Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

„Învață, băiatul meu, că altfel o să ajungi ministru”. Scrisoarea unui tată pentru fiul său

Doamnele PSD

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Bunica avea patru clase și niciun regret, pentru că săptămânal mergea la preotul din sat şi îl consulta în legătură cu faptele ei. La fel şi bunicu’, Dumnezeu ierte-l! Pe vreme aia, popa din cătunul natal avea rolul nu numai al unuia ce oficiază slujbele lumeşti, ci şi acela de a-i consilia pe oameni în a face bine, în a fi cinstiţi, oneşti cu alţii şi ei înşişi, modeşti şi cu frica Celui de sus. Şi seară de seară, stând în cerdacul ce dădea spre Rafo Oneşti, pe scaunele şubrede de lemn, ne învăţa şi pe noi, cei mai mici, ce însemnau aceste valori. Ne vorbea blând, dar repezit, după cum îi era graiul, iar noi ascultam vrăjiți.

„Învăţaţi, mamă, că o să plecaţi la casele voastre, şi-o să creşteţi copii şi o să trăiţi şi voi în lume printre oameni şi să vă aveţi bine cu ei”, ne spunea aproape mereu când încheia vreo povestire.

Acum, la mai bine de 20 de ani de atunci, după ce am umblat prin lume, ajuns în cele din urmă la casa mea, cu copilul măricel, stau uneori şi mă întreb ce să-l învăţ eu pe el. Onoarea, cinstea, modestia au devenit nişte lucruri desuete, despre care se vorbeşte mai mult în șoaptă, cu un soi de jenă menită să-ți mascheze naivitatea. De-a lungul celor 20 de ani de peregrinări prin țară și prin afara ei, lumea aceea frumoasă a copilăriei, în care valorile bunicii aveau rangul sfânt de îndreptar, mi-a fost călcată în picioare de prea multe ori, smulsă şi ponegrită de lupta pentru supravieţuire, de tertipurile mizerabile a unei societăţi în care cel mai „şmecher” supravieţuieşte. Căci brusc, parcă prin nu ştiu ce procedeu cataclismic, s-a căscat o prăpastie între lumea aceea dreaptă, în care oamenii se străduiau să fie dacă nu mai buni, atunci cel puțin la locul lor, şi lumea de astăzi în care, copleşiţi de rate, muncă şi dorinţa de înavuțire, oamenii au uitat să discearnă binele de rău.

Cinstea a devenit o noţiune desuetă, modestia este sinonimul sărăciei, iar patriotismul o goarnă coclită scoasă din dulap la manifestările electorale.

Aşadar, copilul meu,

te privesc gândindu-mă că am două posibilități. Să te învăț valorile etice care dăinuie în familia noastră de atâta timp și care ne-au forțat de-a lungul timpului să trăim greu, dar curat, sau să te învăț tupeul, șmecheria și parvenitismul și să te las să te descurci trăind „pe barosăneală”. Am auzit că „dacă eram mai prost, eram mai fericit”. Poate că da. 

N-am crezut niciodată în asta, dar culmea că trăim niște vremuri atât de anormale, încât uneori mă întreb dacă ar trebui să înveți cinstea sau abilitatea de a da țepe? Că lumea e bazată pe meritocrație sau pe nepotism, pe omenie sau pe hoție? Mi mi se par lucrurile clare, dar văd că în ultima vreme cele din urmă atârnă tot mai greu. Aș fi curios cum gândesc ceilalți părinți, mai ales că văd zilnic ultimele modele de mașini la oameni care n-au muncit o zi în toată viața lor sau oameni care au făcut facultăți la fără frecvență și ajung în funcții puternic remunerate din banii noștri.

Ești mic încă și poate nu înțelegi toate cele, dar la TV apare un nene care e ministru al Educației, dar abia leagă două vorbe când uită secretara (cu care e rudă) să îi facă discursul sau o tanti semianalfabetă care se prezintă ca premier al acestei țări.

Drama e că după legile încropite de dânșii o să crești și se presupune că o să înveți carte. Și-atunci adevărata dilemă este dacă să te învăț să fii cinstit și cuviincios cu speranța că vei ajunge să construiești poate cândva un lucru frumos în țara ta sau să accept că valorile noastre morale au murit pentru totdeauna și doar tupeul, viclenia și nepotismul îți vor asigura toate pârghiile posibile, astfel încât într-o zi să devii ministru, la fel ca nenea de la televizor.

Mai e încă timp să mai creşti, mai e încă timp să mai reflectez.

Pentru ceilalţi însă nu mai e timp.

Te vei face mare alături de o generaţie de copii crescuți, o parte de bunici, o parte de banii furnizaţi de părinţii care nu au avut timp pentru ei. O generație al cărei viitor este ciuntit din fașă. Ar fi în zadar să te învăţ ce înseamnă modestia, când, la şcoală, colegii tăi vor face parada telefoanelor, mașinilor și hainelor de firmă. Tot inutil ar fi să te învăţ ce înseamnă cinstea, când alţii te vor înşela, te vor ponegri, doar că să urce ei o treaptă mai sus în faţa ta. Cum să te învăţ adevăratele valori, când societatea şi mass-media promovează idoli falşi, caractere compromise, bogăţii şi opulenţe trecătoare ca adevărate modele de viață?! N-aş putea să te trimit aşa în lume, chinuindu-te să te adaptezi în lupta cu societatea tot mai meschină şi în lupta interioară cu tine însuţi. Ai fi sortit eşecului.

În schimb, în clipa în care am hotărât să vii pe lume, ţi-am promis că până la 10 ani îţi voi fi maestru, până la 20 de ani îţi voi fi părinte, iar după această vârstă prieten tot restul vieţii. Că să cunoşti răul va trebui întâi să înveţi binele, astfel că poveţele bunicii şi lumea aceea pe care eu am trăit-o demult va reveni în casa noastră, poveţele mele şi ale străbunicii te vor lumina şi însoţi mai apoi de-a lungul călătoriilor tale.

Aşadar, învaţă tată, că o să pleci la casa ta, şi-o să creşti copii, şi o să trăieşti şi tu în lume printre oameni şi să te ai bine cu ei altfel… o să devii ministru.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dragii mei Pana in 1989 conform noilor reguli nouasprezece optzeci si noua aveam analfabeti la conducere unii aveau totusi si caracter dupa avem analfabeti la conducere LOIALI MIE -PSD DRAGNEA .SE contureaza tot mai frecvent o intrebare :Daca totusi am vrut tot analfabeti sa ne conduca de ce am mai rabufnit atunci?
    • Like 0
  • Fenomenul emigratiei nu este unul nou la noi, la romani. A inceput la sfarsitul secolului XIX in Ardeal ( ”Mia şi drumul” ) si a continuat in secolul XX, sub comunism, o migratie interna , interegionala, cand, de nevoie sau fortati, locuitorii din Moldova au migrat in Muntenia, Transilvania si Banat ( este si cazul autorului articolului ). Principala caracteristica a migratiei romanesti este cel mai bine descrisa de "mia si drumul", adica emigrez cat timp strang o bruma de bani care sa-mi permita traiesc decent in tara mea si ma intorc cu speranta ca nu mai va fi nevoie de inca un drum.
    In ceea ce priveste calea de urmat raspunsul este simplu:"Nu da cinstea pe rusine !"
    • Like 0
  • Ganymede check icon
    A trebuit sa ma uit la poza de doua ori. Ala chiar e par in capul Rovanei? As zice ca doamna e desprinsa din epoza lui Ludovic al XIV-lea, cu peruca and stuff. :)
    • Like 1
  • Felicitări pentru modul în care ați pus problema. Varianta asta cu plecatul din țara nu e o soluție și pana la urma de ce sa plece toata lumea în bejanie. Poate ca ar trebui sa vorbim mai des și mai răspicat despre meritocratie, valori, competente, pana când vom înțelege toți ca democrația nu înseamnă haos.
    • Like 0
    • @ Nucu Morar
      Ganymede check icon
      Sunt unul dintre romanii tineri, plecati in bejanie. Meritocratia nu mi-a adus decat niste coronite pe cap la sfarsitul anului scolar. Atat.
      Tara, adica oamenii ei sunt atat de putrezi incat nu vad o alta solutie decat emigratul.
      • Like 1
  • Leo check icon
    Felicitari pentru articol.
    Trist dar adevarat. Eu am prins liceul (mate-fizica) inainte de '90, cand toti profesorii ne spuneau "puneti mana si invatati ca sa intrati din prima la facultatea pe care v-o doriti si nu la "Petrol si Gaze" sau la "Mine" (scuze daca am jignit pe cineva, dar asa era pe atunci).

    PS: Vasilica-Viorica a absolvit Facultatea Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor de Hidrocarburi, Ploieşti în 1988
    • Like 1
    • @ Leo
      Si ce daca a absolvit Facultatea Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor de Hidrocarburi?E facultate de inginerie,adica include ore de matematica,fizica si chimie in primii ani,iar mai tarziu ore de specialitate in care sunt combinate cele din urma.Nu confunda facultatile de "chestii murdare" cu scolile profesionale.Ca daca termini Facultatea de Constructii sau de Mecanica nu inseamna ca zidesti sau dai cu ciocanu in fiare.Asta asa ca un atac la perceptia generala a oamenilor asupra industriilor care contin muncitori.
      • Like 0
  • Tocalosii si hotii nu au invins inca desi sunt in fruntea bucatelor. Puterea lor e efemera. Vor invinge cu adevarat cand cei cinstiti vor ceda si vor renunta sa mai fie oameni buni.

    E timpul sa-l ascultam pe Florian Pittis, "Sfarsitul nu-i aici".

    https://www.youtube.com/watch?v=4uEPqs2tNrI

    Cand necazuri te doboara
    Si prieteni n-ai sa-i strigi
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Si ce slaveai in taina
    E asa cum nu-ti explici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici
    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Cand oprit la o rascruce
    Drumul nu stii sa-l prezici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Cand nu mai ai nici vise
    Si nu stii cum sa te ridici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici
    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Cand s-aduna norii negri
    Ploaia cade ca un brici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Mangaiere n-ai, nu vezi acum
    Maini intinse de amici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici
    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Pomul vietii creste mandru
    Unde spiritul e viu
    Lumineaza iar salvarea
    Cerul gol si cenusiu

    Cand orasele-s in flacari
    Musunoaie de furnici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Si cand cauti in zadar un om
    Printr-atatea mii de venetici
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici
    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici

    Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
    Tine minte, sfarsitul nu-i aici..
    • Like 2
  • Iata descrisa fidel situatia ce m-a determinat sa-mi duc copilul sa creasca in alta tara, unde mai exista totusi valori morale.
    • Like 2
    • @ Camelia Ioti
      Ganymede check icon
      Felicitari pentru decizia corecta de a-i oferi copilului dvs. o sansa la viitor!
      • Like 2
  • Nemaintilnit,in sfirsit un articol ce merita sa zabovesti asupra lui.Felicitari.Uimitor ca generatia voastra poate strapunge cu mintea atit de departe.
    • Like 0
    • @ Octavian Cojocaru
      Nu, uimitor e că încă mai stă pe aici cu familia, deși știe perfect că își crește copilul într-o lume strîmbă.
      • Like 3
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Ganymede check icon
      Corect! Ar trebui sa fuga mancand pamantul!
      • Like 1
    • @ Octavian Cojocaru
      adică generația asta este obtuză? .. validată de tudorei, vasilici, nicolici & alte specii subumanoide ?... ei aș, au bagajele făcute, chiar de la primele olimpiade câștigate, iar pentru cel puțin 4 generații ...Brucan a fost optimist cu cei 20 de ani, nu mai calcă pe aici ....
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult