Te trezești luni cu noaptea-n cap, îți pregătești copiii pentru școală și grădiniță în timp ce pui încă o poală de rufe la spălat, unul are muci, celălalt are nevoie de cizme de cauciuc, sa fiți cuminți, mamă, după care navighezi pe străzi înecate de ploi și resemnare, până în capătul celălalt al orașului, unde clădirea delabrată a spitalului te primește cu răceală instituționalizată: Nu vă internăm, doamnă, nu vă putem face analize, nu merge sistemu', veniți mâine.
Te trezești marți dimineața cu noaptea-n cap, te învoiești iar de la serviciu, după care o iei de la capăt cu copiii și cu drumul, cu lupta și cu disperarea, cu rezistența și cu suferința, cu nervii și cu ruina unui oraș bolnav din cea mai bolnavă țară în care ai avut ghinionul să trăiești: Nici azi nu ne merge sistemu', doamnă, așteptați acolo pe o bancă, noi n-avem nicio vină...
N-are nimeni nicio vină. Tu vei fi singurul vinovat atunci când vei crăpa.
Să stai cu orele în fața unui cabinet medical, așteptând să-și revină sistemul - ce poate fi mai specific românesc decât atât? S-au cheltuit cisterne de bani pentru a ne găsi brandul de țară, când noi îl aveam la îndemână: România, țara hoției și a nepăsării eterne! Cu cardul de sănătate în loc de frunză.
De două zile, românii care au avut nenorocul să ajungă la medic sau în farmacii sunt trimiși acasă pentru că „sistemul nu merge”. Casa Națională de Asigurări de Sănătate ne explică savant că „sistemul informatic al cardului de sănătate nu funcționează din cauza unor probleme tehnice de comunicație între unele componente”. Nu este prima dată când se întâmplă asta, așa că știrea nu se califică pentru un breaking news. Oricum, învățați cu aberațiile vieții lor, oamenii se resemnează repede: N-ai ce să-i faci, asta-i România!
De fapt, sistemul merge. Doar că nu pentru toată lumea.
- Dvs. știți care e cea mai mare bancă din România? CNAS-ul are în 2016 un buget de circa 6 miliarde de euro, banii privați ai românilor. Aceștia sunt banii pe care noi îi dăm statului ca să ne îngrijească atunci când ne îmbolnăvim. La bani, CNAS-ul bate de departe orice minister sau companie privată din România.
- Sistemul cardului național de sănătate a costat circa 20 de milioane de euro fără TVA și a fost implementat de asocierea HP Romania și Novensys Corporation, având ca subcontractant pe SIVECO România. Mentenanța a fost câștigată de firma Teamnet, care va încasa în următorii trei ani circa 5 milioane de euro ca să întrețină sistemul. Pentru că licitația a fost contestată, în acest moment de cardul de sănătate se ocupă specialiștii din CNAS.
Vedeți, la câți bani dăm la sănătate, ar trebui să fim tratați ca-n Suedia.
Dar noi suntem încăpățânați. Aliniați într-o veșnică sală de așteptare, în anticamera lumii de dincolo, nu ne revoltă realitatea că ni se încalcă permanent și cu metodă dreptul la sănătate. Ne strecurăm spre moarte chiar dacă ni se trimit trei ambulanțe să ne salveze. Ne facem cruce să ne țină Dumnezeu drăguțul sănătoși, să nu ajungem prin spitale. Uităm repede și ne resemnăm. Noi susținem sistemul, cu banii, cu dezinteresul și cu alegerile noastre. Venim și mâine la cabinet, poate și-o reveni sistemu'.
PS. În timpul acesta, un șmecher îmbogățit din contracte IT cu statul ne spune povești cu cucuveauamov în regim de breaking news și nimeni nu are decența să-l trimită la doctor.
PS1. Voluntarii chemați de premier la Palatul Victoria să scape statul de frăția firmelor IT nu cred că vor avea viață lungă la Guvern. Peste două luni, când va reveni Sistemul, vor fi zburătăciți rapid. Dar ce fac ei este esențial: ne arată cum poți face fără bani sau cu bani puțini ceea ce statul acesta confiscat de mafioți a făcut cu zeci de milioane de euro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Inainte de a detalia subiectul, voi spune pe scurt, ca principala cauza a tuturor relelor din sistemul public de sanatate este monopolul absolut detinut de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate ( CNAS ), iar efectele acestui monopol, care sunt grave, multiple si cu consecinte catastrofale, pot fi rezumate ca fiind transformarea personalului medical si a pacientilor in veritabili scalvi ai CNAS.
In timpul Imperiului Roman, adica in urma cu peste 2000 de ani, sclavii erau bine hraniti si erau protejati de stapanii lor imperiali.
Insa in anul de gratie 2017, in Romania, sclavii moderni ai CNAS sunt nu doar prost hraniti ( adica medicii sunt platiti mizerabil, iar bolnavii sunt lipsiti de finantarea decenta a tratamentelor ) dar si lipsiti de orice protectie in raporturile lor cu CNAS ( oricine, fie el medic sau director de spital sau simplu pacient, daca a avut de-a face cu functionarii sau cu conducerea Casei, intelege ceea ce am vrut sa spun ).
1. Monopolul absolut al CNAS asupra sistemului public de sanatate inseamna ca atat unitatile medicale publice, cat si medicii si pacientii au o singura varianta: CNAS.
Ca atare, zeci de mii de medici, mii de spitale sau policlinici, precum si milioane de cetateni trebuie sa se supuna si sa accepte exclusiv conditiile impuse de CNAS.
Nu iau in calcul Casele de Asigurari „speciale” care deservesc privilegiatii societatii: angajatii Justitiei, SRI, SIE, Armatei sau Politiei, si care ofera mai multi bani plus privilegii inaccesibile asiguratilor „de rand” ai CNAS.
CNAS decide unilateral, fara nicio negociere cu "beneficiarii", cat si in ce mod il plateste pe doctor, cati bani va aloca unui spital public si ce servicii medicale deconteaza pentru un bolnav. In acelasi timp, cetatenii platitori ai obligatoriei cotizatii pentru sanatate nu au dreptul elementar de a afla ce suma de bani s-a strans de-a lungul timpului in contul lor si unde si pentru ce s-au cheltuit acesti bani, desi banii colectati cu japca de catre CNAS sunt ai cetatenilor.
Rezultanta acestor aberatii este ca sistemul public de sanatate ramane intr-o subfinantare cronica, in timp ce reteaua de sanatate privata prospera in dauna celui public, intrucat beneficiaza de o dubla finantare: de la Casa plus taxele suplimentare platite de pacientul care apeleaza la sistemul privat.
Oricine a fost internat intr-un spital public a putut constata ca deseori, de exemplu, tomograful spitalului nu functioneaza: fie s-au terminat banii alocati de la CNAS, fie nu mai sunt bani de mentenata sau pentru inlocuirea consumabilelor; astfel ca medicul din spitalul public va fi nevoit sa-i recomande pacientului internat sa foloseasca serviciile cabinetului particular de tomografie care functioneaza fara sincope pentru ca finantarea este, asa cum am mentionat, dubla: banii de la Casa plus taxa suplimentara platita de pacient. Deseori laboratorul privat de tomografie este plasat strategic chiar in curtea spitalului public...
2. Medicii si spitalele publice nu au nicio protectie in fatza deciziilor abuzive ale CNAS: Casa poate rezilia oricand contractul cu orice spital sau cu orice medic titular de cabinet, in baza unor criterii stabilite doar de conducerea CNAS fara nicio negociere prealabila cu „beneficiarii”. Cunosc destui medici care, nemultumiti de conditiile contractuale stabilite de Casa, au incercat o „re-negociere”; raspunsul dat de inaltii functionari ai Casei este invariabil: „Doctore, daca nu-ti convine, nu e nicio problema: sunt inca 10 la usa care vor contractul pe care il ai dumneata”.
Colegiul Medicilor este o organizatie similara CSM-ului magistratilor; spre deosebire de CSM, care este finantat de Stat si care chiar ii apara pe magistrati, Colegiul Medicilor este finantat din cotizatiile doctorilor si nu a fost niciodata o organizatie care sa ii protejeze pe medici in relatia acestora cu Statul reprezentat de CNAS, sau in conflictele cu pacientii.
Odata intrat in malaxorul sanctiunilor Casei sau ale Justitiei, medicul este singur si va plati exclusiv din buzunarul lui avocatul sau eventualele daune. Asigurarile de malpraxis reprezinta o mega-excrocherie patronata de firmele de asigurari in cardasie cu Statul: desi firmele de asigurari incaseaza anual miliarde din banii medicilor, niciodata vreo firma de asiguarari nu si-a aparat in instanta medicul „asigurat” si nu a platit vreo dauna de mal-praxis. Cazul Ciomu este elocvent: despagubirile de 500 000 de euro stabilite de Tribunal pentru despagubirea pacientului mutilat de dr. Ciomu au fost platite de Primaria sectorului 5, pentru ca doctorul nu avea acesti bani, si nici Spitalul unde lucra el.
Firma de asigurari unde era cotizant medicul respectiv nu a platit niciun leu despagubiri si nici nu i-a oferit asistenta juridica; nici Colegiul unde medicul era deasemenea cotizant nu i-a oferit nicio asistenta juridica.
3. Nici pacientii nu au vreo protectie in fatza abuzurilor Casei, desi cetatenii platesc lunar banii care asigura bugetul urias de 6 miliarde de euro al Casei; orice bolnav care a avut nevoie de vreo aprobare a Casei pentru vreun tratament sau vreun dispozitiv medical special finantat de CNAS, a trait umilinta de a astepta zile in sir pe la cozile uriase de la ghiseele functionarilor Casei, indurand si aroganta dispretuitoare a functionarilor CNAS.
De retinut ca si functionarii Ministerului Sanatatii si ai Directiei de Sanatate Publica au acelasi comportament arogant si dispretuitor fatza de medicii sau bolnavii care au ghinionul sa aibe nevoie de vreo aprobare sau hartie de la aceste institutii.
Ma opresc aici cu enumerarea abuzurilor de neimaginat pe care Casa le exercita asupra cetatenilor si a medicilor „asigurati”.
Solutiile sunt simple, dar guvernantii nu doresc rezolvarea acestor probleme pentru ca ar risca sa piarda controlul sumelor uriase detinute de CNAS, bani din care, la "nevoie", Ministerul de Finante se "serveste" fara a da socoteala cetatenilor.
1. Desfiintarea CNAS si aplicarea prevederilor Constitutiei; Constitutia stipuleaza foarte clar dreptul la asistenta medicala al tuturor cetatenilor romani, fara a face vreo diferentiere intre „asigurati” si „ne-asigurati”. Asa este in Marea Britanie . In aceasta tara, calitatea de cetatean britanic este suficienta pentru a beneficia de serviciile publice de sanatate, fiind traba Fiscului, si nu a medicilor precum in Romania, sa verifice daca oamenii si-au platit impozitele catre sanatate; iar daca englezul vrea la privat, fie plateste cash, fie are abonament suplimentar de sanatate. In Anglia, statul nu finanteaza sistemul particular de sanatate.
2. A doua solutie este infiintarea prin lege a mai multor Case de Asigurari de Sanatate cu acoperire nationala pentru sectorul medical public, astfel incat atat medicii cat si pacientii sa poata opta pentru intre mai multe oferte, iar contractele stabilite vor putea fi nominale, personalizate si controlabile.
Ne amintim cu totii cum Romtelecom, avand inca monopolul TV si telefoniei in anii '90, isi trata clientii: aveai nevoie de pile sau de o spaga pentru a avea un abonament; astazi, in conditii de concurenta, fostul Romtelecom, astazi Telecom, se poarta cu totul altfel pentru ca are concurenta.
Prin astfel de masuri, Statul va pierde monopolul abject asupra banilor de sanatate ai cetatenilor, iar cei care doresc sa foloseasca serviciile medicale private vor putea plati suplimentar o asigurare medicala care va fi NOMINALA, si vor avea permanent un control exact si transparent al sumelor platite.
Restul este, vorba unui premiat Nobel, doar „vanare de vant”.
Si poti sa-ti educi 2-3 prieteni din cercul de influenta sa faca la fel.
Cand oamenii care "fac treaba bine" ajung la un anumit numar/procent se ajunge la o masa critica si schimbarea este inevitabila si la nivel de societate.
Pana atunci...traim pe sistemul "merge si asa".
Poate nu chiar satisfactia, dar in orice caz asigurarea ca "nu e vina mea/noastra" nu lipseste niciodata din fatidicul anunt ca "nu merge" (al spitalului, farmaciei - despre " sistem"; aceeasi este reactia vanzatorilor confruntati cu defectele marfii
comercializate, de la indivizi inocenti pana la companii vs furnizori/ transportatori etc.).
Si, ca un facut, motivul este mereu o problema fara chip si responsabilitate: o chestie "tehnica" provocatoare de surprinzatoare "incompatibilitati"( desigur, tot tehnice si de sine statatoare!).
Halal!
Cred ca trebuie manuite cu inteligenta instrumentele democratiei, parasind pofta de scandal si galcevile fara temei.
Vreau sa sublimiez ca acest card de sanatate nu contine nimic despre satarea de sanatate a posesorului: boli cronice, tratamente cronice, internari, operatii, nici macar grupa de sange. Nimic din toate acestea; bucata de plastic pe care autoritatile au cheltuit o graza de bani contine datele personale: nume, adresa, CNP si calitatea de asigurat sau nu. Adica contine ceea ce oricum se afla scris in buletinul oricarui cetatean, iar calitatea de asigurat o poate certifica printr-un formular standard orice angajator sau chiar "asiguratul" insusi daca este PFA.
Daca lasam la o parte urgentele, in sistemul public de sanatate, prestarea actului medical este conditionata de prezenta cardului de sanatate si / sau de dovada de asigurat ( existenta pe card sau daca nu, pe o hartie separata daca pacientul nu a terminat inca formalitatile cu CASA ). Mai direct spus, Casa obliga in mod oficial medicul sa-si incalce Juramantul lui Hipocrate; in acel juramant, asumat in toate tarile de fiecare absolvent de Medicina, se spune clar ( si de aprox 2000 de ani ) ca medicul trebuie sa ajute orice fiinta umana, indiferent de situatia financiara sau de pozitia sociala a pacientului, fara niciun fel de conditionare financiara sau de alta natura; asta spune in esenta Juramantul lui Hipocrat, juramant pe care medicii romani sunt obligati sa-l incalce, sub presiunea "reglementarilor " CNAS.
La noi, medicul trebuie sa fie si "membru ANAF", adica sa-l oblige pe bolnav sa faca dovada calitatii de "asigurat" plus cardul, pe a-l putea trata; in acest fel medicul este obligat de CNAS sa-si incalce juramantul depus la absolvirea Facultatii de Medicina.
Intr-un articol anterior, propuneam desfiintarea monopolului actualei CNAS si infiintarea mai multor Case cu acoperire nationala si care sa lucreze in conditii concurentiale; astfel, atat medicul si unitatile sanitare publice cat si pacientul ar putea iesi din starea actuala de sclavi ai CNAS si ar re-deveni oameni liberi, respectiv institutii libere, care sa aiba posibilitatea de a alege intre 3 - 5 Case de Asigurari de Sanatate.
Intrucat este usor de anticipat ca orice guvern va face alergie la ideea de a nu mai putea controla si fura nestingherit cele 6 miliarde euro cat inseamna banii asiguratilor din Sanatate, propun o solutie intermediara, pentru a da timp pregatirii aparitiei Caselor de Asigurari independente: toate platile si toate finantarile din sistemul public de sanatate sa fie re-preluate de Ministerul Sanatatii; astfel, desi MS nu e cu nimic mai onorabila decat CNAS, macar desfiintarea CNAS ar economisi niste bani si nu putini; in plus, aceasta schimbare sa fie facuta concomitent cu acordarea dreptului la asistenta medicala in reteaua publica oricarui roman, in baza faptului ca este cetatean al Romaniei; asta ar insemna sa ai nevoie doar de buletin ca sa te duci la doctor si n-are decat sa verifice ANAF-ul si nu doctorul daca esti la zi cu darile pentru Sanatate. In felul acesta medicul re-devine doar medic si nu "politai" adica nu mai trebuie sa verifice daca pacientul e asigurat sau nu, asta fiind treaba ANAF-ului. In felul acest va fi respectata si Constitutia; legea fundamentala a tarii garanteaza accesul liber si nediscriminatoriu al tuturor cetatenilor la sistemul public de sanatate.
O astfel de modificare ( desfiintarea CNAS si preluarea atributiilor de catre MS ) ar permite medicului sa trateze pe TOTI cetatenii romani nediscriminativ, iar ANAF-ul nu are decat sa controleze listele de bolnavi consultati in reteaua publica si sa verifice daca oamenii sunt la zi cu darile la Sanatate. Eu nu inventez din nou focul sau apa calda; un astfel de sistem public de sanatate functioneaza in Marea Britanie: in Anglia este suficient sa arati actul de identitate ( ce atesta implicit cetatenia britanica ) si beneficiezi de asistenta medicala in sistemul public de sanatate. Daca vrea mai repede sau mai mult confort, etc, englezul va plati o asigurare suplimentara privata de sanatate cu care se poate duce in privat sa-si rezolve problemele, in functie desigur de cuantumul asigurarii.