(Foto: George Popescu)
Maică-mea nu se aștepta să ne ducă la câmp, încă de a doua zi.
- Așa a zis diriginta? Că mâine mergeți la arpagic?
- Da, mamă!
- Măi, sigur? La ședință, ne-a informat că o să mergeți la pregătirea pentru defilare, nimic de câmp!
- Ne-a mai zis să repetăm poezia asta, să o cântăm pe autocar până acolo:
“...Iubit partid.
Eşti câmpul verde,
Ziua senină,
Hidrocentrala,
Ce dă lumină!”.
- De unde să îți scot eu, acum, cizme, măi copile? Daneee, hai un pic!... Măi, Dane, tu nu auzi?!, striga mama prin aburii de mâncare.
- Tati e pe bloc!
- Și taică-tu ăsta, acum de antena la bulgari îi arde. Du-te și cheamă-l repede.
Cocoțat pe treptele scării de fier, vizavi de ușa uscătoriei, am scos capul pe acoperiș și l-am văzut pe taică-meu cu alți vecini, ridicând cea mai mare antenă de televizor pe care o văzusem în viața mea.
-Oauu!, am mai apucat să zic.
M-am uitat la releul de pe Tâmpa, și de aproape mastodontul ăsta, asamblat pe genunchi cu matrița turnată la uzina de tractoare din oraș (actualul mall), părea aproximativ de aceleași dimensiuni. În timpul meciurilor internaționale, uscătoria cu pereții plini de igrasie, cu infiltrații cauzate tot de montarea antenelor, se transforma într-un adevărat local cu transmisii live.
- Dă-o naibii, măi, Dane! Toate hainele, lăsate la uscat, put a fum de țigară! Te-am rugat să nu fumați în uscătorie!
- Eu nu am fumat, dragă! Eu nu am pus țigara în gură!
- Ei, nu! Miroși de la o poștă!
Ușa s-a trântit. Scena se repeta cam odată la doi ani, ori la Europene, ori la Mondiale.
În sufragerie s-a creat un adevărat comandament de acțiune ce avea ca scop să îmi facă rost de niște cizme, ori bocanci cu care să mă pot prezenta la muncile patriotice, la care PCR mă convocase pe neașteptate.
- Dane, mergi un pic, la vecina și roag-o să te lase să dai un telefon. Întreabă, un pic, la informații, numărul de la magazinul universal și află până la cât au deschis. Eventual, dă-i un BT de al tău, pentru telefon.
Ieșind pe ușă, taică-meu a bolborosit ceva referitor la rezerva lui de țigări, de care făcuse rost, cu greu, de la polonezi. După o vreme s-a întors cu vestea proastă că la magazin era inventar toată săptămâna, dar și cu vestea bună că primise niște cizme împrumut, ale fetei vecinei. Toate bune și frumoase, până când am văzut că încălțările aveau culoarea roz. Degeaba m-am opus, altă cale nu exista.
Așa că iată-mă, la 7 dimineața, în autobuzul cu burduf, în drum spre nu știu care CAP ce își depășise norma de producție cu 200%, cum ne informa profesorul de traforaj, la microfon. După voce, cred că și de data asta mirosea a băutură precum o făcea la orele de atelier.
***
- Facem o jumătate de oră pauză, apoi ne continuăm drumul spre București, se aude, peste timp, vocea șoferului în autocarul ce se îndreaptă spre mitingul organizat de PSD în Piața Victoriei. Deodată, parcă cei 30 de ani de la Revoluție s-au rispit ca printr-un șiretlic. Făcând acest exercițiu de „imagine“, am tendința să îmi tot duc mâna la încheietura cămășii. Oftez ușurat: cravata de pionier nu e acolo.
Vremurile când partidul te chema la datorie s-au întors. Cu autocarele de abia sosite din străinătate unde au transportat masele de români care emigrează în Europa, votantul și membrul de partid PSD e plimbat, azi, precum un pionier cutezător, la defilările specifice unor timpuri cu antene de bulgari pe blocuri.
Pe drum, unii vor juca șeptică, alții vor juca șaișase, câțiva vor face o tablă, înjurând când la o hârtoapă câteva puluri se vor mișca de la locurile lor. Că tot e la modă, mulți vor intra live pe Facebook, ofticându-i pe sătenii ori pe rudele rămase acasă, că nu au avut ocazia să vadă capitala gratis.
***
În ziua aia a plouat torențial, iar cizmele roz s-au umplut de atâta noroi, încât taică-meu le-a scos pământul uscat cu o șurubelniță mare, cu care strânsese antena de bulgari. Seara mi-am lipit, cu cuțitul încins la aragaz, inelul de plastic de la cravata de pionier de un alt inel. A doua zi, la școală, cu două inele la cravată eram la modă în clasă, și instant toată lumea uitase de cizmele mele roz caraghioase.
Antena e în beci, demontată. A ruginit pe jumătate, dar pare încă funcțională. Cine știe, poate după mitingul celor de la PSD, va trebui să o folosesc, din nou, cât de curând. Asta dacă bulgarii mai transmit, analog. Mă îndoiesc, căci mai au doar câțiva kilometri până termină autostrada cu care se vor uni de Grecia.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si de crud;
Si de real;
Ce sa stie votantii orbi din sleahta lui Dragnea si ai acolitilor lui? La doua sinapse functionale...ma mir ca nu balesc in timp ce sunt transportati ca vitele la mitinguri de coafarea orgoliilor personale ale "demnitarilor" ( oare cuvantul asta mai e permis in atari conditii? ) zilei....