La 7 ne începem ziua, unii mai obosiți decât alții, dar suntem obișnuiți. Urmează o zi plină, cu multă familie și prieteni, la botezul lui bebe. La petrecere, cineva mă întreabă: „Și cum dorm copiii? Încă dorm cu voi? Când o să învețe să doarmă singur, măcar băiatul?!”

Cu o voce tremurată, a zis: „O să mă iubești și când ești în stele?”

Un tip de iubire parentală care, cu cele mai bune intenții din lume, produce exact opusul a ceea ce-și propune. Nu e vorba de părinți nepăsători sau absenți, ci de părinți foarte prezenți, mult prea prezenți. Cei care rezolvă conflictele copilului cu colegii înainte ca el să aibă șansa să încerce singur. Cei care sună profesorii la primul semn de dificultate. Cei care nu pot suporta să-și vadă copilul dezamăgit, frustrat, sau că a greșit ceva. Cei care știu întotdeauna mult mai bine decât medical, profesorul, antrenorul etc. foto: Profimedia

Problema este că, atunci când am pus limite în familie, am simțit că apare și un conflict interior: încerc să-mi protejez copilul, fără să-mi pierd părinții.

Dacă observi schimbări care te îngrijorează legate de copilul tău, care par că nu trec, acela este semnalul tău de alarmă să îți pui pălăria de detectiv și să afli ce anume a declanșat un sentiment puternic și o schimbare în copilul tău — un sentiment pe care încearcă să ți-l comunice așa cum știe în momentul acela (prin furie, comportamente „urâte”). Oare se simte deconectat de tine? Oare ceva îl supără la grădiniță sau în relație cu altcineva?

Unul dintre prieteni mi-a spus că vrea să îi dea fiului un salariu de câteva mii de euro dacă vine și muncește pentru el. Și am întrebat și eu, ca un om simplu: păi dacă tu îi dai atât pentru o muncă care nu valorează atât și nu e ăsta prețul corect pe piață, ce va face când cineva o să îi ofere 1000 de euro sau poate mai puțin pe același job? Foto - Profimedia Images

Între 10 și 15 ani aleg muzică cu versuri și ritm intens, cu agresivitate puternică. De ce? Pentru că și ei au înăbușit în ei sentimente grele când au fost mici și a trebuit să ne facă pe plac. Chiar dacă am făcut parenting blând cu mult DA, tot au reprimat furie, durere, strigăte. Fiindcă adesea, parenting-ul blând e un fel de a îmblânzi copilul. Foto - Getty Images

Poate că noi am făcut alegeri proaste, am fost expuși abuzurilor și riscurilor și le-am supraviețuit cu bine. Dar nu trebuie să ignorăm că astăzi a crescut viteza cu care un adolescent poate ajunge într-o situație fără ieșire. Nu putem să ne amăgim că dramele adolescenței sunt doar o iubire neîmpărtășită, un mesaj fără răspuns, o mahmureală. Nu au fost niciodată, acum cu atât mai puțin. Foto - Profimedia

Postările din social media, în care totul e lapte și miere sunt poveste, sunt o mică parte din viața de zi cu zi a oricărei celebrităṭi ori prieten pe care-l “urmăriți” și “invidiaṭi”. Realitatea noastraă a fost alta… Foto - Profimedia Images

Dacă li se îngăduie, copiii se adaptează și se comportă ca toți ceilalți oameni, iar tratamentul egal îi face să se simtă respectați. Educația vizuală și estetică, dezvoltarea bunului gust încep de când deschid ochii, cu obiectele și spațiile pe care le văd și cu care intră în contact în primii ani de viață.