Bunicii lor au visat la Lumea Nouă așteptându-i pe americani.
Părinții lor au visat la Lumea Nouă ascultând Europa Liberă.
Ei și-au găsit Lumea Nouă aici.
O armată de profesori universitari, cercetători, sociologi, publicitari încearcă să înțeleagă această generație. Americanii le spun celor născuți între 1980 și 1995 generația Y sau milenariști. În română, termenii sunt folosiți cu rezultate vagi: avem și noi o generație de milenariști, dar ea seamănă destul de puțin cu milenariștii americani. Background-ul cultural face toată diferența.
Prin urmare, cine este, în ce crede, ce vrea și încotro se îndreaptă această generație?
O primă observație este legată de o notă biografică evidentă: sunt copiii născuți în prima generație care a cunoscut cu adevărat libertatea. Este generația nouă, productivă, aflată la maturitate creatoare. Neinfectată de repere impuse prin constrângere, a crescut în condiții total diferite de generațiile anterioare. Este o primă generație care a experimentat atât libertatea, cât și confuzia noii lumi care i s-a deschis. Spre deosebire de bunici și părinți, închiși între granițele țării, tinerii din Lumea Nouă au descoperit, pe măsură ce ajungeau la majorat, o lume mult mai mare, mult mai diversă și mult mai colorată. Și în loc să-i mai aștepte pe americani, s-au dus ei în vizită peste Ocean. Prima generație liberă care a putut și a avut și resursele să călătorească, reia, după mai bine de 50 de ani, drumul inițiatic spre Vest pe care îl urmaseră toate generațiile care au făcut România mare și modernă înainte de război.
A doua observație ține de explozia tehnologiei care a făcut Lumea Nouă mult mai accesibilă. Internetul anilor 2000 a echivalat cu atingerea „viselor îndrăznețe” din cântecele copilăriei părinților. Rețelele sociale care au urmat au scurtat distanțele și au adus Berceniul la un Like distanță de Manhattan. Visele noilor români au fost însă mai îndrăznețe de atât: unele au atins „cloud”-ul, acolo unde mulți antreprenori, în special din domeniul IT, exploziv în România, și-au mutat afacerile, alături de americani, germani, francezi, indieni și toate popoarele cu acces liber la Internet. Brusc, ca să ajungi în Silicon Valley nu mai era nevoie de viză și de bilet de avion, aveai nevoie doar de internet de mare viteză în garsoniera ta din Berceni.
A treia observație ține de curaj. După decenii care au anihilat libera inițiativă, generația crescută în libertate are curajul să-și ia viața în propriile mâini. Tot mai mulți tineri decid că nu vor să depindă nici de părinți, nici de stat, nici chiar de propriul angajator. Își deschid mici afaceri, riscă, învață din greșeli, unii sfârșesc învinși de birocrație și de inerția unei țări - să admitem - cu un picior în trecut. Însă cei care reușesc să reziste, sfidând toate greutățile, înfruntând cultura resemnării și a văicărelii, schimbând din mers mentalitățile celor din jur, respectând regulile cinstei și competenței sunt speranța Lumii Noi. Ei sunt viitorul unei țări care, dacă nu vrea să fie veșnic minoră, va fi obligată să se schimbe definitiv în spiritul valorilor occidentale.
Generația Y, milenariști, corporatiști, hipsteri sau oricum le-ai spune, nu poți să-i cuprinzi pe toți sub același nume. Îi unește însă pe toți o energie nouă, o stare de optimism nemaiîntâlnită în România: pentru că, spre deosebire de bunicii și de părinții lor, care visau să fugă din țară, ei nu mai vor să fugă. Și iată care este darul pe care această generație îl face României - vrea să rămână. Rezistă și luptă pentru a-și face viața mult mai frumoasă aici, în România.
Ce-i face pe acești oameni să rămână în țară, deși ar putea să se realizeze în orice parte a lumii, în orice stat cu proiect și viziune, care atrage inteligența și creativitatea? Familia, prietenii, viața mult mai ieftină și mai plină de culoare, mâncarea „ca la mama acasă” sau berea mult mai bună de care au parte aici decât oriunde altundeva? Fiecare își face propriile calcule, fiecare are propriile răspunsuri. Dar, în final, dincolo de motivațiile personale, a rezista în și pentru România este o probă discretă de patriotism.
Iată de ce, la fel ca pelerinii de pe Arbella care, în marea lor călătorie peste Ocean spre Lumea Nouă își luaseră cu ei butoaiele de bere de acasă, Ciuc se îmbarcă în aventura descoperirii Lumii Noi, alături de o generație care se trezește și care, cu siguranță, va schimba România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu știu, dar ca un „infectat” ce mă aflu (citind articolul), nu pot să nu remarc frecvența cu care se bate apa în piuă pe generația asta ( Y ) - dacă ar fi ( Ϋ ) s-ar citi generația camel toe, reclamă la țigări.
Auzi la ei: milenariști, corporatiști, hipsteri șamd... că oameni ai muncii, de la orașe și sate, au alergie să mai fie numiți. Să pună și ei umărul la propășirea nației. Dacă Ceaușescu a vrut să creeze omul nou, ei vor să recreeze lumea nouă? Toate bune și frumoase, dar cum or să se descurce când o să li se înfunde chiuveta, iar „infectații și constrânșii” generațiilor anterioare se vor retrage din activitate? rugându-se ca anul pensionării să coincidă, chiar dacă ciclic, nu cu un an bisect cât cu un an electoral.