Cum deja se anticipase, impozitul special aplicat băncilor, limitarea tranzacțiilor în numerar aduc în scurt timp efecte în cascadă. Creșterea comisioanelor aplicate de instituțiile bancare persoanelor juridice și fizice este un astfel de rezultat.
Plafonarea tranzacțiilor în numerar va presa (probabil) industria bancară să deschidă sucursale și/ sau să monteze bancomate în zonele care nu erau deservite până acum. E normal să fie așa, pentru că există magazine în mediul rural care nu au acces la servicii bancare. Despre măsurile fiscale intrate în vigoare de curând puteți citi aici, foarte sintetic, un text semnat de Radu Georgescu. Un alt text, semnat de Adrian Bența, aici.
Comercianții vor opta, în unele cazuri, spre integrarea POS-urilor în activitatea zilnică, legate la casele de marcat. Clienții (poate) vor constata că este mai ușor să-și facă un card și să achite cumpărăturile cu el. Toate acestea vor aduce costuri mai mari pentru toți, iar cei afectați în primul rând sunt consumatorii.
Am militat foarte des în ultimii ani pentru digitalizarea plăților de toate felurile, pentru utilizarea (aproape) exclusivă a cardurilor și tranzacțiilor bancare în general, ca metode de scoatere a economiei negre la suprafață. Nu sunt adeptul măsurilor dure, impuse prin lege în acest caz, ci prin convingere că e mai ușor, că beneficiile sunt imense, că e mai sigur și așa mai departe.
Am dezbătut mult pe acest subiect cu oameni mai trecuți prin viață decât mine, cu bancheri, cu persoane care țin mult la intimitate, la libertatea de a dispune de bunurile și banii lor așa cum cred de cuviință. Luăm în considerare și faptul că Suedia și-a nuanțat poziția ca stat (în sensul de diminuare a elanului) în ceea ce privește statutul de ”cashless country” (aici era cel mai agresiv promovată ideea de a elimina numerarul din tranzacții). Am început să privesc mai atent această temă - intimitate VS plăți cu „bani în mână” sau card. Mai iau în considerare și un paper pe care-l citeam acum niște săptămâni, despre Banca Central Europeană, care apăra dreptul individului de a manevra banii așa cum dorește, dar și despre o perspectivă foarte îndepărtată ca în societate să se folosească numai cardul, iar principalul argument ținea de respectarea intimității cetățeanului.
Drumul omenirii spre tranzacții „cashless” pare evidentă. Călătoria poate fi mai lungă sau mai scurtă.
Întrebarea este cât de oportun este ca această tranziție să fie „la impuse” și să fie rezultatul impotenței de decenii a autorităților de a se lupta cu evaziunea fiscală.
Cu alte cuvinte, statul nu e în stare prin instituțiile sale să-i prindă pe cei care fac evaziune, așa că dă cu barda-n toți și pleacă de la premisa că toți sunt hoți.
De văzut și care vor fi evoluțiile în lupta cu evaziunea - zilele trecute, doi tineri care organizează nunți spuneau relaxați, râzând chiar de naivitatea politicienilor că vor încasa tot numerar - „Ce problemă să ai să iei 1.000 de lei de la mire, 1.000 de la mireasă, 1.000 de la un prieten, 1.000 de la naș? Toți banii, pentru același eveniment, nici măcar nu trebuie să te chinui să dai prea multe explicații. Ce dacă se ajută și se susțin unii pe alții? Nu mama și tata dau bani pentru nuntă în cele mai multe situații? De ce nu i-ar da direct la organizator, doar că împărțiți pe persoane și tranșe?”.
Una peste alta, de preferat este ca oamenii care fură să fie prinși, iar oamenii care sunt cinstiți să nu fie tratați ca niște hoți.
Câteva scenarii:
Imaginați-vă că investigați o problemă de sănătate, despre care nu ați dori să se știe nici în cercurile de apropiați, poate nici măcar în familie. De ce să nu aveți posibilitatea de a achita în numerar, din banii dumneavoastră, câștigați cinstit, pe care i-ați declarat și pe care ați plătit impozitele? (unele investigații sunt foarte scumpe, trec bine de plafonul impus de autorități).
Imaginați-vă (mergem pe scenarii extreme, dar nu imposibile) că aveți un copil din altă relație și că îi acoperiți diferite nevoi (poate unele scumpe, poate plătiți un serviciu medical pentru el, poate îi cumpărați un cadou mai mare și mai scump la absolvirea facultății)- de ce nu ați putea face acest lucru fără să „lăsați urme” în conturi și pe carduri?
Imaginați-vă că fără știința celor din jur, a familiei, a prietenilor, susțineți în secret o cauză nobilă (un cămin de copii, un azil de bătrâni, o familie de nevoiași, o mănăstire, o fundație care duce copii orfani la școală și le oferă ceva de mâncare). De ce să fiți nevoit să faceți asta cu cardul sau prin transfer, în cazul unei sume mai mari?
Nu știu câte portițe vor fi găsite de cei care fac evaziune pentru a nu plăti nici de acum încolo, așa cum nu au plătit nici până acum la bugetul de stat. Oamenii se dovedesc a fi foarte inventivi și tupeiști, atunci când e vorba să nu plătească taxe, ca noi, ceilalți.
Ce știu și ce se vede e că tema limitării tranzacțiilor „cu banii în mână” se potrivește mănușă pe discursurile extremiștilor - care nu pun problema în discuție pe un ton normal, legat de dreptul la ”privacy”, pe necesitatea ca statul să-și facă treaba în ceea ce privește controlul evaziunii, pe necesitatea respectării dreptului constituțional de a dispune de banii tăi și averea ta la modul cel mai intim (desigur, fără ca asta să implice încălcarea legii sau finanțarea unor organizații teroriste, de exemplu).
Populiștii și extremiștii vorbesc despre control total, despre forța răului care s-a abătut asupra societății odată cu plățile digitale, despre cum vom ajunge toți la închisoare sau ne vor confisca banii din conturi. Despre necuratul, despre semnul necuratului și așa mai departe. În general, speculează frica și aberează mult.
Scandalul și urletele acoperă o discuție serioasă despre viața privată. Nu poate fi negat faptul că o persoană poate fi „track”-uită după locurile în care utilizează cardul bancar. Un cetățean poate fi „profilat” în detaliu (în sensul de obiceiuri, interese, acțiuni, pasiuni etc) prin monitorizarea tranzacțiilor bancare și cu cardul (plătesc biletul de autobuz sau parcarea cu cardul, se cunoaște și autobuzul și ruta sau și mașina care încasează parcarea- beau cafea și achit cu cardul- se poate vedea exact unde, mănânc la prânz și achit cu cardul, îmi cumpăr mâncare și achit cu cardul, ies cu prietenii la bere și achit cu cardul, îmi iau țigări și achit cu cardul etc). În spatele fiecărei tranzacții se află un bon de cumpărături asociat, pe bon se găsesc produsele și serviciile cumpărate.
Sigur că toate aceste informații- în cazul unui criminal sau al unui individ care a răpit o persoană- sunt mană cerească pentru investigatori. Sau pentru familie- iar acesta este, fără discuție un avantaj imens al tehnologiei și evoluției.
Dar la fel de bine, cele mai intime preocupări ale unei persoane pot fi dezvăluite prin aceste tranzacții, îi poate fi făcut traseul, îi poate fi citit tot comportamentul de zi cu zi (poate, la un moment dat, inclusiv din punct de vedere comercial/ marketing/ vânzări targetate).
Oamenii trebuie să aibă dreptul de a face tranzacții în numerar așa cum doresc ei, fără limitări. Instituțiile sunt cele care trebuie întărite, acesta este jobul lor, să-i găsească pe cei care fură, fac evaziune, încalcă legea, să le ia banii, să le confiște bunurile, să-i trimită la închisoare.
Și atâta timp cât plătitorul și cumpărătorul își declară veniturile și plătesc impozitele și taxele, să fie tratați ca oameni cinstiți.
Toate ideile de mai sus vin de la un om care (pentru 99% din tranzacțiile unei zile) utilizează exclusiv plățile digitale de vreo 10 ani (card mai întâi și de vreo 2 ani numai Apple Pay și Google Pay) sau virament bancar.
Și o experiență din urmă cu 10 ani - eram în Noua Zeelandă, la câteva zile după un cutremur cu efecte devastatoare care a afectat Christchurch. La vremea respectivă, autoritățile comunicau zilnic la radiouri și televiziuni despre pregătirea pentru seism, iar o recomandare era aceea de a avea permanent la îndemână o sumă de bani în numerar, care să acopere consumul zilnic al familiei chiar și pentru două săptămâni, dar care să poată fi folosită pentru deplasare de urgență în alt oraș, sau de cazare. Oamenii cu care vorbeam îmi povesteau că seismul îi prinsese cu sume infime sau zero în buzunare, că toate bancomatele fuseseră afectate de penele de curent și că nu aveau cu ce să-și cumpere de mâncare sau benzină. Cei mai mulți au apelat la magazinele vecine, unde mergeau des și au cumpărat pe datorie, fiind notați în caiet și achitând sumele din urmă când situația s-a stabilizat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sigur că toate aceste informații- în cazul unui criminal sau al unui individ care a răpit o persoană- sunt mană cerească pentru investigatori. Sau pentru familie- iar acesta este, fără discuție un avantaj imens al tehnologiei și evoluției.
Dar la fel de bine, cele mai intime preocupări ale unei persoane pot fi dezvăluite prin aceste tranzacții, îi poate fi făcut traseul, îi poate fi citit tot comportamentul de zi cu zi (poate, la un moment dat, inclusiv din punct de vedere comercial/ marketing/ vânzări targetate).
Oamenii trebuie să aibă dreptul de a face tranzacții în numerar așa cum doresc ei, fără limitări. Instituțiile sunt cele care trebuie întărite, acesta este jobul lor, să-i găsească pe cei care fură, fac evaziune, încalcă legea, să le ia banii, să le confiște bunurile, să-i trimită la închisoare.
Asta este de fapt esenta, dreptul meu la viata privata.
Si ma straduiesc ptr asta cat mai mult.
Ma asteptam la mai mult de la o platforma de calibrul "Republica".
"Imaginați-vă că investigați o problemă de sănătate, despre care nu ați dori să se știe nici în cercurile de apropiați, poate nici măcar în familie. De ce să nu aveți posibilitatea de a achita în numerar, din banii dumneavoastră, câștigați cinstit, pe care i-ați declarat și pe care ați plătit impozitele? (unele investigații sunt foarte scumpe, trec bine de plafonul impus de autorități)."
Cu ce D-zeu ii priveste pe apropiati platile tale cu cardul?
De cand pana cand au ei oportunitatea de a ti le verifica?
Si de ce D-zeu ai dori sa ascunzi familiei investigatiile medicale?
"Imaginați-vă (mergem pe scenarii extreme, dar nu imposibile) că aveți un copil din altă relație și că îi acoperiți diferite nevoi (poate unele scumpe, poate plătiți un serviciu medical pentru el, poate îi cumpărați un cadou mai mare și mai scump la absolvirea facultății)- de ce nu ați putea face acest lucru fără să „lăsați urme” în conturi și pe carduri?"
Nu-i treaba statului sa acopere infidelitatile.
Daca ai calcat stramb iti asumi asta, e penibil sa acuzi statul ca nu te ajuta sa ascunzi propriile greseli.
Daca nu-i o infidelitate ci ceva din trecut cunoscut si acceptat/asumat intre parteneri atunci nu vad de ce D-zeu ai vrea sa acoperi partenerului/partenerei ca ai cheltuit bani pentru copilul din cealalta relatie? De cand astfel de secrete au facut bine vreunei relatii?
E calea sigura spre divort!
Asta promovati?
"Imaginați-vă că fără știința celor din jur, a familiei, a prietenilor, susțineți în secret o cauză nobilă (un cămin de copii, un azil de bătrâni, o familie de nevoiași, o mănăstire, o fundație care duce copii orfani la școală și le oferă ceva de mâncare). De ce să fiți nevoit să faceți asta cu cardul sau prin transfer, în cazul unei sume mai mari?"
Din nou, de ce mama ma-sii si cum D-zeu ar putea sti prietenii/cunoscutii platile tale cu cardul??? Si din nou, de ce D-zeu sa ascunzi de familie cheltuirea de sume mari? ( nu ca ar putea sa afle daca nu au acces direct la istoricul cardului ) Nu puteti gandi inainte sa afirmati ceva?
Sunteti atat de bogat incat va puteti lipsi fara stres de mai mult de 5000 de lei pe zi?
Atunci permiteti-mi sa va felicit!
"Nu poate fi negat faptul că o persoană poate fi „track”-uită după locurile în care utilizează cardul bancar. Un cetățean poate fi „profilat” în detaliu (în sensul de obiceiuri, interese, acțiuni, pasiuni etc) prin monitorizarea tranzacțiilor bancare și cu cardul (plătesc biletul de autobuz sau parcarea cu cardul, se cunoaște și autobuzul și ruta sau și mașina care încasează parcarea- beau cafea și achit cu cardul- se poate vedea exact unde, mănânc la prânz și achit cu cardul, îmi cumpăr mâncare și achit cu cardul, ies cu prietenii la bere și achit cu cardul, îmi iau țigări și achit cu cardul etc). "
Asa si?
Daca nu ai nimic ilicit de ascuns unde D-zeu e problema?
Ca istoricul asta nju poate fi vazut decat de catre dumneata ca proprietar al cardului si de catre autoritati prin ordin judecatoresc. Bancile nu au dreptul sa faca publice acest tip de informatii doar cu scop comercial, sunt obligate prin contract sa asigure confidentialitatea.
Deci doar politia poate avea acces la tranzactiile mele cu cardul, prin ordin judecatoresc, si din punctul de vedere al unuia care nu are nimic de ascuns si plateste aproape tot cu cardul, le zic sa verifice orice si oricand.
PS: Dezamagitor si penibil articol, adica pretindem ca sustinem platile electronice si ca dezaprobam propaganda si exploatarile fricilor instinctuale ale oamenilor, si ce facem? Inventam scenarii care sa alimenteze fix acele temeri.
Bun asa, sa mai publicati articole din astea, garantat va pierdeti din urmaritori.
Atât de mare tevatura și atâtea comentarii negative- ca să nu mai vorbesc de minciuni și exagerări- au apărut în jurul acestei măsuri încât m-au convins că e bună. Bineînțeles că pot să greșesc, dar cei 34 de ani de democrație originală mi-au demonstrat că, în România, orice inițiativă corectă este lovită cu pietre.
Din contră, măsurile mai restrictive sunt îndreptate către persoanele juridice (unde există, de fapt, susceptibilitatea mai mare cu privire la evaziunea fiscală).
În opinia mea, măsurile de limitare a tranzacțiilor cash, care pun presiune pe persoanele juridice, ar fi trebuit luate numai după ce operatorii telecom ar fi asigurat o acoperire integrală a teritoriului României, astfel încât să existe infrastructura generalizată pentru plăți electronice.
Sunt de acord ca nu ar trebui impuse plafoane pentru plati cash, mai ales la persoane fizice. Daca vreau sa-mi tin banii in seif si sa platesc numerar la medic o consultatie de sa zicem 12000 lei, nu ar trebui sa fie o problema. Daca banii sunt necurati e problema fiscului sa verifice, sa constate si sa demonstreze ca sunt evazionist, necinstit etc.
E o problema cu mediul rural unde nu sunt bancomate, iar magazinele nu sunt dotate cu POS-uri.
Pentru persoanele in varsta, iar e o problema pentru ca nu se pot descurca usor. E greu sa astepti tot timpul sa vina cineva sa te ajute. Unii sunt singuri, dar cred ca plafoanele sunt suficiente pentru platile cash. Si pensiile se platesc inca numerar in multe cazuri.
Intamplari ca cele din Noua Zeelanda se pot ivi si e o problema ca in asemenea momente dramatice sa nu poti dispune de niste bani pentru urgentele momentului. Dar ce te faci daca ai cash in casa, se produce cutremurul, iesi urgent in strada, se declanseaza un incendiu si pierzi banii. Ajungi in aceeasi situatie. Cu diferenta ca in primul caz ai banii intacti la banca si pana la urma se rezolva, pe cand in al doilea caz ramai fara bani.
Uneori e o problema, se strica sistemul. In pandemie, cu putin inainte de Paste, coada la supermarket. Se sta afara si se intra pe masura ce ies persoane. In magazin sa nu fie mai mult de 10-15 persoane. Astept. Intru in magazin, ma grabesc printre rafturi. Stiu ce vreau sa cumpar si vreau sa ies repede, si pentru mine si pentru cei ce stau afara si asteapta. Cateva persoane la casa. Mai am putin si ajung. Ura! Cu o persoana in fata mea se anunta ca a cazut sistemul. Wow! Ce fac? Nu am bani cash. Solutie: doamna de la casa imi spune ca pentru a nu pierde randul, daca doresc pot sa las cosul la perete in fata casei de marcat (sub ferestre) si sa ies sa aduc bani (asta daca nu dureaza prea mult) si voi plati fara sa mai stau la rand. Norocul meu ca era un bancomat lipit de magazin. Las cosul, ies alergand, scot bani, astept sa se elibereze casa la care am stat si platesc. Ies bucuroasa de parca am castigat aurul olimpic. Norocul meu ca eram chiar la casa. Din cei cativa din magazin eram singura fara cash, din cate am vazut.
Dar:
Sistemul electronic e modern, in pas cu tehnologia si ne ajuta sa facem plati online rapid. Transferuri, toate facturile lunare, abonamente etc. le achit in 15 minute. E si sigur. Daca pierd sau mi se fura cardul, il blochez imediat si apoi se stie ca pe card nu trebuie sa tii prea multi bani.
Cine vrea sa vada ce faci, vede si fara ajutorul cardului. Persoanele care prezinta interes din varii motive pentru diversi si diverse, sunt verificati si fara sa plateasca cu cardul. Nu asta e problema.
Nu stiu daca o cauza nobila i-ar irita asa de mult pe ai mei incat sa tin secret. Acestea nu sunt motive.
In Los Angeles faci plata cu palma. Sunt restaurante, magazine in care daca esti client fidel si vrei sa platesti asa, iti inregistrezi datele de pe card si ti se scaneaza palma. Asta ramane in sistem si poti sa platesti doar trecand cu mana peste scaner. Cine vrea sa-ti fure identitatea, ti-o fura oricum. Macar ca lasi amprentele pe pahar, sticla si altele (tot la restaurant).
Probleme ca sanatatea sau copilul secret: banii intra in cont la banca, pe card, nu? Salariul e platit de firma pe card. Daca nu platesti, in cele doua cazuri mentionate, cu cardul, o sa scoti bani cash, iar familia va vedea pe extras ca ai retras o suma mai mare si te va intreba despre ce e vorba. Daca suma e prea mare si tii sa dai cash, spitalul te va lasa sa platesti si in doua-trei transe. Se practica lucrul asta. Dar nu cred ca e cazul sa te complici in halul asta. Daca esti bolnav familia tot va afla pana la urma si oricum e bine sa stie de tine.
Cat despre copilul secret nu cred ca vrei sa-i dai zilnic mai mult de 10000 lei. Doar nu-i cumperi casa sau masina, cu banii in valiza.
Daca prezinti alt interes, cei interesati pot afla usor si in alt mod ce probleme ai tu.
Urmarirea din punct de vedere comercial, nu cred ca se realizeaza la cumparator. Nu cred ca cei interesati iau la rand persoanele fizice si cauta bonul sa vada pe ce am cheltuit banii, ca din extras nu reiese ce cumpar ci de unde cumpar. Statisticile se fac prin raportari de catre firme. Se fac clasamente, topuri si altele pentru a se vedea obiceiuri de consum, preferinte si asta ajuta comercialul. Strict, persoana mea nu prezinta niciun interes pentru nimeni. Daca cumpar salam, fier de calcat, cartofi sau sampon n-are nimeni nicio treaba.
Iar daca ai preferinte ciudate, ascunse sigur vei avea 5000 de lei sa-i cheltui in ascuns, asta dupa ce ai economisit din banii de buzunar cateva luni la rand ca sa nu te prinda familia.
Si daca ai amanta, avand in vedere ca e o tranzactie intre doua persoane fizice, limita de 10000 lei pe zi sigur te va ajuta sa te descurci pana la urma. Tot asa, cu economisiri discrete de cash, pentru a nu vedea familia.
Asa ca linistiti-va nitel, ca nu patiti nimic d-le. Livadaru.
Soarta le este potrivnica si trebuie sa doneze doar 999 de euro.
Aveti libertatea sa va exprimati opinia, independent de ceea ce postez eu.
Si aveti grija la gramatica. Asa cum a semnalat corect unul dintre colegii de dialog de pe acest site.
Totuși, chiar credeți că "persoana mea nu prezintă niciun interes pentru nimeni"? Organizațiile de procesări analitice urmăresc TOȚI consumatorii online (sau chiar și numai intențiile consumatorilor online) pentru stabilirea strategiilor de marketing. E suficient să căutați o piuliță pe google și veți primi ulterior sute de oferte de piulițe. Trebuie să ne împăcăm cu ideea că tot ce facem în lumea digitală este urmărit.
Iar cei care se vaită de limitarea tranzacțiilor cash este clar că au ceva de ascuns, în condițiile în care limitele mi se par destul de largi (încă), mai ales între persoane fizice.
As plati mai mult la abonament numai sa nu mai vad reclame. Parca Facebook vrea sa introduca un abonament care te scuteste de publicitate, ceva in genul streaming-urilor sau a YouTube.
In ceea ce priveste persoana mea, eu, ca individ unic nu prezint interes. Eu, ca individ inglobat intr-o masa, da. Optiunile mele de cumparare sunt contabilizate, dar asta ajuta comertul si nu vad ceva rau. Fiecare comerciant are un business pe care vrea sa-l faca mai profitabil si pentru asta trebuie sa stie preferintele de consum intr-un sens mai larg, mai general pentru zona, tara in care activeaza. Se spune ca bunastarea unei natii se vede din continutul cosului de gunoi. Eu as spune ca si din reclame. Nicio firma nu risipeste bani pe reclame care nu se potrivesc profilului de tara careia i se adreseaza. Una sunt reclamele in Monaco, spre exemplu si altele in Romania. Reclamele de la noi sunt limitate la o plaja de produse de stricta necesitate, in proportie de 97%, si toate raportandu-se la puterea de cumparare in primul rand, apoi la traditii, preferinte, obiceiuri, cultura. Asta ajuta un businessman sa ia decizii si sa faca optiuni pentru viitorul afacerii sale. Comertul e un teren feroce, o concurenta incredibila. Ai sanse sa reusesti doar daca stii (aproape) totul.
Pentru ca in articol se vorbea si despre alte aspecte, nu doar cele comerciale, cum ar fi sanatate, copii din alte relatii, donatii etc, si pentru ca traversam o perioada complicata, deci iesind din zona comercialului, eu incerc sa vad aceasta urmarire in online, in tranzactii si ca pe ceva bun. In general, faptul ca exista o supraveghere mai stricta a sptiului public (strazi, gari, aeroporturi, internet, banci) toate date de noile tehnologii, eu zic, ca asta ne-a facut viata mai buna si mai sigura. E mult mai greu azi sa se realizeze un atentat, e mult mai greu sa te strecori in multime. E mult mai greu sa treci neobservat, sa ai activitati dubioase, sa falsifici documente, sa accesezi site-uri care promoveaza anumite idei, incita pe diverse teme etc. Pentru zona criminalitatii, a terorismului urmarirea online, a tranzactiilor a dus la multe rezultate pozitive (cele mai multe nestiute de noi). Lucrurile astea se vor verifica chiar in aceste zile. Ne intrebam cu teama unde si cand va fi un atentat in Europa, in SUA? Va fi sau nu? Multe chestii sunt inabusite din fasa, unele insa cu toata supravegherea, vor scapa autoritatilor.
Ramane intrebarea: cat din libertatea mea sunt dispus sa cedez pentru un bine pe care nu-l vad, nu-l constientizez intotdeauna si poate de aceea il si neg. E greu de spus.
Asta ma preocupa, siguranta si libertatea, nu teama ca ajung intr-o statistica la marca de parfum preferata. Nu stiu daca am dreptate in toate, dar asta cred eu.
Imi cer scuze ca m-am cam lungit cu raspunsul.
Like!