Foto: Galina Sharapova / Alamy / Alamy / Profimedia
Citeam acum ceva vreme aici, pe Republica, un interviu cu celebrul psihoterapeut Gabor Mate și el spunea că uneori „a fi normal nu are nici o legătură cu a fi sănătos”. Vreau să mă leg de asta, pentru că am un subiect foarte important, însă foarte superficial tratat (cel puțin la noi). Mă refer la un element modern apărut în viața copiilor în ultimii 10-15 ani: telefonul mobil.
S-a normalizat ideea că „Nu pot să nu-i dau telefon, pentru că toți colegii lui au telefon mobil.” Tradus sincer, respectivii părinți spun că „Nu pot să nu-i fac rău, pentru că toată lumea face rău copiilor lor, de ce să fiu eu diferit.”
Antrenez de câteva luni un copil minunat care face baschet la un club. Îl antrenez complementar, pentru a-i dezvolta explozia, a-i ridica capacitatea de efort și a-i creste anduranța. Îl antrenez și pentru a-i corecta postura și pentru a-l pregăti pentru creștere, având un metabolism activat. Separat de sport el face tobe, e într-un grup unde învață bazele programării software, merge cu bicicleta cu părinții și are alte multe activități. Toate astea se datorează părinților, care s-au documentat foarte bine despre cum să crească un copil în zilele noastre, părinți care doresc să îi pună copilului mai multe opțiuni pe masă, iar el să aleagă natural calea care-l face cel mai fericit. Cred că mulți din cei din generația mea ar fi dorit o astfel de abordare din partea părinților.
Totuși și acest băiat are tendința de a fi acaparat de telefonul mobil, însă printr-un efort foarte mare al părinților, el își ocupă timpul cu o grămadă de alte activități productive. Însă, interacționând cu el mult timp, nu pot să nu constat că, după ce pleacă de la antrenament către ora de tobe, merge pe stradă ca un zombie, cu ochii în telefon. Dacă mă duc un minut până la baie, îl găsesc într-un joc și mă imploră să-l las un minut să termine jocul. Cum prinde un moment liber, telefonul îl atrage ca un magnet.
Pentru un copil de 20-30 de kg, un telefon de 150-200 de grame este o greutate considerabilă, aceasta „ajutând" la contractarea izometrică inegală a corpului. Nu mai vorbesc de faptul că, în funcție de cât de tare înclinăm capul ca să ne afundăm cu nasurile în „deliciile” internetului, ne supunem zona cervicală la presiuni suplimentare, care cresc de câteva ori în cazul celor care stau aproape cu barba în piept când manipulează device-ul. Să fim sinceri, nici chiar cei care știu de aceste adevăruri nu stau cu capul perfect drept și cu mâinile ridicate în fața capului pentru a manipula telefonul.
Gândiți-vă la copiii ăștia care stau 3-4 ore pe zi pe telefon, când ei sunt în creștere. Gândiți-vă la efectul nociv asupra posturii, asupra dezvoltării scheletului lor. Ca adulți în era modernă a lucratului la calculator ne stricăm postura, deci de ce să nu începem de mici și în plus de asta cu ajutorul părinților noștri?
Am vorbit despre efectele negative asupra posturii, însă problemele nu se opresc aici. Creierul în dezvoltare este afectat când este expus la utilizarea fără noimă a unui telefon. Pentru că, să fim sinceri, rar stă părintele alături de copil să folosească telefonul pentru a descoperi cum vânează leii, care este rolul lupilor într-un ecosistem, cum călătorim noi prin univers pe o rocă sau studiind tot felul de lucruri interesante despre lumea înconjurătoare, așa cum vedeam noi la emisiunea Teleencilopedia de pe TVR, atunci când eram mici.
Internetul, chiar și pentru adulți, e o sursă incredibilă de educație, însă tot acolo găsești jocuri, filmulețe lipsite de sens, porn, uneori violență sau comportamente ciudate. Copilul are o capacitate de asimilare uriașă și el nu discerne foarte bine între ce e rău și ce e bine, iar foarte des el are tendința să copieze. Credem că am rezolvat problema prin activarea modului de parental control. Nu e suficient. E de datoria părintelui să aibă grija ca el să copieze cât mai multe lucruri pozitive și cât mai puține negative.
Apar tot mai multe studii care explică științific ce se întâmplă cu persoanele care folosesc în mod prelungit computerul sau telefonul, pentru jocuri sau activități neproductive.
Ne-am obișnuit foarte mult cu confortul și uneori copilul este cuminte, pentru că este absorbit 3 ore ca să treacă de un level dificil în vreun joc banal. Poate e mai bine să se joace afară și să vină cu genunchii zgâriați pentru că s-a urcat în copaci, să riște să-l înțepe o viespe sau să joace fotbal, decât să ia doze de dopamină similare cu cele pe care le primim la consumul de țigări, alcool sau alte droguri, incluzând aici zahărul în exces. Fără să ne gândim, direcționăm copiii spre obezitate, pentru că unul dintre drogurile alese și cele mai la îndemână este zahărul în exces, apoi apar drogurile legale, țigara și alcoolul, iar la final drogurile celelalte, care sunt disponibile din plin în ultimii ani.
Pare greu de digerat, însă un copil care stă cu anii absorbit în telefonul mobil, are o predispoziție ridicată pentru consum de substanțe care recompensează, în momentul în care o să devină adolescent. Părinții ar trebui să iasă din zona de confort și să trateze puțin mai serios această epidemie de device-uri inteligente la care ne supunem copii. Este destul de greu, mai ales atunci când adultul în sine are această problemă.
Copiii nu știu ce e sănătos și ce e incitant, astfel că dacă primesc telefoane mobile se mulțumesc și devin dependenți de dopamina secretată de micile lor creiere. Duceți un copil care nu a devenit deja dependent de device-uri la cățărat, mergeți cu el cu bicicleta, faceți călătorii în natură, fiți activi, trimiteți-l să studieze un instrument, dați-l la șah, vedeți ce-l atrage din lumea reală. Nu stau să scriu aici tot ce puteți să faceți cu un copil, ca să-i dezvoltați abilitățile fizice și psihice, fiți inventivi, pentru că o faceți pentru el. Simplificați, vorbiți cu el precum unui adult și spuneți-i cu blândețe de ce acționați așa. Și cel mai important - nu spuneți că nu aveți timp.
Nu știu ce se potrivește în cazul vostru, voi trebuie să găsiți soluția, copilul trebuie ghidat, așa cum lupii își ghidează puii ca să învețe să se descurce, la fel cum antilopa își învață puiuța să fie tot timpul conștientă de ce e în jur, la fel și noi trebuie să ne creștem puii pentru a fi cât mai funcționali în lumea asta. Blocați în telefoane, copiii nu ajung adulți complet funcționali.
Am niște prieteni în Suedia care-mi spuneau că acolo profesorii îi încurajează pe părinți să nu le facă cunoștință copiilor cu telefoanele și cu dulciurile decât târziu, după ce vor avea capacitatea cognitivă de a înțelege că prea mult dulce duce la tot felul de probleme ulterior în viață și că prea mult telefon generează ADHD și alte afecțiuni și probleme psihice. La noi încă aud că unele învățătoare își duc copiii la KFC sau McDonalds în „Săptămâna altfel”. La noi sunt buticuri cu gogoși, vată de zahăr și înghețată în parcuri, pentru că așa e normal, dar oare ce e normal e și sănătos?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Comparatia cu lupul, caprioara si alte vietati este aiurea. Ele nu au progresat precum omul. Ele, bietele, sunt dor victime ale progresului omenirii.
Dar poate copiii nu au nevoie de atât de multe activități câte apar enumerate mai ales la începutul articolului. Poate acel băiat care stă cu ochii în telefon când vă duceți la baie găsește în jocurile video o modalitate de a te relaxa, de a-și amorți simțurile, pentru că este epuizat de toate activitățile pe care părinții i le bagă pe gât.
Gabor Mate are o carte în colaborare cu Gordon Neufeld, Hold on to your kids, si poate ar trebui să o citiți, pentru că este și pentru cei care lucrează cu copiii, nu doar pentru părinți.
Ideea este cam asta: telefoanele la vârste mici sunt foarte periculoase, dar nu este benefic nici "aruncatul" copiilor la diverse activități și privarea lor de timpul petrecut cu părinții, cu un model care îi iubește necondiționat și îi ghidează