„Mi-e scârbă de toți”, „Toți o apă și-un pământ”. În România, spre deosebire de Belarus, avem dreptul de a alege. Ce vom face, vom fi iar „scârbiți” sau ne vom implica?

Foto: Guliver/ Getty Images

„Mi-e scârbă de toți”, „Toți o apă și-un pământ”. În România, spre deosebire de Belarus, avem dreptul de a alege. Ce vom face, vom fi iar „scârbiți” sau ne vom implica?

„Mi-e scârbă de toți”, „Toți o apă și-un pământ”, „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”, „Pleacă ai noștri, vin ai noștri”, toți politicienii sunt catalogați drept „ciumă”, sau „mizerii”, de toate culorile. Acestea sunt cel mai des întâlnite apelative în preajma alegerilor. De fapt, sunt auzite mereu, căci dacă citim presa, limbajul este de cele mai multe ori suburban, iar televiziunea transmite un fel de circ cu personaje care de care mai vocale.

Unii, da, chiar nu au ce căuta în viața publică, mai ales politică, alții, cu siguranță sunt buni profesioniști. Însă toți sunt catalogați în cel mai urât mod posibil, de-a valma. Ne pricepem să generalizăm de minune.

Sper ca pe 27 septembrie să mergeți la vot, aveți acest drept, puteți aplica ștampila în așa fel pe buletinul de vot încât să nu votați vreun analfabet sau vreun postac de meserie sau pe vreunul care deși vorbește de mari proiecte de dezvoltare nu a organizat vreodată nimic mai mult în afară de propria-i nuntă sau cununie civilă.

Pentru toți cei scârbiți, da, sunt de acord, nu vă va putea schimba nimeni vreodată modul de a gândi, însă dreptul ăsta de a fi scârbiți și de a-i înjura pe politicieni l-am câștigat în 1989. Putem să îi înjurăm acum atât de relaxați încât mâine o luăm de la capăt și mai înverșunați.

Ni se va întâmpla ceva dacă procedăm așa? În principiu, nu. Poate doar o să ne certăm cu vreun vecin, fan al unui partid aflat în opoziție cu cel pe care îl susținem. Dar mai mult decât atât, nu.

În România, asta de care suntem scârbiți, că arată așa de parcă nu noi am votat acești politicieni, ci extratereștrii, avem dreptul de a schimba lucrurile. Da, știu, „nu se poate”, este imposibil, „jocurile sunt făcute”, care mai de care mai filosof și atoateștiutor. Unii sunt atât de atoateștiutori încât nici nu votează, dar spun altora ce să facă sau ce se întâmplă.

Acum, faceți următorul exercițiu. Deschideți un calculator și scrieți în Google, Belarus. BE-LA-RUS.

Între Minsk, capitala Belarusului și București, capitala României, sunt 1323 de kilometri. Dragi „scârbiți”, aflați că în Belarus poți înfunda pușcăria pentru convingerile politice, poți merge la o demonstrație și să nu te mai întorci acasă, deloc.

Poți dormi cu lunile în pușcărie, doar pentru că ai demonstrat împotriva lui Lukașenko. Da, acolo, la doar 1323 kilometri distanță, România este privită ca o țară occidentală, civilizată. De asemenea, puțin mai la est, nu există opoziție, iar dacă apare vreo urmă de dizidență, este trimisă la reeducare prin Siberia sau este „tratată” cu Noviciok.

Imaginați-vă următorul scenariu. Popescu este președinte din 1994 și câștigă alegerile mereu. Asta până când la un moment dat oamenii se revoltă și ies în stradă pentru a protesta, considerând că scrutinul a fost fraudat. Dar Popescu nu pleacă din funcție, scoate poliția pe străzi, apoi armata. Urmează să dea vina pe vecinii țării pentru ce se întâmplă. În ultimă instanță, fuge la, să-i spunem Georgescu, președintele țării vecine, pentru a-i cere ajutorul în vederea consolidării puterii.

Este evident cine sunt personajele de mai sus, însă în România, în cazul în care ar fi existat un Popescu, acesta ar fi fost debarcat instant de la putere, în urma votului, indiferent ce ar fi spus vecinul Georgescu.

Și știți de ce? Pentru că indiferent cât de proastă este părerea unora dintre noi despre această țară sau despre politicieni, avem dreptul de ne implica, de a demonstra, de ne face publice opiniile și de a-i amenda la vot.

Și înainte de a înjura țara, să ne uităm în oglindă. Ce a făcut fiecare dintre noi pentru ca această țară și nouă, în calitate de cetățeni ai ei, să ne fie bine în România? Ce a făcut fiecare dintre noi pentru ca mediul în care trăim să fie unul mai bun?

Dacă doar suntem scârbiți nu ajută pe nimeni, dar în primul rând pe cei care sunt atât de prețioși încât să își asume o alegere. Și nu, nu toți sunt la fel, iar în România spre deosebire de Belarus, avem dreptul de a alege. În Belarus au doar dreptul de a merge la pușcărie.

Articol apărut inițial pe Project-E

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp