Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Nod în gât”, povestea unei moșteniri transformate într-un brand anticonformism. „Nu avem presiunea cifrelor, vrem doar să îi încurajăm pe oameni să spargă normele de orice fel”. Republica antreprenorilor

Nod în gât

Pentru majoritatea bărbaților a purta cravată este o corvoadă sau, cel puțin, un semn al conformismului. Pentru Andrei Nebunoiu, dimpotrivă. A început să poarte cravatele tatălui său încă din liceu, inclusiv peste tricouri, astfel că toată lumea ajunsese să-i spună „băiatul cu cravată”. Iar pe lângă cravate, a purtat cu sine ideea de a valorifica cumva moștenirea primită de la tatăl său: o colecție de peste 80 de cravate. Întâi a găsit numele: Nod în gât. Apoi, artistul marochiner alături de care să definitiveze conceptul: Catinca. Cea care a rezolvat și principala problemă atunci când vrei sau trebuie să porți o cravată: legarea nodului. Și pentru că niciunul dintre ei nu depinde financiar de acest proiect, și-au propus să lase brandul pe care l-au poziționat ca fiind o soluție anticonformism, să crească organic.

Andrei este om de marketing. S-a angajat într-o agenție chiar înainte de a începe facultatea în cadrul SNSPA, în ultimii ani s-a ocupat de Shoteria, Calif și Condimental, iar de câteva luni, și-a deschis propria agenție pentru că își dorește să ajungă și la clienți din afara HoReCa. Ideea unui business cu cravate era veche, dar a fost nevoie de mai mult timp să se materializeze.


„Tatăl meu a fost inginer constructor și purta cravate cu orice ocazie. Iar când am împlinit 18 ani, mi-a dat toată colecția lui de 80 de cravate. Și am început să le port peste tricou, cum îmi venea mie. În liceu, mă striga băiatul cu cravată. Când prietenii au început să-mi ceară cravate, mi-am dat seama că poate fi un business. Am păstrat ideea asta în cap și am târâit-o după mine. Foarte mulți ani, am căutat în mod pasiv numele. Pe care l-am găsit acum cinci ani. Dar nu aveam furnizori, pentru că marochinerii buni nu sunt decât cei peste 60 de ani, lângă care trebuie să stai în fiecare secundă și să le spui ce să facă ca să iasă ce voiam eu”, spune Andrei.

„E greu de găsit un nume de cravate care să îl bată pe acesta”

Până să ajungă la Nod în gât, Andrei a eliminat peste 100 de variante de nume pentru brandul său. O regulă a copywritingului potrivit căreia găsirea unui nume potrivit vine la sfârșitul unui proces în care elimini 99% din idei. Numele i-a fost validat de un prieten senior copywriter, care atunci când l-a auzit a făcut ochii mari și i-a zis: „Asta e!”.

„Tot de la tata am moștenit și pasiunea de a jongla cu cuvintele. Când venea de la birou, se așeza în fotoliu și rezolva rebus. Toată copilăria mea am stat pe marginea fotoliului său și am încercat să găsesc cuvintele potrivite combinând diverse litere, permutându-le. Și astfel s-au dezvoltat niște mecanisme, pe baza acestui exercițiu care pentru mine a fost o joacă. Este o abilitate dezvoltată prin joc. Pentru că nu fost cel mai citit copil din generală sau din liceu. Nu școala m-a dus în zona de copywriting, ci cei 20 de ani de rebus lângă tata”, spune Andrei, care crede că „e greu de găsit un nume de cravate care să îl bată pe aceasta”.

În plus, este un nume care i-a conturat proiectul și i-a definit conceptul, orientându-l în zona obiectelor personalizate și emoționa(n)te. A avea sau a ți se pune un nod în gât sunt expresii care, de cele mai multe ori, sunt folosite pentru a descrie stări sufletești negative. Andrei mizează însă pe sensul care se ni se actualizează mai rar, acela de a fi emoționat. În sensul bun așadar. Pentru că poți să ai un nod în gât și când vezi o fată frumoasă, și când ți se naște copilul sau când ai fost acceptat la primul tău job.

„De aici și opțiunea pe care o oferim pentru a include în designul cravatei tot felul de materiale sau obiecte cu amprentă emoțională. Eu am o cravată care include o bucată din prima cravată de la tatăl meu. Iar când o port, nu port doar o cravată, port, de fapt, o poveste”, spune Andrei.

Primul feedback: Mișto, dar nu știu să fac nod!

Conceptul conturat de Andrei a fost definitivat atunci când a întâlnit-o pe Catinca, artist marochiner autodidact, care face ghiozdane, genți, borsete și alte obiecte personalizate sub propriul brand, 88 goods. Pentru că alesese să folosească pielea pentru cravatele sale, dar nu găsise și o persoană potrivită care să lucreze cu acest material.

„Prima oară am văzut o cravată de piele într-un magazin Diesel din Amsterdam. Costa 180 de euro și am fost la un pas să mi-o iau. Am văzut că celelalte costau 60-70 și am înțeles unde vreau să fiu. Am ales pielea pentru că este un material care rezistă în timp, dar și pentru a poziționa produsul destul de sus. Și pentru că era un element diferențiator”, explică Andrei.

Al doilea element prin care să se diferențieze și mai mult a fost gândit de Catinca. Andrei începuse să facă cravate înainte de a o cunoaște, dar feedback-ul venit din partea prietenilor era mereu același: „mișto, dar nu aș cumpăra pentru că nu știu să fac nod”. Andrei a fost receptiv la problema ridicată, așa cum crede că trebui să fie orice antreprenor, iar Catinca a găsit soluția: un sistem de prindere astfel încât să ai o cravată cu nodul gata făcut.

Catinca și-a descoperit pasiunea pentru obiectele făcute manual în legătoria tatălui ei, unde a recondiționat cărți. A avut nevoie de mai bine de doi ani ca să învețe și să perfecționeze: lua toate comenzile pe care le primea, chiar dacă nu mai făcuse obiectul cerut, și îl făcea de câte ori era nevoie până era mulțumită de rezultat.

„Nu răspundem unei nevoi. Dar suntem o soluție pentru anticonformism”

Cele mai multe comenzi, în jur de 80%, vin din zona corporate, în special restaurante și baruri. Site-ul, de unde clienții comandă fie cravate gata făcute, fie vor modificări sau personalizări, generează celelalte 20 de procente. Publicul este format din doamne care cumpără cadouri pentru bărbați, pentru că, fiind colorate, cravatele sunt mai mult de gustul lor, și din bărbați din industria creativă sau din corporații.

Aceștia vin de cele mai multe ori din recomandări, prin participarea la diverse evenimente, unde sunt prezenți creatori de obiecte handmade, sau prin campanii de promovare online. Pentru clienții corporate e nevoie de networking.

„Nu răspundem unei nevoi, dar suntem o soluție pentru anticonformism. Viziunea noastră este să încurajăm individualismul, spargerea normelor sociale, care spun, de exemplu, că o cravată se poartă doar la birou sau doar de către bărbați. Noi avem modele și pentru femei. Și chiar vreau să atacăm zona corporate cu un concept de cravată cu două fețe, la care încă lucrăm: una mai serioasă pentru birou și una mai jucăușă pentru ieșirea de după birou (...) Nu avem presiunea cifrelor, un obiectiv în număr de vânzări. Vrem doar să contribuim alături de alte branduri la promovarea obiectelor handmade și să ajungem la oamenii care își doresc altceva și care pun preț pe latura emoțională a unui produs lucrat manual”, explică Andrei.

Pentru viitorul apropriat, cei doi tineri și-au propus că câștige cât pot de mult din piața purtătorilor de cravate din România, dar și să treacă granițele și să ajungă în Italia, Germania și Austria.

„Din punctul meu de vedere, proiectul și-a atins obiectivele, pentru că l-am privit inițial ca pe un proiect de branding personal. Dovadă stă numărul mare de oameni curioși care și-au dorit să vadă cine este în spatele acestor cravate”, spune Andrei.

Fișă de business. Subiectiv

Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor?

Catinca: Curaj. Perseverență. Și puțină inconștiență

Andrei: Motivație și skill-uri sociale foarte bune. Trebuie să știi să lucrezi cu toate tipurile de oameni și să ai disponibilitate să-i asculți pe toți.

Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor în România?

Catinca: Răbdare, multă răbdare.

Andrei: Să înțelegi și să depășești birocrația din România, care, de altfel, este o piață bună pentru business pentru că foarte multe lucruri sunt la început.

A existat vreun moment în care ați vrut să renunțați?

Catinca: Da, pentru că la început mi se părea greu. Aveam dubii că era drumul meu. Dar tot timpul se întâmpla ceva, venea o comandă mai mare sau mi se propunerea un proiect și găseam resursele să merg mai departe.

Andrei: M-am gândit de mai multe ori, dar doar prin prisma faptului că aș fi putut aloca timp mai mult agenției.

Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că ești pe drumul cel bun?

Catinca: De câte ori vin clienți prin recomandare, pentru că asta este validarea a ceea ce fac.

Andrei: Atunci când branduri mari au dorit să se asocieze cu noi, doi oameni cu un istoric aproape inexistent.

Ce este antreprenorul?

Catinca: Un om care creează și sparge tipare.

Andrei: Cel care sparge acea cutie pe care scrie în „caz de urgență”. Este un erou pentru că își asumă niște responsabilități pe care cei care nu sunt antreprenori, nu le înțeleg.

Fișă de business. Obiectiv

Investiția inițială: 1.000 euro pentru materiale (utilajele existau)

Număr de angajați: 0

Timp de recuperare a investiției: recuperată

Cifra de afaceri: N/A

Profit: N/A

Dacă IMM-urile merg bine, România merge bine. Mulțumim IMM-urilor pentru că generează 50% din cifra de afaceri a firmelor din România. Republica vă va purta în lunile următoare într-o călătorie în lumea celor care mișcă România prin inițiativă, curaj și multă muncă.

Republica antreprenorilor este un proiect susținut de Banca Transilvania.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult