop mi-a adus aminte de o performanţă asemănătoare a dlui Nicolae Văcăroiu, care a dat o replică amuţitoare unui preopinent din Cameră: „Îmi pare rău, dar n-aţi fost atent la ceea ce urmează să spun!“ Că dl Pop nu ştie cum se scrie pluralul articulat al cuvîntului „copil“ (adică nu cu doi, ci cu trei „i“: copiii) e destul de neplăcut. Un ministru al Învăţământului ar trebui să fie ceva mai instruit decît un corigent de-a cincea la română. Dar are şi el scuzele lui. Una dintre ele a fost formulată de un alt ministru al Educaţiei, dna Ecaterina Andronescu (pe care, cu scuzele de rigoare, aş îndrăzni s-o calific drept cea mai duioasă, tandră, mămoasă catastrofă a sistemului nostru şcolar): „Dl Pop e profesor de matematică“. Aţi auzit? Dacă eşti profesor de matematică nu e musai să vorbeşti corect româneşte. Numai profesorii de română au această obligaţie. Matematicienii nicidecum! Iar miniştrii, nici atît!”, a scris Pleșu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnul Andrei Pleșu chiar este un reper ca ministru... A creat niște edificii culturale de prestigiu care există și azi, cum ar fi Editura Humanitas, Muzeul Țăranului Român, New European College și multe altele... Dar de unde să știe asta Liviu Pop? El pare să fi absolvit facultatea Jdanov de pe vremea când România juca precum îi cînta Stalin... Pentru cine nu știe ce înseamnă facultatea asta... Nu aveai nevoie să fi absolvit vreo școală în prealabil, dacă aveai dosar sănătossaui te recomanda comitetul de partid de la instituția unde lucrai, făceai niște cursuri de învățământ politic timp de 6 luni sau un an și gata, erai licențiat...





    teatrul Național pe Andrei Șerban și a schimbat
    • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult