Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Îmi era rușine că am lăsat-o și am plecat”. După ce a părăsit emisiunea de la PRO TV, arhitectul Omid Ghannadi i-a făcut, cu banii strânși de el, un „vis la cheie” Adrianei, o femeie cu 7 copii. Acum face o a doua casă pentru o altă familie necăjită. Podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”

Pentru Omid Ghannadi, arhitectura a fost calea prin care s-a putut exprima, dar și prin care a încercat să devină un om mai bun. Pe când era în echipa „Visuri la cheie” de la PRO TV, a reușit, prin munca sa, să le ofere multor familii încercate șansa la o locuință decentă. Atunci când colaborarea s-a încheiat, a participat la un alt casting, în timpul căruia a cunoscut o femeie pe nume Adriana. Locuia împreună cu cei șapte copii ai săi în condiții inacceptabile, însă, cumva, într-un mod miraculos aproape, reușea să îi țină pe toți curați și îngrijiți și să îî trimită la școală, unde luau note bune. Emisiunea nu avea însă să devină niciodată realitate, iar, din acest motiv, șansele familiei de a locui într-un spațiu potrivit nevoilor sale se apropiau din nou de zero. Era iarnă, era frig, iar Omid a luat atunci o decizie - să le construiască, pe cont propriu, o casă Adrianei și copiilor săi. 

Casa Adrianei

„Am luat decizia pentru faptul că eu am ajuns acolo și pentru că îmi era rușine că am lăsat-o și am plecat”, a povestit arhitectul în timpul podcastului „În oraș cu Florin Negruțiu”, un proiect susținut de glo.

Casa Adrianei

După ce a trecut mai bine de un an să primească un teren de la primărie, Omid și-a dat seama cât de greu este să faci un altfel de proiect în România, În plus, a mai apărut o problemă. „Primul constructor a luat banii de avans, a început proiectul si a dispărut cu banii. O parte erau chiar banii mei personali, au fost tot felul de probleme de genul ăsta”, a mărturisit arhitectul. A reușit în cele din urmă, cu ajutorul prietenilor săi, al Fundației Hope and Homes for Children și al unui constructor serios, care a dus treaba la bun sfârșit. Astăzi, Adriana și copiii săi au casa la care nici nu îndrăzniseră să spere. 

Mai mult, Omid construiește acum o a doua casă, pentru o femeie cu 7 copii din județul Bacău. Victimă a violenței domestice, aceasta  suferă de tetrapareză spastică. Casa, care va fi gata în curând, este catalogată ca near zero building - consumul de energie necesar funcționării este atât de redus, încât încălzirea ei pe timpul iernii va costa cel mult 100 de lei. 

Casa Melinte

„Dincolo de aspectul estetic, arhitectura a fost creată pentru a salva viața oamanilor, pentru a-i adăposti”, spune Omid Ghannadi.  

Mugshot - cafeneaua care aduce oamenii împreună în inima orașului

Omid Ghannadi are un birou de arhitectură împreună cu soția sa, Ilinca, o școală de design, Inside Academy, împreună cu arhitecta ALina Vîlcu, dar și o cafenea, Mughshot, împreună cu doi prieteni de-ai săi. 

Omid cunoștea de multă vreme casa, în care nicio afacere nu mersese vreodată bine. Lucrurile s-au schimbat însă, odată ce acolo a început să funcționeze Mugshot. Atunci, casa, care nu a avut niciodată un farmec bun, după cum spune arhitectul, a devenit un spațiu vibrant, mereu plin de oameni care se întâlnesc să discute, în timp ce pe ecrane se derulează episoade din Seinfeld.

„În arhitectură, există o provocare foarte mare dincolo de estetică, și anume inserția. Orașul îți face un pic de loc să bagi ceva. Dacă ești în stare să bagi ceva potrivit acolo, ai reușit. Dacă vrei doar să bagi doar ceva acolo și să ignori stânga-dreapta, aia nu este o arhitectură reușită. Organizăm mici evenimente și încercăm să ajungem la un nivel de zgomot potrivit cartierului”, spune Omid.


Cum se nasc clădirile urâte

Foarte multe clădiri din București, nu se potrivesc însă cu spiritul zonelor în care au fost construite. Întrebat de Florin Negruțiu cum se explică faptul că sunt atâtea construcții urâte în Capitală, arhitectul a răspuns că, în ridicarea unora dintre ele, sunt implicați deseori chiar beneficiarii.

„Noi, făcând și foarte mult rezidențial, ne tratăm clienții ca pe pacienții noștri la terapie. Pentru că asta facem cu ei, trecem prin viața lor, vedem ce și cum au nevoie și auzim foarte multe trăsnăi. Problema nu e cererea lor la început, problema sunt trăsnăile la care ajungi în parcursul unui proiect. Acolo este periculos, pentru că ăla este momentul în care eu nu pot opri proiectul. În multe dintre proiectele urâte pe care le-ai văzut în București, care te supără, sunt implicați de multe ori și beneficiarii, care, odată ce văd, vizualizează proiectul, atunci ei știu tot ce e de făcut și îți dau lecții, modifică, fac, dreg, pentru că ei deja știu”, a spus arhitectul, care a mărturisit că decizia de a opri sau nu un astfel de proiect depinde de poziția în care se află și de câtă nevoie are de el. „Pentru că să ai un birou de arhitectură în România este astăzi o responsabilitate foarte mare față de de colegii tăi, față de toată echipa”. 

Potrivit lui Omid Ghannadi, la biroul lor de arhitectură apelează de multe ori oameni care ajung în impas cu construcția casei.

„La noi nu vin proiectele ușoare, la noi vin proiectele alea urâte, groaznice, pentru că oamenii au nevoie de ajutorul nostru să-i scoatem din situația respectivă. Problema este motivul pentru care casele ajung acolo, pentru că nu se apelează la profesioniști până la faza respectivă. Noi încă considerăm că noi ne facem casele noastre, așa cum de multe ori ne tratăm sănătatea fără medici. La noi e și o perioadă foarte periculoasă, că mai toți apelează la aceste randări impecabile, și aceste randări pe de-o parte ne-au ajutat să ajungem unde am ajuns cu profesia, pe de alta ne încurcă foarte mult. Pentru că în momentul în care vizualizează un lucru pe care îl înțelege preia controlul și gata. Și asta e cel mai bun caz, în care îi dai deja  ceva gândit. Sunt foarte mulți care ajung să creeze niște anomalii pentru că nu au considerat că existența unui arhitect e necesară pentru casa mea, spune arhitectul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult