Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

„Noi suntem miezul...” Sunt bucureștean și nu mă tratez 

Te aștept

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Una dintre etichetele care mi s-a imprimat inevitabil, fără că eu să pot face ceva, este cea de bucureștean. Este încă una dintre etichetele pe care nu le-am ales, ci mi s-a aplicat by default, iar sentimentul apartenenței mele la grupul de bucureșteni m-a urmărit mai-tot-timpul.

Sunt un bucureștean adevărat, adică m-am născut în București, la maternitatea Giulești, la fel ca și fiicele mele. Când am căzut de pe policlinică și mi-am fracturat mâna, am fost să mi-o pun în ghips, la spitalul Grigore Alexandrescu, la fel ca și fiică-mea, când a căzut de pe cal, 30 de ani mai târziu.

Sunt bucureștean, așadar m-am jucat cu țevi cu cornete, cu bold în capăt, și cu praștii mici, numite crăcane, care trăgeau cu invizibile, și care lăsau niște semne elocvente pe piele. Ani de zile m-am scăldat, împreună cu prietenii mei, în lacul Herăstrău, la pontoane, cam pe unde sunt terasele de fițe de astăzi. Știam că apa este jegoasă, însă nu am încetat să facem baie în lac decât atunci când ne-am trezit cu un câine mort, plutind la vale, printre noi. Încă din copilărie știam harta metroului pe dinafară. Am locuit în 13 locuri diferite, din București și Ilfov, am mâncat peste tot, de la Shorley, la Cocoșatu. Am mâncat și la Sheriff’s, chiar cu câteva zile înainte să fie închis pentru deratizare.

Sunt bucureștean, adică sunt arogant fără motiv la adresa provincialilor. Noi știm toate bancurile, cu moldoveni, olteni sau ardeleni deopotrivă. Cu noi nu există bancuri. Astfel, opiniile noastre sunt clare: în principiu, moldovenii și oltenii rivalizează pentru supremație în topul fraierilor, pe când ardelenii pretind că sunt mai răsăriți, însă de fapt sunt doar înceți din fire și mândri degeaba. Sunt bucureștean, deci mă laud mult cu făcute si cu nefăcute. Când eram mai tânăr și mergeam prin localități uitate de lume din țară, mă lăudam că am fost la bere cu Michael Jackson, după concertul de la București. Aproape toți mă credeau.

Noi, bucureștenii, zâmbim cu indulgență când auzim discursuri înfocate despre proximitatea Clujului de Viena, despre cultura Iașilor sau despre pretenția că Banatu-i fruncea! Noi știm că toți provincialii ne invidiază pentru că suntem din capitală iar fetele ne admira și se visează împreună cu noi, doar pentru asta. Noi știm ce spaimă cumplită trezește câte o inspecție de la București, în sufletul oricărui funcționar provincial. Când ne întâlnim la mare, toți ceilalți se coalizează împotriva noastră. În general sunt ostili doar când ne aud accentul, întrucât se tem automat de noi, de șmecheria noastră și de tertipurile noastre.

Sunt bucureștean, deci joc whist și rentz, știu regulile și alocarea punctelor. Știu toate bancurile, cu Bulă, cu Alinuța, cu Ceaușescu, cu milițienii sau cu iepurașul. Îl știu și pe ăla cu Banderas în tren. Am fost la bairame în toate cartierele bucureștene. În weekend-urile de vară sunt la mare, se știe, ori la Mamaia, ori în Vamă, depinde, iar de 1 Mai mergeam obligatoriu la Neptun. Bucureștean fiind, am participat la o grămadă de evenimente locale, de la prima vizită a Regelui Mihai (un milion de participanți, după unele estimări) și Challange day (în anii 90, dacă-și mai amintește cineva), la Marșurile Pride de astăzi. Cei care condamnă oribilul atac cu gaze din 10 august au dreptate. Însă mulți dintre ei nu erau pe aici și nu își imaginează cum arăta represiunea prin București în decembrie 89 sau în iunie 90. Pe aici eram și când veneau minerii dinspre Gară, ca turcii, câtă frunză și iarbă, și când se băteau galeriile de fotbal pe liniile de tramvai, din Giulești, Ștefan cel Mare sau Ghencea.

Sunt bucureștean, adică am avut mereu păpică caldă, de la mama, inclusiv în timpul facultății mele lungi. Nu știu cum e viața în cămin, nu mă interesează, am încercat să mi-o imaginez și tot nu-mi place, așadar nu sunt familiarizat cu cantina sau cu borcanele cu sarmale trimise cu trenul. Statul ăsta cu părinții, până târziu, ne-a făcut pe noi, bucureștenii, să fim niște studenți mai răsfățați, mai pretențioși și mai fițoși. Acum ne place să stăm până târziu noaptea și să dormim până târziu dimineața.

Noi, bucureștenii, apreciem zona de nord a orașului și ne ferim cât putem de zonele periculoase, insalubre sau populate de romi, precum fosta RFG (Rahova-Ferentari-Giurgiului). Noi știm că blocul BRD de pe Calea Victoriei, cel de lângă Cercul Militar, se numea înainte blocul Benetton, datorită celebrului magazin de la parter. Și tot noi știm că mai înainte blocul ăla se numea de fapt Romarta Copiilor iar pe Calea Victoriei se circula pe atunci în dublu sens. Pentru noi, centrul este o bombă cu ceas, în așteptarea marelui cutremur, de care ne temem îngrozitor, iar Drumul Taberei sau Titan funcționează ca niște orașe separate. Când întâlnim alți bucureșteni, pentru noi sunt relevante atât cartierul copilăriei, cât și liceul pe care l-au urmat ceilalți. Suntem curioși și ne găsim inevitabil cunoștințe comune:

- Din ce cartier ești? Ah, îl știi pe Oaie?

Sunt bucureștean, adică am accent aferent și folosesc natural un vocabular regional, cu multe cuvinte romanes. Eu vorbesc pă bune, bă! Știu de caterincă, de vrăjeală, dar știu și să mă fac că plouă, să moară Bibi! Ceea ce era cândva mișto, a devenit marfă, apoi beton. Acum sensul pozitiv s-a diversificat în nuanțe de blană, țeavă, țiplă sau miez. Sunt versat, judec oamenii după aspect și categorisesc repede. Fac cu ușurință diferența între un șmecher și un smardoi, între o parapantă și o rapandulă sau între un cocalar, un meltean și un gherțoi.

Sunt bucureștean, așadar traversez strada cum îmi vine și pe unde îmi vine. Regula nu este să fie verde, ci să nu treacă mașini. Înjur atunci când sunt stropit pe trotuar sau când trebuie sa ocolesc clădiri in construcție. Nu-i mai observ demult pe cerșetori, mintea mea i-a plasat demult în decorul străzii. Singurul care încă mă răscolește este domnul de la metrou de la Unirii, cel care poate rosti sloganul „un leu pentru o pâine”, în peste o sută de intonații diferite. Ca șofer, știu toate scurtăturile și sunt fericit când Waze mi le confirmă. Claxonez mult și cred că reușesc sa transmit mesaje clare in acest fel. Un claxon dublu-scurt comunică încurajatorul hai-hai mai repede!, pe când afundarea mâinii în volan pentru mai mult de 3 secunde înseamnă o înjurătură cam tot la fel de lungă. Când merg cu mașina prin țară depășesc cu nesimțire coloana, pentru că am numere de București. Sau de Ilfov.

Sunt bucureștean, adică sunt competitiv, deschis la oportunități și combinații. Sunt mai relaxat și mai tolerant cu noutățile decât alții, pentru că am văzut multe și am avut acces la multiple experiențe felurite, locuind în capitală. Sunt agitat, merg repede pe stradă. Când merg pe jos prin provincie, depășesc toți trecătorii. Mă lupt în fiecare zi cu orașul meu, cu traficul, cu arhitectura oribilă și cu nepăsarea oamenilor.

Noi, bucureștenii, nu existăm că atare, nu suntem o specie diferită. Și noi suntem oameni. Doar locuim în București, nu avem altă formă de apartenența la acest oraș. Nu suntem un trib, așa cum suntem deseori percepuți. Nici nu am avea cum: orașul este pur și simplu prea mare. Suntem la fel de mult sau de puțin înrudiți între noi, cum suntem și cu voi. Nu avem un profil standard și nici nu ne încadrăm în stereotipuri banale, precum cele de mai sus. Iar ostilitatea cu care deseori suntem judecați de către provinciali nu este justificată. Ea este cauzată de educația provincială în care s-a repetat constant faptul că că noi, bucureștenii, suntem niște mitici, lipsiți de respect sau empatie, capabili să te înșele deîndată ce pui piciorul pe peronul Gării de Nord.

De fapt, nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât alții.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Almost simply the best! Better than all the rest. Better than anyone. Anyone I've ever met....... Articol țiplă :)
    • Like 1
  • Și totuși... Nu mă voi referi la perioada facultății (1972-1977), când în Iași erai obligat să vorbești cu ”dumneavoastră” și elevilor de liceu, și când, doar câte un asistent mai arogant și care voia să ”se dea mare”, fiind și mai apropiat de vârsta noastră, își permitea să ne ”tragă de șireturi”! Asta, spre deosebire de București, e drept - pe atunci. Mai încoace, prin 2004, îmi amintesc cum, în troleibuz (autobuz?) fiind și întrebând unde trebuie să cobor pentru Facultatea de Medicină din Cluj Napoca (eram cu fiică-mea pentru a o înscrie acolo; de fapt a intrat fără examen, prezentând o ”paporniță” de diplome de la olimpiadele de chimie, fizică, biologie și chiar... geografie), o doamnă în vârstă, de etnie maghiară, nu s-a lăsat până nu ne-a condus chiar dânsa până la locul cu pricina, coborând cu o stație mai devreme, deși eu îi tot spuneam că nu e nevoie să facă atâta efort. În replică, în București, înainte de 1989, fiind în delegație, prin fața magazinului ”Romarta copiilor”, mi s-a făscut rău și m-am așezat pe o bordură din fața Teatrului ”Odeon” de alături, unde era un fel de șantier, iar un lucrător (de unde apăruse, nu știu, sau poate era doar paznic?) era cât pe ce să mă ia la bătaie ca să plec de acolo. Inutil să mai spun că, de-a lungul anilor, am avut nenumărate alte experiențe de acest tip. Așa că, statistic vorbind, cred și astăzi că bucureștenii sunt cu mult mai nepoliticoși (asta, ca să nu zic mai nesimțiți!) decât ieșenii sau clujenii! Pe de altă parte, am putut constata că mai nesimțiți chiar decât bucureștenii sunt oltenii, și asta o susțin asumându-mi consecințele, întrucât trăiesc de-o viață întreagă în Râmnicu Vâlcea, eu fiind (și rămânând veșnic) loviștean. Și când mă gândesc că în studenție mă dădeam oltean, studenții olteni fiind pe atunci sufletul oricărei acțiuni culturale sau petreceri...
    • Like 2
  • Nume check icon
    ai uitat sa adaugi ca atunci cand un bucurestean pleaca la munte isi pune trening-ul adidas luat in Europa. Se pare ca acesta este uniforma de week-end. Cand este intrebat daca nu ii este frig el raspunde ca nu ii este pentru ca este un trening de firma.
    P.S. Se pare ca a devenit si uniforma de vizitare a bucuresteanului in frumosul oras Viena. Am vazut multi in acest week-end acolo. Nu mai stiu daca fata era sau nu rapandula
    • Like 4
  • Am savurat articolul atat de mult, incat nu ma intereseaza in ce masura sunt sau nu de acord cu autorul in legatura cu existenta tipului uman bucurestean. N-am probleme cu bucurestenii, dar n-as vrea sa traiesc in Bucuresti.
    • Like 4
    • @ Horst Schuller
      Iar eu, fara vreo aroganta, spun ca n-as vrea sa traiesc in alt oras din Romania in afara de Bucuresti. Mi-ar lipsi aglomeratia, viteza, stressul.
      • Like 1
  • Petru check icon
    No, Noi ardelenii am raspunde la acest articol (daca am avea timp) "Ma copchile spui prostii ca sa nu adormi". Da' tot era mai bine daca dormeai. Somn usor.
    • Like 4
    • @ Petru
      ”Nu avem un profil standard și nici nu ne încadrăm în stereotipuri banale, precum cele de mai sus. Iar ostilitatea cu care deseori suntem judecați de către provinciali nu este justificată. Ea este cauzată de educația provincială în care s-a repetat constant faptul că că noi, bucureștenii, suntem niște mitici, lipsiți de respect sau empatie, capabili să te înșele deîndată ce pui piciorul pe peronul Gării de Nord.”
      • Like 1
    • @ Calin Nistor
      Educație provincială? Citați din autor, dar pretindeți că este un răspuns adresat lui Petru. Așa că eu vă răspund în primul rând dvs. și, implicit, autorului. Dacă ați fi educat pe cât clamați, v-ați fi dat seama ce prostie enormă ați gândit și apoi ați și scris! ”Porumbelul” care v-a scăpat din minte, gură și apoi l-ați și scris, este tocmai termenul ”educație provincială”. Nu vă spun unde-i ”șpilul” și nici de ce, căutați să aflați ce-am vrut a zice, dacă sunteți în stare, se-nțelege - este sfatul unuia cu educație... provincială!
      Apoi, ce-ați zice de faptul că unii dintre noi, provincialii (vai, ce mor de invidie că nu sunt bucureștean, aș fi avut și eu parte de o educație... bucureșteană!), avem niște experiențe personale comparative? În activitate fiind am fost în nenumărate delegații la București, Iași, Cluj Napoca, Timișoara, Oradea, Târgu Mureș, Craiova, Constanța, Buzău, Bacău și Piatra Neamț și am avut contact direct cu comportamentul locuitorilor din toate aceste localități; prin urmare, eu am putut face o comparație cât de cât obiectivă în acest sens, pe când dvs. n-ați făcut decât să dați ”cu nuca-n perete” folosind aiurea termenul ”educație provincială”! Și mă refer strict la acest citat! De aici și aprecierea mea cu ”nuca-n perete”!
      • Like 3
  • Sint bucuresteanca get beget de 3 generatii, adica bunicii tot Bucuresti, iubesc orasul meu si urasc ce a ajuns, o aglomerare necivizilata, plin de provinciali pusi pe capatuiala si avizi sa puna mina pe " buletin de Bucuresti"...... Primarii, provincialii si " romanii" din Rep. Moldova cu cotetele pentru care isi vind sufletul si jumatare de viata au distrus Bucurestiul! Asta i adevarul pe care toti adevaratii bucuresteni il gindesc....Daca "provincia" nu are apartament, cel putin 2 masini si nu i corporatist, musai in Bucuresti, e jale....
    • Like 1
  • Nu incerca sa te tratezi, ca n-are nici un rost! Dupa manifestul asta de autosuficienta e evident!
    • Like 4
    • @ Cristian Dogar
      ”Nu avem un profil standard și nici nu ne încadrăm în stereotipuri banale, precum cele de mai sus. Iar ostilitatea cu care deseori suntem judecați de către provinciali nu este justificată. Ea este cauzată de educația provincială în care s-a repetat constant faptul că că noi, bucureștenii, suntem niște mitici, lipsiți de respect sau empatie, capabili să te înșele deîndată ce pui piciorul pe peronul Gării de Nord.”
      • Like 1
  • Parerist check icon
    Dupa ce v-ati ales primarul au inceput sa faca misto de voi pana si vasluienii :)
    • Like 7
  • Eu unul sunt satul de faptul ca sunt privit nu-stiu-cum atunci cand raspund ca sunt din Bucuresti, asa ca am schimbat raspunsul si spun: Bucales. Asa ma identific ca sunt la fel ca ei, ca orice provincial si-mi numesc orasul asa cum spun banatenii de exemplu.
    • Like 0
  • Adevarat. In cele citite mi-am reimaginat viata copilariei. Si ce 'mishto' a fost!!!
    • Like 3


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult