Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Pauză publicitară” de 15 minute pe scena Ateneului: ce s-a întâmplat sâmbătă seara la concertul lui Grigore Leșe

Grigore Leșe

Sâmbătă seară am fost la concert la Grigore Leșe, la Ateneu. L-am ascultat de vreo câteva ori la TV și am auzit de proiectele lui muzicale realizate cu diverși artiști și mi se părea interesant și chiar curajos modul său de a aborda muzica românească veche. Nu am ajuns însă niciodată, până sâmbătă, la vreun concert de-al său. Pentru acest concert, Leșe l-a avut invitat pe Damian Drăghici, colaborare care m-a convins să cumpăr bilet, cu gândul că horele triste ale lui și muzica ritmată a lui Drăghici ar crea o combinație interesantă.

M-am așezat confortabil în scaunul de la impresionantul Ateneu Roman, așteptând alături de ceilalți circa 800 de oameni (Ateneul are 1.000 de locuri, dar sala nu era complet ocupată) începerea concertului. Cu o întârziere de aproximativ un sfert de oră, pe scenă apare Grigore Leșe, îmbrăcat în costum popular alb și în picioarele goale. Pe o măsuță alăturată erau mai multe CD-uri și cărți, precum și câteva instrumente muzicale. După câteva secunde în care a scrutat cu privirea întreaga sala, Leșe își începe concertul cu o horă, ale cărei versuri nu prea le-am înțeles, și la care suntem invitați și noi cei din sală să ne aducem contribuția. Se pare însă că nu eram singura din sală care nu înțelegea versurile horei, având în vedere că până la urmă Leșe s-a mulțumit să ne ceară să murmurăm în ritmul muzicii „Mmmm, Mmmm, Mmmm…”.

Melodiile sunau bine, iar vocea și prezența lui Leșe erau impresionante, publicul răsplătindu-le cu aplauze.

După trei melodii, în același ton, a urmat o scurtă poveste despre scopul concertului , respectiv „sfârșitul unui ciclu” (nu m-am prins despre ce ciclu era vorba) și apoi din nou o horă, cu alte versuri, dar cu aceeași linie melodică. Apoi, muzica se oprește pentru vreo 15 de minute, lăsând loc unei pauze publicitare. Da, ați citit bine, pauză publicitară. Așa am văzut eu sfertul de oră în care Leșe a prezentat toate CD-urile, DV-urile și cărțile publicate despre el. La început publicul a aplaudat după prezentarea fiecărei publicații, dar apoi văzând că această pauză publicitară durează cam mult, nu a mai avut nicio reacție, determinându-l pe artistul popular să ne întrebe dacă „aplaudăm cumva cu inima”.

Momentul mi s-a părut de-a dreptul penibil, mai ales că prin prezentarea tuturor acestor materiale publicistice, Leșe părea că vrea să transmită cuiva, n-am înțeles prea bine cui, că este mai apreciat în afară decât este în România și a încheiat prin a spune că doar cei care vor citi, asculta și viziona tot ce s-a publicat despre munca lui, au dreptul să vorbească despre el. Nu știu exact cu cine se răfuia domnul Leșe pe scena Ateneului și pe banii mei.

A venit timpul să intre pe scenă Damian Drăghici. Am privit cu optimism această schimbare a parcursului concertului, însă bucuria a fost de scurtă durată. După o melodie interpretată împreună - Leșe, cu vocea, Damian Drăghici, la pian și nai, sala s-a mai animat, unii dintre spectatori aplaudând în picioare această prestație. La a doua melodie, însă, cei doi n-au mai reușit să se pună pe același ton. Au urmat a treia melodie interpretată cu măiestrie de Damian Draghici, o adevărată lecție de muzică și din punctul meu de vedere cel mai bun moment al serii, iar apoi o horă cântată la fluier de Leșe și la nai de Drăghici. La finalul celei din urmă, Leșe a invitat pe scenă un cor de copii, care au început să cânte „Oda bucuriei” – imnul Uniunii Europene. Nici nu apucă bieții copii să cânte primele acorduri că Leșe îi îndrumă să coboare de pe scenă, spunând publicului să-i urmeze pe holul Ateneului unde va da autografe pe cărțile și CV-urile vândute la standurile amenajate.

Nu îmi venea să cred, așa-zisul concert se terminase după o oră și puțin, din care mai mult de un sfert de oră, Leșe a făcut un fel de marketing direct.

Care a fost primul meu gând? Mi-am luat o mare țeapă, iar domnul Leșe este doar un alt „artist” umflat cu pompa.

Biletele la concertul de sâmbătă aveau cel mai mic preț de 80 de lei, categoria a doua, acesta urcând la 120 de lei pentru categoria întâi la VIP – 200 de lei, iar la loja regală de 450 de lei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Citesc articolul si zambesc ....cam amar.. Acest artist e de mult timp depasit de propriile ambitii care l-au indepartat de rolul si scopul adevaratului artist: acela de a purta si a aduce BUCURIE spectatorului.. Si asta se datoreaza doar unui simplu dar ESENTIAL lucru: ignora cu buna stiinta ca autenticitatea omului -artist sta in iubirea si mai ales RESPECTUL sau fata de public.. Ceea ce " domniei" sale ii lipseste cu desavarsire.
    La Bruxelles acum cativa ani l-am urmarit pentru prima - SI ULTIMA OARA! - invitat fiind la un festival " Din dragoste pentru frumos" organizat de Mitropolia ortodoxa din Paris. Invitati de aur: academicianul Eugen Simion, regizorul Nicolae Margineanu si sotia domniei sale , actrita Maria Ploae , Gheorghe Zamfir, artisti plastici , Prea Sfintitul Iosif din Paris si cunoscutul parinte Nicolae Tanase de la Valea Plopului..
    Nu a fost moment mai jenant in tot timpul festivalului decat acela al lui Grigore Lese. "Domnia sa" TREBUIE sa inteleaga un lucru simplu: SA CANTE.
    ATAT. Pentru ca e singurul lucru pe care-l face bine.
    Interventiile de orice tip sa le lase acasa. Pe langa anumite aprecieri jenante si ridicari inutile in slava proprie a " concediat " intr-un stil de " curat badaranism" pe tanara traducatoare care se oferise sa traduca publicului belgian explicatiile din timpul spectacolului , explicatii deosebit de importante pt cine vine , plateste un bilet si doreste sa se apropie de o cultura necunoscuta . Cand ai pierdut respectul pentru cine te apreciaza, face efort si vine la un spectacol sa te sustina ..ei bine, atunci AI PIERDUT TOTUL si-ti si asumi asta.! . . Dezamagita de lipsa totala de bun simt a acestui personaj public caut sa aflu mai multe despre el.. Si descopar - fara prea multa uimire- ca si in Canada s-a comportat cam in aceeasi maniera grobiana.
    Atitudinea face totul intr-un om si DOAR OAMENII - OAMENI stiu asta. Tot din folclorul romanesc si identitatea noastra culturala nu degeaba s-a extras o vorba de duh curata si mereu actuala :" Prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul"..
    In ciuda tuturor acestor acte de lipsa de respect vad ca totusi publicul inca ii da credit. Eu l-am terminat pentru ca a-i da credit inseamna a-i da timp si timpul este cel mai pretios lucru in viata mea .
    Sunt ATATIA artisti de calitate , necunoscuti care merita sa fie descoperiti publicului. Prefer sa risc cu ei.
    Zi si inima buna!
    • Like 0
    • @ Petronela Mirza
      "Prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul", spuneti dumneavoastra. Mai e o vorba care circula pe la noi : "Prostul nu stie ca e prost". Asa ca ce pretentii sa avem ?
      • Like 0
  • Te poti astepta la orice de la cineva care se pare ca a fost om al securitatii(adica "ciripitor").E drept ca dupa ce afli asta ,plus ce am aflat acum,nu l mai auzi la fel,nu.mai poti,chiar daca el ,artistic vorbind ,e acelasi.Sau poate nu.mai poate fi acelasi cineva care face ce ati povestit.
    • Like 0
  • Nu este prima oara cand aud ca talentul si cunostintele acestui domn sunt depasite de aroganta si megalomania ce il caracterizeaza.
    • Like 1
  • Marturisesc ca sant un ignorant, habar nu am cine este acest domn Grigore Lese totusi ma simt confortabil in aceasta vadit impusa ignoranta a mea si nu intentionez sa dau doi bani pe acest gen de entertainement. Sincer maie voi fi si uitat de el. Logic, nu as merge nici la un concert a unui artist *popular* gen Eric Clapton, cu care sant *prieten* de Facebook, unul din preferatii mei si destul de virtuos pe deasupra, so Why bother......
    • Like 0
  • Nu am fost la Leșe până acum, deci mulțumesc de avertisment. Am fost în schimb la Drăghici. O dată a fost destul. Mult îndrăgitele piese sunau sublim. Doar că jumătate din spectacol a fost monologul unui frustrat și egocentric. Pe banii mei! Cum suferea lumea de “zamfiriadă” la cât era de apreciat odată dar furat de galbeni de către fostul regim, cum naiul ar trebui să se numească “Zamfir”, etc. Mizerabil ca om. Păcat de el ca talent. Decât să le cumpăr albumele prefer să îi șterg de pe lista artiștilor noștri.
    Penibil.
    • Like 2
  • Pai nu-i mai bine cu spectacolele cu intrare free, fie organizate de primarii, fie de diverse terase sau fundatii?
    PS Nu am auzit de bilet de spectacol cu garantie ! (o treaba pentru parlamentari, pentru variatie, pentru evitarea ideilor fixe)
    • Like 0
  • Nici o noutate ! Omu' era manjit de succes de ani buni deja. Pe la TV aceeasi strategie egocentrica in a-si realiza emisiunea. Toate astea pe FOLCORUL nostru.Caci el e motorul multor succese de casa in Romania.
    xd Tot raul spre bine. se demonstreaza astfel ca mostenirea" noastra culturala face(inca) bani si cand DOARME. atat de valoroasa e!
    • Like 3
  • Nu l-am vazut live niciodata pe Grigore Lese, mie imi plac proiectele lui, iar ideea de a-l vedea alaturi de Damian Draghici e seducatoare.
    Standardul meu pentru numele de artist e f. inalt asa ca nu stiu daca e in regula sa punem sigla asta. Da, Grigore Lese e un purtator de traditie si culegator, ca si Sofia Vicoveanca (la ea va rog sa mergeti la concert). Dupa o varsta e absolut normal sa nu mai reziste pe scena sa cante 2 ore live (ca doar nu or fi ca Mick Jegger) si doar cateva melodii.
    As vrea sa vorbesc insa de altcineva, un violonist pe scena Ateneului, un artist model de aprox. 80 ani, venit cu umilita si timiditate in fata noastra. S-a aplecat in fata orchestrei, apoi in fata publicului si cand a pus arcusul pe vioara a inflorit spre un 20 de ani, asa. A cantat fara partitura, a cantat din memorie si suflet, a gresit pe ici-colo, dar a ridicat sala in picioare. Sper ca multi romani sa gaseasca un asa model si sa nu aplece urechea al lingusitori si limbi maro.
    (am platit putin, aveam salariul mediu pe economie si chirie de platit si economii, nu mi-as fi permis pret mare, si am primit cel mai mare dar din partea unui artist: un model, un OM).
    • Like 2
  • Nu ia placut energia din sala ,e un artist cu o mistica readusa la viata el nu numai ca o canta muzica el traieste ce canta ,nu ia placut energia cu admosfera ..exista momente in viata unui artist cand vezi ca lucrarile tale care le prezinti tot timpul si le pui in scena , acele lucrari devin ,,absorbite repetabil,,de consumatori asteptandu-se cu adevarat ... atunci cand te astepti prea mult de la un ,,artist,, tot timpul el simte si devine repetabila ambiența in sine de aceea eu am crezut si o sa cred ca muZica adevarata a fost mere in ,,underground,, dupa ce readuci muzica adevarata cu suflet cum ar venii din underground in comercial repetând-o la infinit ea nu mai e adevarata cu suflet si nu o mai poți simtii ca ființa si ca artist in sine ,eu cred ca asa a fost momentul ...este foarte greu sa intelegi ce transmite un artist atât de mistic si filosofic ,el traieste in prezent poate asa a simtit
    • Like 0
  • Similar a fost și la concertul sau de Crăciun din 2015. Nu a prezentat cd-urile, însă în rest aceeasi poveste.
    • Like 2


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult