Educația medicală a reprezentat un domeniu care mi-a atras atenția și pe care n-am putut să-l ignor, ținând cont de lipsurile grave la acest nivel în populația de rând. Perpetuăm mituri fără fundament științific, nu deținem informații bazale despre sănătate, recurgem la leacuri minune, ne încredem în sfaturile unor persoane care nu au nicio competență medicală, ne informăm din surse incerte și credem povești care de multe ori reprezintă pure suspendări ale rațiunii. O lucrare care să limpezească lucrurile și să prezinte, succint și pe înțelesul tuturor, principalele segmente ale medicinei, era strict necesară. Tot conținutul vă va face să înțelegeți de ce se întâmplă anumite fenomene, de ce ne îmbolnăvim, cum ne păstrăm sănătatea, cum ținem o relație frumoasă și eficientă cu medicul nostru, cum demontăm niște mituri. Pe alocuri, materialele sunt îmbogățite cu experiențe pur personale din spital, împachetate sub forma unor fire narative, ideale pentru a sedimenta concepte precum empatia, fericirea, bunătatea, implicarea, suferința, depresia.
Țin să precizez că în luna februarie a anului trecut, aflat la o masă cu niște prieteni și tot discutând despre miturile din sănătate, mi-a venit ideea să creez o platformă în care, alături de alți medici cunoscuți, să disecăm toate miturile și să facem o educație medicală veritabilă, destinată populației generale. Pentru că de mulți ani scriam pe Facebook texte nișate și-mi doream ca lumea să le distribuie, nevoind însă să agasez pe cineva cerșind share-uri, am construit un hashtag, #leapșadesănătate. Părea un joc al copilăriei, dar aici căpăta valențe cruciale, pentru că vorbim totuși despre sănătatea oricui. E lesne de înțeles că platforma a devenit Leapșa de Sănătate, punând pe ea toate materialele relevante scrise pe profilul personal de Facebook, ulterior altele plămădite special. În prima lună, am înregistrat o audiență de 750.000 de vizitatori unici. Motto-ul este “Citești. Înveți. Dai mai departe.” și reprezintă în esență un îndemn de a participa cu toții la educația medicală.
Am pornit de la acele materiale publicate pe site, am adăugat numeroase alte texte, am legat totul natural și a ieșit cartea de față. Mi-ar plăcea să devină un fel de Biblie medicală și fiecare familie să o aibă în casă. Numai așa putem vorbi de o informare genuină, de îmbrățișarea unor termeni, de principii de viață sănătoase, de demitizare, de evitarea unor proceduri nocive, de însușirea unor noțiuni fundamentale care, la nevoie, pot face diferența între viață și moarte.
„Medicina povestită pe înțelesul tuturor” este o necesitate. Într-o societate în care educația generală și mai ales cea medicală suferă carențe importante, o astfel de carte poate fi chiar salutară, reprezentând fundamentul atât de util oricărui om, pentru că vorbim totuși despre sănătate, domeniu ce ar trebui să ne preocupe pe toți. În lucrarea de față se demontează mituri, se explică principalele afecțiuni, simptome și tratamente, se povestește viața puțin știută a omului din spatele halatului, se combat terapiile și leacurile minune care nu au niciun fundament științific și este propusă o îmbrățișarea a moderației în fiecare segment din arhitectura vieții, cu accent pe prevenția bolilor, pentru că e mai important să evităm decât să tratăm. Această carte ar trebui să se găsească în fiecare familie.
Capitolele sunt de o dezarmantă sinceritate, pentru că nu pot scrie altfel. Ele amestecă informații atât de utile din domeniile principale ale medicinei și toate au rolul de a vă face să vedeți lucrurile cu alți ochi, chiar dacă îi folosiți pe aceiași. Umanitatea în medicină trebuie să primeze și să înțelegem că acest concept al empatiei trebuie să fie bilateral, împletit cu bunătate, fundament științific, respect, picioare pe pământ, cap pe umeri, mult bun simț și poziționare mereu în centru a pacientului, asupra căruia trebuie îndreptate toate eforturile pentru a-i reda starea de sănătate. O spun, pentru a nu știu câte oara, că ideal este să prevenim afecțiunile, să avem grijă de noi, să păstrăm relații frumoase cu medicii, să ne informăm din surse bune și să nu ajungem deloc sau foarte târziu în etape care necesită intervenția certă a cadrelor specializate în cazul unor boli.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Atâta timp cât părerea domnului doctor Rădulescu despre vaccinuri este 100% pozitivă, eu îl consider un fals profet, deci nici nu se pune problema să privesc cartea dânsului ca o biblie.
Păi, uite, şcoala românească, copiind (bine-nţeles) pe cea americană ("Time is money" - n'are nici o legătură, sau aproape nici o legătură, da' este sugestiv ca mentalitate...), zice aşa : Fratele meu (omule, sau "man"), de vrei sa trăieşti din blog, poti să astepţi mult si bine că chestia aia, cu reclamele (de le zice acu' "publicităţi") nu mai merge; Aduc prea puţine lovele. Ca să câştigi ceva, trebe, man, mai întâi să atragi publicul. Apoi trebe să-l faci să devină "admirator". Pentru asta, trebe să publici des ca sa nu-i pierzi pe drum (pe aceiaşi "admiratori"). Articolele trebe să fie (totusi) interesante şi să se adreseze unei anumite categorii sociale bine definită. Şi tot aşa, până când, atunci când simţi că i-ai legat bine, publici ceva ce trebuie vândut (un soft, o carte, o colecţie de ceva, etţetera şi-etţetera).
Buuun!
Acu, ce să vă zic ?
Păi vă zic, sincer, că acest Vasi, io nu-l iubesc. Nu prea ştiu de ce!
Poate pentru ca pluteste, plin de o serenitate mediatica nonșalanta, la o înaltime unde "omul de rând", pe care (demagogic?) pare ca-l vizeaza, n-are acces. Ori pentru mine, "omul de rând" are o rezonanta empatica absoluta, ce nu poate fi negociata si nici exploatata de aceasta maniera.
Poate că din cauza unei aroganţe declamatorii, de vânător de "mituri" pe care, uneori nu pare să le înţeleagă.
Păi când spui că "Totul trebuie demonstrat cu studii solide, nu cu povești" (conform, de exemplu, punctului n°6 din cele "15 mituri despre cancer și adevărul de sub ele) apăi, aşa a fie !
Nu poţi să-mi sugerezi că ceea ce ai citit tu în New York Times (NYT pentru intimi) este o dovadă ştiinţifică care sa sustina o afirmatie poate hazardoasa.
Stim bine ca acelaşi NYT (pentru intimi), un jurnal serios dealtfel si pe care, personal, îl apreciez, a publicat, pe vremea lu' Buş, articole de care acu' îi e rusine. Au fost articole despre Irak si "armele sale de distrucţie în masă", dovedite inexistente de chiar specialiştii epocii respective cărora li s-a pus pumnul în gură (unul s-a sinucis), despre patriotism, transformat, am vazut mai apoi, în vânatoare de vrajitoare, etc.
Da' când e ordin de la Partid, că e nevoie de război, apăi război sa fie. Buş a avut războiul lui, a distrus o ţară si un echilibru fragil al regiunii respective, şi iote, ce să vezi, avem acu' alte războaie cu islamiştii (ignoraţi de "democraţiile" belicoase ale Occidentului la epoca respectivă si care acu' ne mănâncă sufletu'. Între timp, NYT continua sa fie considerat, chiar si de mine, un jurnal serios. Trebie sa-i iertam pe cei ce gresesc ? Chiar daca aceasta a distrus o tara si zeci de mii de locuitori?
Da a revenim la subiectu' cărţii că de aia ne-am adunat pe aici.
Apropo, v-am zis că nu-mi place de Vasi? V-am zis? Bine!...Atunci... e bine!
Să nu credeţi că am ceva cu importanţa unei educaţii de masă a românilor, adică cei ce nu au prea mai auzit de pasta de dinţi, de exemplu. Nuuu!
Da' ăştia, din păcate, nu contează, că domnu' Vasi, nu ţinteşte pe ăia. Că nici nu are bani si nici nu citeşte.
Ca să-ti fie cumpărată cartea trebuie să te adresezi celor ce vor voi să-si mobileze bibliotecile cu himere.
Hai, că nici nu mai am chef de glumă.
Dr Vasi Rădulescu, este poate un tânar medic ce-şi trăieşte epoca sa cu antrenul celui ce nu se îndoieşte niciodată. E bine? E rau?
"Miturile" pe care le combate nu sunt demonstrate "ştiinţific", dar dacă ar avea o practică medicală serioasă (ceea ce este imposibil, din cauza lipsei de experienţa de viata) ar şti că, în medicina, la 5-10 ani se tot schimbă ideile învechite, dar care, la un moment dat, erau considerate ca "rupte din cer".
Acupunctura, este recunoscută cam peste tot, chiar de madicina alopata. Este foarte eficace daca este aplicata cum trebuie, şi totusi, ce să vezi, încă nu se ştie "ştiinţific" cum funcţionează !?!. Pentru că, ori o tratezi de "mit" (ce trebuie desfiinţat) ori accepţi ideea de energii curgătoare prin nu'ş ce canale, şi-n cazul acesta este o fantasmagorie ce încă nu a fost criticata de NYT (pentru intimi) .
Şi mai la obiect ! Textele doctorului vânzător de carte "de o dezarmantă sinceritate" (v-au murit lăudătorii, doctore?) o "Biblie medicală [pe care] fiecare familie [ar trebui] o aibă în casă" (e destul să facem un calcul, ca să ne dumirim...) sunt ele necesare?
Da si nu.
Da, pentru că educaţia sanitara a societăţii este catastrofică.
Nu, pentru că cimiliturile medicale propuse ca texte sanitare "biblice" (nici mai mult, nici mai puţin) nu sunt consistente, sunt dispersate din lipsă de organizare logică, prezintă o prea mare heterogenitate pentru a oferi eficienta concentrata a învăţării unor notiuni de bază medicala.
Sfaturile trebuie să fie "concentrate" pe un subiect precis, pâna la epuizarea demonstraţiei a ceea ce s-a vrut să spuni. Când sari de la aliniatul "ceakrelor" (pentru că nu există așa ceva, ne zice sententios, doctorul) la diferenţa între "cunoştinţă şi "conştiinţă", pentru a trece rapid la "puls", ocolind mai apoi pe drumul biorezonanţelor şi/sau altor regimuri la modă (pe care le critică justificat), mie, toată această agitaţie îmi aminteşte de ceea ce numim un "almanah" si nu o "biblie" medicală.
Dacă mai si schingiueşti gramatica afirmând, de exemplu că "Nimeni nu-și folosește decât 10% din creier", (propozitie declarativa - "decât" în loc de "doar" sau "numai", cititi-o în context si veti întelege !), atunci chiar că medicul devine un pălmas al frustrărilor actuale. Am mai auzit o doctoriţa mai zilele trecute care voia "să facă o întrebare"...Cam şubredă coşmelia noilor pretenţii sociale !
Este un accident, dar pentru mine este un argument.
Veţi spune că sunt subiectiv si chiar tendenţios si veţi avea dreptate.
Subiectivismul este, prin definiţie, un pleonasm a ceea ce definim ca opinie personală.
Tendentiozitatea vine de la faptul că seriozitatea medicului circumspect, serios, reflexiv şi stiutor al dictonului că "ştim că nu ştim" , a fost înlocuită de graba superficială a tinereţii impulsive, declamatorii, la limita egolatriei.
"Nu există vreo relație cauzală descoperită aici", (aproape lite-motivul retoric al declaratiilor doctorului Vasi), nu este un contra-argument definitiv, ci poate doar cel al epocii noastre. Omenirea a crezut (si înca mai crede, pe ici pe colo) că Pamântul e plat. Este aceasta un argument suficient ?.
Că un cancer nu apare poate în urma "vreunui șoc emoțional sau dezechilibru energetic" rămâne încă de stabilit. NYT nu zice nimic, dar alte studii americane încearca să ne convingă de contrariu.
A fi un bloger recunoscut, nu înseamnă că eşti a-tot-ştiutor, iar studiile "ştiinţifice" (cele adevărate) avansează tot mai mult în descoperirea unei imunităti necunoscute pâna mai ieri, cu nişte reguli de funcţionare ce, acum 30 de ani ar fi părut venite din SF.
Imunitatea, pentru a adăuga si eu o "cimilitură" medicală (n-am nici o carte de vânzare, fiţi liniştiti!) se opune apariţie proliferării iniţiale a celulelor cancerose. Depresia sistemului imunitar, simultană sau consecutivă unei depresii psihice (ciudat , nu?), poate duce la dereglări grave a organismului, printre care şi apariţia cancerului sau a unor boli auto-imune gravisime. Statistic, majoritatea pacientilor afectati, au descris un soc psihio-traumatic în antecedente lor (mai înainte cu 2-3 ani de zile). Este doar o statistica, dar explorabila. Marile decoperiri au fost rodul unor curiozitati sau coincidente exploatate de o maniera curioasa. Convingerile definitive si sententioase nu au contribuit la evolutia pozitiva a medicinii.
Medicina practicată profesionist si nu pe feisbuc, ar trebui să ne facă mult mai modeşti decât pare să fie doctorul nostru.
Singura menţiune pozitivă este faptul că doctorul Vasi ocupă un spatiu pe care alţii nu l-au vrut, sau nu au stiut să-l ocupe. Din nefericire aceasta pare să fie medicina actuală.
Daca m-am înselat, rog sa-mi fie iertata aroganta, dar pasta de dinţi continuă să fie o mare necunoscută României "de la firul ierbii", care nu citeste si nu cumpara carti....