Foto: George Călin/ Inquam Photos
„În primul rând, să nu faci rău”. Este principiul sacrosanct care li se insuflă viitorilor doctori, încă din prima zi în care pătrund pe porțile Facultății de Medicină. Este un jurământ hipocratic pe care medicii îl fac cu ei înșiși, cu pacienții lor și cu profesia pe care o îmbrățișează. Ca medic, încerci să faci bine și îți pui toate cunoștințele și tot talentul în slujba vieții. Uneori îți iese, alteori nu. Poate mai mult decât în alte profesii, în meseria asta ai nevoie de noroc, iar unii medici nu se feresc să numească norocul ajutor divin. Important e să nu faci rău. O mașină poate fi trimisă la casat și reasamblată într-un ciclu nesfârșit de mașinării, o pădure poate fi tăiată și plantată din nou, acest text poate fi aruncat în recycle bin ca și când n-ar fi existat, însă la hotarul dintre viață și moarte nu există drum de întoarcere. Îi învestim, de aceea, pe medici cu puteri supranaturale, pentru că mâna lor nu ține doar bisturiul, ci și echilibrul fragil al vieții. Să faci rău - din neglijență, din neatenție sau cu bună știință - este, prin urmare, de la Hipocrate încoace, un act criminal.
- Pacienta de 66 de ani de la Floreasca s-a dus la spital cu un cancer pancreatic pe care puțini medici se încumetă să-l opereze. „Oricum moare”, trebuie să i se fi spus în repetate rânduri familiei. Spre deosebire de alți confrați, medicul Beuran și echipa sa s-au băgat la această operație complicată, știind că șansele de salvare a vieții sunt totuși infime. Au încercat să facă bine. Până aici, personalul medical de la Floreasca s-a comportat conform misiunii nobile a acestei profesii. A făcut ceea ce alți colegi nu au îndrăznit să facă. Nimeni nu-și dorește să raporteze un deces. De aici însă, lucrurile se complică.
- Este foarte greu ca medic să explici convingător cum o pacientă intră în spital cu o afecțiune - fie ea și foarte gravă, „inoperabilă” - și ajunge să moară la secția Mari Arși. Suspiciunile de malpraxis sunt atât de mari, încât ancheta pe care o așteaptă toată lumea trebuie să arate foarte limpede responsabilitățile și felul în care (nu) au fost respectate protocoalele medicale. Un brancardier spune că a văzut pacienta „fumegândă” pe masa de operație - una dintre cele mai tulburătoare mărturii despre ceea ce s-a întâmplat în acea sală pe 22 decembrie. Repet, adevărul îl va stabili o anchetă independentă. Însă până la rezultatul anchetei, m-aș fi așteptat la altceva: la o umbră de regret din partea celor de la Floreasca și din partea medicului Beuran însuși.
O frază pe care o rostesc adesea medicii este că „fiecare chirurg poartă în sine un mic cimitir”. Majoritatea se opresc aici, în vreme ce citatul din „Filosofia chirurgiei” este mult mai lung: „Fiecare chirurg poartă în sine un mic cimitir… în care se duce din când în când să se roage, un loc plin de amărăciune și regret unde trebuie să caute o explicație pentru eșecurile sale”.
Dacă ne oprim la „cimitir”, ajungem să considerăm că „shit happens” și că fiecare medic este inevitabil o sumă de cadavre. Ar fi o simplificare cinică și nedreaptă a unei profesii profund umane. Când chirurgul se duce în propriul cimitir „să se roage”, asta ne arată că medicul este om și, ca orice om, el poate greși; cu „amărăciune”, el „caută o explicație”, adică meditează asupra propriilor „eșecuri”, învață din ele, pentru ca pe viitor să poată salva o altă viață cu prețul vieții pierdute ieri. Medicul nu e Dumnezeu, chiar dacă mulți profesori și multe somități de pe la noi se comportă ca atare. Medicii-Dumnezei nu vor accepta niciodată că au greșit, n-o să-și admită eșecurile omenești și, prin urmare, nu se vor căi, nu vor avea vreo umbră de regret.
Dimpotrivă, când vor ajunge să facă rău, vor nega evidența, vor ascunde culpa sub preș, vor încerca să mușamalizeze fapta comisă, o vor îngropa la doi metri sub pământ în comisii interne de anchetă.
- După cum remarca dl. Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer, cazul de la Floreasca n-a fost raportat la Colegiul Medicilor, la DSP și la Ministerul Sănătății în 24 de ore, așa cum cerea legea. El a ajuns în atenția autorităților după 6 zile, de abia după ce scandalul a ajuns în presă în urma postării de pe Facebook a deputatului USR Emanuel Ungureanu.
„Oricum murea”. Aud diverși vânturând această scuză lașă, care ar trebui, vezi Doamne, să pună o pătură groasă peste trupul fumegând al femeii. Nu trebuie să fii medic, trebuie să fii om ca să-ți dai seama de grozăvia acestei constatări fataliste, de un cinism morbid strigător la cer. Da, oricum murim, dar avem dreptul să nu murim oricum.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ieri si astazi am fost oripilata de ce am aflat , despre cat de dezumanizati sunt cei in care am crezut , cat de mare e putreziciunea din oameni , cat de grav a putut virusa pesedeul omul si tara asta . Nu pot intelege asa ceva , cum poate un medic sa-si schimonoseasca sufletul in halul asta ? Si nu este vorba despre unul, ci despre o sleahta intreaga...
Exista traininguri HSSE pe care orice spital ar trebui sa le țină. Asta in cazul in care medicul a folosit bisturiul electric pe o pacienta stropita din belșug cu alcool.
Dacă însă a fost un scurt la niște fire aflate sub pacienta (alta versiune) atunci instalația electrică din sala de operație trebuia verificată / schimbată
Similar pe șoselele patriei au avut loc mai multe accidente ca in anii trecuți nu doar ca avem șoferi mai prost instruiri sau neatenți dar și pentru ca nu au fost băgați bani in infrastructura și drumurile nu devin mai bune ci mai proaste an de an
Asta am inteles eu din ceea ce a comunicat d-l dr Beruan.
Eu chiar ii vad ca pe niste Dumnezei pe medicii chirurgi . Intotdeauna i-am vazut asa. Invata toata viata, mult, isi petrec aproape tot timpul in spital , sunt pusi sa ia decizii grele de multe ori , sa si le asume ,si sa raspunda pentru ele. Trebuie sa fie stapani pe ei si fara greseala... Dar Dumnezei ca asa ii vad eu, nu ca asa se declara ei. Desi le pot ierta aceasta aroganta, avand in vedere totul.
Bineinteles ca sunt unii mai inzestrati , altii mai putin, unii mai pasionati, altii mai rutinati , dar sigur , cand se scoala dimineata , fiecare dintre ei pleaca la serviciu cu dorinta clara de a mai salva o viata. Asta mi se pare suficient de Dumnezeiesc .
De aceea cred ca Beuran ,( cu toata apartenenta politica pe care o dezaprob total ) , dar si cei din echipa , s-au intrebat si inca se intreaba mereu , in caz de esec , unde au gresit si cum sa repare pe viitor. Sunt convinsa ca regreta toti, ba chiar, cei implicati direct in tragedie au traume si se invinovatesc puternic pentru asta . Dar , la noi, intr-o tara in care se moare mult din cauza infectiilor spitalicesti, si tagma medicilor, aproape toata a fost silita sa musamalizeze amploarea, sa nu declare real, in care un medic este rastignit de mass-media si opinia publica , inainte de a se cerceta si a se sti cu exactitate, daca o situatie este, sau nu, de malpraxis , medicii nu mai au timp sa raspunda normal, ci sunt ocupati cu a se apara de atacuri furibunde , de a-si apara onoarea si cariera , ceea ce ii poate face sa para aroganti . Dar, sa nu uitam ca ei , in fiecare zi a vietii lor ,se trezesc cu gandul de a salva un om. Si, de cele mai multe ori, o fac! Pentru asta, eu ma inclin in fata lor!
In rest, sa se faca ancheta, sa se traga concluzii si sa se sanctioneze ,conform procedurilor si legilor, vinovatii.
Cum își asumă (apropo, aveți idee ce înseamnă a-ți „asuma” ceva?) medicii greșelile pe care le fac și cum plătesc pentru ele?! Avem cazul acestui spital despre care presa spune că nu a raportat nimic din 2018 - nimic, niciun eveniment, vi se pare firesc acest lucru într-o țară subdezvoltată din punct de vedere al actului medical?! Inclusiv acest eveniment ne arată că, dacă ar fi fost existat alte cazuri terminate diferit (cine știe dacă o mai fi ars - chiar și superficial - vreun nenorocit, însă fără nenorocul de a crăpa, cine știe dacă nu i s-o fi tăiat altui nenorocit vreun vas de sânge, având nevoie de o nouă intervenție sau altă greșeală care, dacă mă întrebați pe mine, este foarte gravă?!) În ce fel au fost asumate acele greșeli de către medicii care le-au făcut (pentru că, după cazul de față, prezumția că nu au existat a fost răsturnată și este normal să ne gândim că au existat alte cazuri mușamalizate sau ignorate complet) și cum au plătit ei?
Scriu rar, pe silabe, ca să înțeleagă și un analfabet funcțional: A MU-RIT UN OM!
Dintr-o greșeală, e adevărat - indiferent a cui a fost; însă cei responsabili și cei implicați - printre care și cei pe care dv îi numiți dumnezei - nu au avut măcar bunul simț să arate COMPASIUNE pentru faptul că A MU-RIT UN OM...
Medicii n-au de ce să răspundă sau de ce să se apere de atacuri, aceasta fiind treaba spitalului; există un purtător de cuvânt, există un manager - dacă ancheta internă (normală în toate cazurile acestea) stabilește lipsa de vinovăție necesară unor măsuri suplimentare, medicul se întoarce în sala de operații și-și vede de carieră și de onoare (părerea negativă a unui prost sau a unui nepriceput sunt egale cu zero).
Pe mine nu mă interesează cu ce gânduri se trezește medicul, mă interesează faptele sale, iar ascunderea unui incident de o asemenea gravitate înseamnă dispreț pentru viața oamenilor; nu mă interesează nici că a salvat alte vieți (fiecare om poate salva vieți, asta înseamnă că, atunci când ia una, îl iertăm?) și nu mă înclin în fața unui ucigaș, nici nu voi accepta ca acesta să fie spălat prin intermediul mesajelor mizerabile precum cel pe care l-ați scris dv.
Vă doresc sănătate și să aveți cât mai puțină nevoie de serviciile acestui tip de „medici””
Asta cu " murea oricum " e de-a dreptul cinic și nesimțit, nu trebuia rostit nici în gând.
Să zic și eu una cinică: se întâmpla oricum, mai devreme sau mai tarziu dacă se ignoră instrucțiunile las' că facem cum știm noi, ce mare brânză un bisturiu electric, ce mare diferență, auzi, instrucțiuni...
Nu stiu cate operatii ati suferit dvs., dar eu am 2 la activ si ,probabil, sunt subiectiva. Am avut si niste rude foarte apropiate operate grav ,de alti medici chirurgi. Cu totii suntem foarte bine, sanatosi, lucru pentru care am tot dreptul sa ma inclin! Cu, sau fara acordul dvs.
Asa cum si pilotii gresesc si cad avioane soldandu-se cu morti multe, asa si chirurgii mai gresesc si pacienti mor. Puteam sa fiu eu , sau o ruda de-a mea printre victime. Si intr-un caz si in altul . Cu toate astea tot admir cele doua tagme : a pilotilor si a chirurgilor. Pentru ca stiu ca omul este supus greselii . Daca greseala este intentionata, sau dintr-o neglijenta nesimtita (care este acelasi lucru ) , atunci acela trebuie descalificat. Am sustinut clar , ca fiecare vinovat trebuie sa raspunda pentru vina ce i se gaseste , nu supus oprobiului public dinainte si executat apriori! Daca greseste din motive ce nu i se pot imputa lui, sau , dintr-o serie de imprejurari discutabile , atunci nu putem da cu barda neconditionat! Asta este parerea mea si am explicat o clar , mai sus. Dvs, ca si autorul, ati dat verdicte, ati stabilit pedeaspa, chiar inainte de a se sti cu exactitate firul evenimentelor si lista vinovatilor.
Ca , asa, si poporul asta este vinovat ca a tot votat imbecili ,sau n-a votat ,de lene , ceea ce a dus la situatia de astazi! Dupa 30 ani tot poporul asta este virusat de coruptie viscerala , de acoperirea colegului , de ascuns gunoiul sub covor si de tras mata de coada pe banii statului . Dar, la o adica, ii condamnam ca-n "occident" pe medicii , care gresesc., pentru ca "stim noi, ca ei pleaca de acasa doar pentru bani " ( doar asta reiese din majoritatea comentariilor) Ii scuipam din toate partile, virtual , si, daca ajungem intr-o nevoie, inghitem toata flegma si scoatem, gales ,plicul ,pe care ne grabim sa i-l indesam, cu speranta minunii , de care, culmea! , deodata ,il vedem in stare!
Mie mai greata mi e de aceasta stare de fapt si de ipocrizia de care dam dovada cu totii .
Daca s-ar face o statistica , astazi, ce credeti : mor mai multi pacienti din erorile medicilor, sau din prostia de care dam dovada de 30 ani suportand , tolerand si chiar sustinand comunismul abject si crud al conducatorilor, sau al colegilor de langa noi ?
Oare mor mai multi oameni din erorile ,sau nestiinta medicilor, sau sunt salvati mai multi datorita priceperii, daruirii si pasiunii lor?
Vad ca stiti foarte multe:stiti cu ce ganduri se trezeste un medic, stiti ce simte , apoi, dupa ce-i moare un pacient, stiti si cine este criminalul,ucigasul , cel putin in cazul acesta! Mi-l dezvaluiti si mie, ca eu n-am inteles ?
P.s. Ratiu a spus un lucru pe care putini reusesc sa-l inteleaga , oricum dvs., nu : " Voi lupta pana la ultima picatura de sange ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine": Asta inseamna pareri contrare expuse , fiecare cu argumentele lui, dar fara jigniri! Dar asta este un drum lung de parcurs! Ca multe altele.
P.s. Sa nu uitam ca, in continuare , ne pleaca medicii in alte tari. Si asta, in ultimul rand din cauza banilor!
1. Ați afirmat că medicii - cei care greșesc, nu alții - își asumă greșelile iar eu v-am întrebat de felul în care o fac PUBLIC, vizibil pentru toată lumea și PLĂTIND - chiar dacă doar material - pentru aceste greșeli. Să ne limităm la cazul de față: o femeie a luat foc pe masa de operații; OBLIGAȚIA echipei de medici era să RAPORTEZE incindentul, însă NU a făcut-o, deci ce a mă-sii își asumă medicul Beuran și ceilalți din echipa sa? ce a mă-sii își asumă spitalul Floreasca în acest caz? Avem o lipsă de evenimente raportate în condițiile în care nu există clinică - de renume - în lume care să nu aibă măcar un eveniment pe an; dv ce vă spune acest lucru? că un spital - de renume pt România dar un limbric la nivel mondial - precum Floreasca și doctorii care lucrează acolo își asumă ceva sau că de fapt ascund mizeria (multă, puțină - atât cât e) sub preș?
2. Dv sunteți convinsă că persoanele responsabile regretă evenimentul iar eu am atras atenția că NICIUNA din acestea nu a exprimat COMPASIUNE pentru că au determinat decesul unui om. NICI măcar UNUA, nici medicul, nici colegiul, nici portarul, nici anestezistul, NIMENI!
Și atunci cum m. mă-sii regretă mizerabilii aceia ceea ce au făcut?
3. Trăim în țara „mă doare-n pilulă de opinia publică” și a memoriei scurte iar dv aveți îndrăzneala să spuneți că medicii se văd nevoiți să se justifice?!
Țineți minte ce a spus cel care a uitat pansamentul în interiorul unui copil? „Nu este exclus să și-l fi băgat ea în organism, du-vă-n plm de martalogi!”, dar pe cel al cărui pacient - internat cu apendicită - a murit, pentru că medicul i-a tăiat nu știu ce organ? „Du-vă-n plm, mă întrebați voi pă mine de medicină, martalogilor?!”
Avem și cazul de acum: așa cum zici dumneata că opinia publică îi răstingește, văd că reprezentanții instituțiilor care trebuie să investigheze ne arată degetul mijlociu, spunând că dl doctor e mare ciumeg și nu avem noi de ce să-i reproșăm ceva, deci unde e stresul pe medic?!
Și acum vă răspund la ultimul mesaj:
Am dat EU sentințe cu privire la persoane? M-am referit exclusiv la fapte întâmplate (poate că un pacient care ia foc pe masa de operații sau faptul că evenimentul a fost ținut ascuns timp de 1 săptămână nu sunt fapte grave din punctul dv de vedere?)
Ce legătură are cu discuția numărul de operații prin care a trecut fiecare dintre noi?
De unde știți dv că eu dau șpagă la medici? În afara nevoilor de urgențe medicale - pe care, cu toată grija mea, nu le voi putea elimina - eu am făcut astfel încât să pot accesa serviciile medicale ale unui spital privat și/sau din afara României, pentru că mi-e scârbă de ceea ce am întâlnit până acum în sistemul de stat (da, inclusiv medicii de bunăcredință sunt vinovați, pentru că și ei - mai ales ei - sunt obligați să vorbească despre toate neregulile din spitale și sunt obligați să ia atitudine când apar situații precum cea de față).
Ați introdus în discuție o serie de aspecte care privesc alegătorii, politicienii, cetățenii, corupția și care nu au absolut nicio legătură cu obiectul dezbătut de noi; noi discutăm despre o echipă de doctori din vina căreia a luat foc o persoană, eveniment care a determinat decesul și care nu a fost raportat la timp; restul este zgomot de fond.
Închei cu două lucruri: 1. așa cum am mai spus, pe mine nu mă interesează gândurile medicilor, mă interesează faptele lor; 2. cu ocazia rezultatelor obținute de români a tot fost explicat înțelesul noțiunii de „analfabet funcțional”; dacă nu a fost clar că m-am referit tot timpul la spusele dv și la atitudinile care reies din cele scrise, o subliniez încă o dată acum; iar dacă vă simțiți jignită de faptul că v-am interpretat părerile și le-am caracterizat așa cum am făcut-o, este dreptul dv să vă purtați precum cei 42% din români la care se referă statistica pe care am amintit-o.
Avem nevoie - ca societate - să smulgem fără milă rădăcina „beuranilor”, să o ardem și să construim din nou pe principii sănătoase.
Dacă nu o vom face, vom arde în continuare ca niște câini...
https://www.inverse.com/article/56309-cardiovascular-surgery-fire-in-the-hole
Asta ar fi o diferență. Diferența de a muri pe masă, în disperarea de a ține sub control o hemoragie, și de a „arde”, din știu eu - ignoranță, neatenție, neprofesionalism. Nu greșesc cu termenul de „neprofesionalism”. Medicina , în ziua de azi, ori se face total, ori nicicum. Nu poți fi medic, sau cadru medical cu jumătate sau sfert de măsură. Ci doar cu acea „dedicare”, care te face demn de „reparat” oameni. De salvat vieți...
Am crescut sub niște trăiri imperative. Prima a fost de când mă știu, la noi acasă suna telefonul și venea ambulanța la orice oră din zi și din noapte. Ai mei, erau amândoi, „de urgență”. Adică aveau perioade de săptămâni alternative (cu alți colegi) când erau de gardă la domiciliu, fiind cadre medicale în radiodiagnostic. Când se întâmplau acestea, nu existau pardoane, era în joc viața unui om. Țin minte o zi din 1977, aveam 9 ani, și tata plecase la spital, cu ziua. Nu venise decât aproape de dimineață. Nu știam ce s-a întâmplat, am așteptat treaz. A fost un accident în masă, un camion plin cu muncitori se izbise de o stâncă pe drumul dinspre Stâna de Vale. 17 morți, și mulți alți răniți. Când a venit tata, era „terminat”. Mi-a spus ceva de genul: atâta sânge nu a văzut niciodată....Dar nu a ezitat vreodată, de câte ori a trebuit să-și pună mintea și mâna în slujba vreunui suferind.
Cealaltă „trăire”, a fost armata, care contrar aparențelor din anii 80, pentru mine a avut un sens. Pompier. Și sanitar. (Sincer, visam la un fel de SMURD, mi-aș fi închipuit o carieră în „a salva oameni”...). Acolo, practic s-a continuat dictonul de acasă. Dacă trebuie, mergi. Sari, înfrunți, te bagi, prompt, imediat. Timpii de alarmare erau bine definiți: 45 de secunde pe timp de zi, și parcă 1minut jumate pe timp de noapte, gata de plecare, oriunde, în orice misiune. Detalii aflam din mers. Și a fost nu o dată, că am revenit după 24 de ore în unitate. Acolo, a da semne de sfială, era lașitate, și erai taxat , ca în armată!. No choices...Acolo, intrai în foc, la propriu, acolo, îți asumai conștient, toate riscurile.
Am scris aceste lucruri, pentru a mă „justifica” în a critica vehement subiectul.
Nu poți fi înrolat în „armata”salvatorilor de oameni, dacă nu ai determinare. Dacă nu ești „profi”. Dacă prin acțiunea/neacțiunea ta, prejudiciezi viața altora. Dacă ești cu capul în nori.
Nu ești un profesionist dacă ești laș. Admițând, totuși eroarea umană, lașitatea de a nu sta în fața faptelor, de a te eschiva responsabilității.
Dar, aici, nu este vorba de o simplă eroare. Vorba pompierului: umbli cu foc deschis în mediu explozibil....Verifici butelia cu chibritul aprins...
Aici a fost un concurs de stupizenie, de micime umană. Protocolul operator este rigid. Experiența trebuie să te facă să-l știi „ pe de rost”. Și ziua după 24 de ore de gardă, și noaptea trezit din somn.
Chiar , toată lumea din „team”-ul operator a fost atât de hiperexcitată că nu a sesizat interacțiunea unui lichid inflamabil cu o sursă de foc??? Atât de mare este obediența, încât nimeni nu a avut curajul de a spune „stai”.
Am verificat, pe net situații similare. Arsuri în cadrul unor proceduri operatorii. Da, s-au întâmplat, dar au fost ori defecțiuni ale aparatelor, ori arsuri electrice, ori chimice ale unor substanțe devenite corosive (ex. arsură cu betadină, cea care NU s-a folosit în cazul de față). Dar, nu aprindere, incendiere, ziceți cum doriți, tot aia este...
Nu există decât o concluzie: vinovații să plătească, dar nu de formă, căci inconștiența lor a provocat moartea unui om. Este bună prezumția de nevinovăție, dar ieftină.
Și ca și la catastrofele aeriene: să știm de ce, ca să nu se mai întâmple. Preferabil, niciodată!
Alti oameni, alta conduita, alte caractere !