Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Zidurile conștiinței sau neașteptatul eveniment din noaptea de 4 spre 5 februarie

Cetatea Sighisoara

(Foto: Facebook/Nicolae Nyku)

În noaptea de patru spre cinci februarie, duminică spre luni, o porțiune de patru metri a zidului cetății din Sighișoara s-a prăbușit spontan. Primăria s-a grăbit să convoace Comitetul Local pentru Situații de Urgență și a solicitat Institutului Național al Patrimoniului să urgenteze procedurile de reparare a stricăciunii și de consolidare a porțiunii de zid cu pricina. 

Profesionalism, promptitudine, eficiență. Așa cum le stă bine autorităților locale dintr-un oraș splendid al Uniunii Europene, sit UNESCO, fala Ardealului, perla Târnavelor, vatră de locuire multimilenară, fost castru roman etc. Pe lângă prezentarea-fulger a acestui succes de mobilizare a administrației locale, în comunicatul primăriei se face și o subtilă mențiune istorică, o notă explicativă a accidentului din noaptea de patru spre cinci februarie a.c.: din documentația existentă rezultă că în zona respectivă au avut loc în secolele trecute alunecări de teren. Cu alte cuvinte, locul, locul e de vină, cu natura nu te pui, când vine valul, vine, fatalitatea oarbă poate lovi-n orice clipă și atunci e vai ș-amar.

Până aici e în regulă, îți vine să-ți rupi cămașa de pe tine de revoltă dinaintea destinului nemilos, Atlas te-ai vrea ca să porți pe umeri toată greutatea zidului. Primăria, cuprinsă de entuziasmul informărilor istorice, nu pare să-și dea seama de fatalitatea propriei indigențe intelectuale și dezvăluie în aceeași ultimă frază că ultimele lucrări de consolidare a zidului au avut loc la 1858. 1858. Acum o sută șaizeci de ani, mândră cifră rotundă.

Și atunci nu-ți vine brusc să-i întrebi pe reprezentanții primăriei ce au păzit până acum, de ce n-au făcut nimic, cum de nu s-au foit ei cu atâta vrednicie ca să prevină dezastrul de vreme ce știau că terenul e iute în zonă și că ultima consolidare a avut loc acum mai bine de un secol și jumătate? Nu li s-a părut nimic suspect când au apărut mari fisuri în același zid, lângă biserica catolică, nu a mai trecut cetatea printr-un dezastru similar când s-a prăbușit, într-o noapte de vară cu furtună, o halcă enormă de zid de la intrarea secundară în cimitirul săsesc de pe Ocol? Până în ziua de astăzi, în zidul întreg al copilăriei noastre a rămas acel gol enorm, vorba poetului, „ca un gârbaci peste fața”. Numai că despre ce față vorbim? Ce nobile obraze s-au perindat la cârma Sighișoarei din ’90 încoace? Emanați ai revoluției, figuri de orientare ultranaționalistă (mai țineți minte oribilul PUNR?), o beizadea penală aperistă trecută la PSD pe care numai justiția a gonit-o de pe tronul său ubuesc și domnul de azi, tot pesedist, aparent singurul caz de conștiință din partidul lui Dragnea după manifestațiile de anul trecut. Domnia sa a fost singurul primar pesedist care s-a grăbit să-și dea demisia după ce, la douăzeci și șapte de ani de la revoluție, a fost contestat în stradă de sighișoreni. În realitate o făptură care și-a dat măsura onoarei după ce a revenit în timp record asupra deciziei istorice de a demisiona. Un caracter de fier, de bună seamă.

Așa că peste ce fețe bate gârbaciul conștiinței? Mă întreb, ori de câte ori merg la Sighișoara, ce gândesc acești oameni când trec pe lângă clădirile aproape ruinate ale statului din Cetate? Pe lângă jerpelitul de Turn cu Ceas, fala României, de exemplu. Oare nu se tem că într-o zi o să se trezească cu o grămadă de moloz și o carie uriașă în suflete? Pot conștiințele lor suporta o asemenea grozăvie? Sau cum nu se uită la Scara Acoperită care abia se mai ține, cu scândurile ei hâite și acoperișul zdrelit? Nu le dă nimic de gândit liceul săsesc din deal? Nu le e rușine să lucreze într-o clădire care duce acum cu gândul la „Marile speranțe”?

Așa arată, după douăzeci și opt de ani de la revoluție, un oraș mic din România care nu a putut scăpa de umbrele regimului comunist. Un oraș mic a cărui existență a fost crucificată o dată cu industrializarea forțată din era ceaușistă, un oraș mic care agonizează rupt de lume, adică nebeneficiind de infrastructura necesară care să-l lege de restul țării, un oraș mic năpădit de cel mai scârbavnic subdialect, un oraș mic și cochet odată, astăzi exsangvinat de comunitatea care l-a zidit, l-a iubit și i-a grădinarit duhul vreme de șapte sute de ani. Șapte sute de ani de acasă. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Prin anii 1970 la DSAPC Tirgu-Mures sau fäcut proiecte detaiatä pt. salvarea si punerea in valoare a cetätii Sighisoara. Relevee, proiecte de restaurare, machete etc. Cite ceva sa realizat dar proiectul niciodatä nu a fost finalizat, din diferite motive, dar in realitate motivul de bazä a fost "politica de buldoser" a lui Ceusescu ceace cum se vede are efecte si in zilele noastre, Un citat care este valabil in continuare: ,"Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară"
    • Like 1
  • Corina check icon
    Mi-a plăcut ideea din final, despre comunitatea care ar fi „grădinărit duhul” Sighișoarei. Oare se mai resimte așa ceva pe spațiul unor orașe întregi, undeva? Că le-a fost „grădinărit duhul” sute de ani, continuu?
    Potrivit ca recomandare în plus ar fi fost și „Elogiul maidanelor” de același autor.
    republica.ro/elogiul-maidanelor
    • Like 1
  • Haide, domnule dragă... 160 de ani? Ce atâta grabă...
    • Like 0
  • O prăbușire iminentă! Cât mai putea răbda Cetatea Sighișoarei atâta dezinteres ... atâtea defrișări... atâtea intervenții necontrolate....atâtea trepidații generate de traficul intens de pe E60/DN13 care trece exact la baza versantului pe care este acest zid? O zi tristă , un strigăt de ajutor... Cetatea Sighișoara se prăbușește sub povara nepăsării celor care conduc orașul... O nouă reclamă negativă, pe lângă atâtea altele: orașul fără casă de culturâ, fără cinematograf, fără ștrand, samd...
    La câte studii, pomeni, circuri și subvenții au pus în proiectul de buget pr anul în curs... “să fie loc de întors” ar fi sigur loc pentru lucrări urgente de consolidare. Ceea ce lipsește și nu de acum ci de vreo zece ami cel puțin, e un plan de management al monumentului cerut cu insistență de UNESCO...): Ceea ce se întâmplă acum este consecință unor ani de administrare iresponsabilă a patrimoniului moștenit , comportament impardonabil al cobducătorilor de ieri și de azi ai urbei ...
    • Like 2
  • Primarul e român verde, de-al nostru, din popor: Ovidiu Mălăncrăvean. Firește că PSD. În 3 febr. 2017, speriat că-i pică guvernul și partidul, din cauza amplelor proteste, își dăduse demisia. Apoi s-ar fi răzgândit și și-a luat-o înapoi. De zidul cetății și de alunecările de teren îi pasă lui? Să se întâmple.... rezolvăm cu „ai noștrii”, prin încredințare directă, că e grav și urgent, nu?
    • Like 3
  • Mike Teo Mike Teo check icon
    Ar fi trebuit ca administratia locala sa aiba grija de cetatea Sighisoara ca de ochii din cap. Cand administrezi un astfel de loc unic in Europa si pe deasupra si sit UNESCO, trebuie sa verifici si sa monitorizezi constant locul. Ar fi fost necesar un buget special pentru asa ceva.
    • Like 1
    • @ Mike Teo
      E unic intr-adevar ca orice loc ... Ca vechine mai sunt Tallinn-ul din Estonia, Praga ...
      • Like 0
    • @ Mike Teo
      Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat duminica trecută, măcelul copacilor de pe versantul cu zidul prăbușit a continuat... Imaginile dezolante care pot fi” admirate” de cei catre trec în viteză pe aglomerata șosea E60 - o altă cauză a șubrezirii Dealului Cetății - spun totul despre dezinteresul , aroganța și suficiența celor care sunt (prea)ocupați să facă sluj în fata șefilor de la județ sau de la Centru ca să ia măsuri, măcar în ceasul al 13-lea pentru oprirea dezastrului...
      • Like 0

Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult