„Nimeni nu vrea să moară”. Teama de necunoscut, la fel de puternică precum teama de moarte

Foto Guliver/Getty Images

Lumea este înghețată de un virus ce pare să fi apărut de nicăieri. Panica a pus stăpânire pe oameni și, indiferent de canalul de comunicare ales pentru informare, auzim sau vedem același tip de informație: criza coronavirus.

Cum orice criză poate fi și o oportunitate, asistăm la o avalanșă de sfaturi și soluții despre orice. De la gestionarea unei crize de imagine, până la cum să lucrezi de acasă. Toată lumea știe atât de bine ce este de făcut, încât ne lasă senzația că au mai trecut prin 2-3 pandemii.

Acest articol nu este despre cum să gestionezi criza coronavirus. Sincer, nu am un răspuns la o astfel de întrebare. Mai mult decât atât, coronavirsul în sine nu este o criză propriu-zisă, cât un declanșator de crize.

Dar să revenim...

Criza coronavirus: a luat naștere un virus

Nu am putut să nu analizez modul în care coronavirusul a ajuns pe buzele tuturor oamenilor de pe acest glob. Probabil că toată lumea rostește cel puțin o dată pe zi cuvântul „coronavirus”.

Cum s-a ajuns aici? Să aruncăm o privire...

Despre coronavirus nu s-a discutat direct. Nu a spus nimeni: „Ce virus periculos!”. Au fost folosite alte instrumente însă...

Este despre oameni și ale lor instincte

Au fost analizate instinctele și temerile oamenilor. 

Una dintre temerile noastre este, logic, teama de moarte. Ideea că totul se poate încheia brusc, gândul că cei dragi rămân în urmă, regretele că am fi putut face mai mult. Toate aceste trăiri sunt mai mult decât comune oamenilor normali. Teama de moarte este un declanșator extrem de puternic. Cum spunea Steve Jobs: „Nimeni nu vrea să moară”.

S-a trecut apoi la teama de necunoscut. O teamă poate la fel de puternică precum teama de moarte. Una dintre nevoile primare ale omului este nevoia de certitudine. Sigur, avem nevoie și de incertitudine, dar într-o doză mult mai mică. Ne dorim să fim în control, iar necunoscutul ne omoară. Astfel, avem un virus necunoscut, care se transmite prin metode necunoscute și care nu are, încă, formă de tratament.

Apoi, mai avem și instinctul nostru combativ. Dușmanul? Coronavirusul. Oamenii tind a se grupa în jurul „dușmanilor”. Am văzut acest lucru și în alte situații „Băsescu este de vină” sau „Soros ne vrea răul”.

Nu în ultimul rând, nevoia de apartenență la grup. Suntem toți împreună, suntem toți în această situație.

Această analiză a stat la baza strategiei ulterioare, dar și a planului de acțiune. 

Storytelling, cea mai utilizată tactică

Din start, și-au propus sa vorbească despre îmbolnăviri și decese.

Criza coronavirus a fost construită prin povești ce au atins instinctele de mai sus. Moartea, necunoscutul, puterea grupului, Dușmanul.

Întâi a apărut în China și oamenii au spus că, într-un mediu precum acela, este normal. Apoi au început oamenii să moară și a fost construit un spital în 2 zile. Din nou, era acolo...acel mediu.

Dar apoi s-a manifestat și către alte zone. Povestea cu vasul de croazieră a fost genială deoarece a „atins” o anumită categorie de public: cei care merg în croaziere.

Ulterior, Dușmanul a ajuns peste tot și am asistat la multe alte povesti. Despre mâncare, despre măști, despre medici, despre pacienți neascultători și lista poate continua.

Astfel, au fost atinse componentele emoționale.

Dar a intervenit și rațiunea

Cifrele. În fiecare zi ni se spune câți s-au mai îmbolnăvit, câți sunt în stare critică și câți au murit. O poveste bună are nevoie de ambele componente: și de emoție și de rațiune.

Nu voi intra în zona de teorii ale conspirației. Nu știu cum și de ce a apărut acest virus și o astfel de analiză nu ar fi de competența mea. Dar modul prin care i s-a construit o imagine de dușman al globului este destul de interesant...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp