Sâmbătă seară am fost la concert la Grigore Leșe, la Ateneu. L-am ascultat de vreo câteva ori la TV și am auzit de proiectele lui muzicale realizate cu diverși artiști și mi se părea interesant și chiar curajos modul său de a aborda muzica românească veche. Nu am ajuns însă niciodată, până sâmbătă, la vreun concert de-al său. Pentru acest concert, Leșe l-a avut invitat pe Damian Drăghici, colaborare care m-a convins să cumpăr bilet, cu gândul că horele triste ale lui și muzica ritmată a lui Drăghici ar crea o combinație interesantă.
M-am așezat confortabil în scaunul de la impresionantul Ateneu Roman, așteptând alături de ceilalți circa 800 de oameni (Ateneul are 1.000 de locuri, dar sala nu era complet ocupată) începerea concertului. Cu o întârziere de aproximativ un sfert de oră, pe scenă apare Grigore Leșe, îmbrăcat în costum popular alb și în picioarele goale. Pe o măsuță alăturată erau mai multe CD-uri și cărți, precum și câteva instrumente muzicale. După câteva secunde în care a scrutat cu privirea întreaga sala, Leșe își începe concertul cu o horă, ale cărei versuri nu prea le-am înțeles, și la care suntem invitați și noi cei din sală să ne aducem contribuția. Se pare însă că nu eram singura din sală care nu înțelegea versurile horei, având în vedere că până la urmă Leșe s-a mulțumit să ne ceară să murmurăm în ritmul muzicii „Mmmm, Mmmm, Mmmm…”.
Melodiile sunau bine, iar vocea și prezența lui Leșe erau impresionante, publicul răsplătindu-le cu aplauze.
După trei melodii, în același ton, a urmat o scurtă poveste despre scopul concertului , respectiv „sfârșitul unui ciclu” (nu m-am prins despre ce ciclu era vorba) și apoi din nou o horă, cu alte versuri, dar cu aceeași linie melodică. Apoi, muzica se oprește pentru vreo 15 de minute, lăsând loc unei pauze publicitare. Da, ați citit bine, pauză publicitară. Așa am văzut eu sfertul de oră în care Leșe a prezentat toate CD-urile, DV-urile și cărțile publicate despre el. La început publicul a aplaudat după prezentarea fiecărei publicații, dar apoi văzând că această pauză publicitară durează cam mult, nu a mai avut nicio reacție, determinându-l pe artistul popular să ne întrebe dacă „aplaudăm cumva cu inima”.
Momentul mi s-a părut de-a dreptul penibil, mai ales că prin prezentarea tuturor acestor materiale publicistice, Leșe părea că vrea să transmită cuiva, n-am înțeles prea bine cui, că este mai apreciat în afară decât este în România și a încheiat prin a spune că doar cei care vor citi, asculta și viziona tot ce s-a publicat despre munca lui, au dreptul să vorbească despre el. Nu știu exact cu cine se răfuia domnul Leșe pe scena Ateneului și pe banii mei.
A venit timpul să intre pe scenă Damian Drăghici. Am privit cu optimism această schimbare a parcursului concertului, însă bucuria a fost de scurtă durată. După o melodie interpretată împreună - Leșe, cu vocea, Damian Drăghici, la pian și nai, sala s-a mai animat, unii dintre spectatori aplaudând în picioare această prestație. La a doua melodie, însă, cei doi n-au mai reușit să se pună pe același ton. Au urmat a treia melodie interpretată cu măiestrie de Damian Draghici, o adevărată lecție de muzică și din punctul meu de vedere cel mai bun moment al serii, iar apoi o horă cântată la fluier de Leșe și la nai de Drăghici. La finalul celei din urmă, Leșe a invitat pe scenă un cor de copii, care au început să cânte „Oda bucuriei” – imnul Uniunii Europene. Nici nu apucă bieții copii să cânte primele acorduri că Leșe îi îndrumă să coboare de pe scenă, spunând publicului să-i urmeze pe holul Ateneului unde va da autografe pe cărțile și CV-urile vândute la standurile amenajate.
Nu îmi venea să cred, așa-zisul concert se terminase după o oră și puțin, din care mai mult de un sfert de oră, Leșe a făcut un fel de marketing direct.
Care a fost primul meu gând? Mi-am luat o mare țeapă, iar domnul Leșe este doar un alt „artist” umflat cu pompa.
Biletele la concertul de sâmbătă aveau cel mai mic preț de 80 de lei, categoria a doua, acesta urcând la 120 de lei pentru categoria întâi la VIP – 200 de lei, iar la loja regală de 450 de lei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La Bruxelles acum cativa ani l-am urmarit pentru prima - SI ULTIMA OARA! - invitat fiind la un festival " Din dragoste pentru frumos" organizat de Mitropolia ortodoxa din Paris. Invitati de aur: academicianul Eugen Simion, regizorul Nicolae Margineanu si sotia domniei sale , actrita Maria Ploae , Gheorghe Zamfir, artisti plastici , Prea Sfintitul Iosif din Paris si cunoscutul parinte Nicolae Tanase de la Valea Plopului..
Nu a fost moment mai jenant in tot timpul festivalului decat acela al lui Grigore Lese. "Domnia sa" TREBUIE sa inteleaga un lucru simplu: SA CANTE.
ATAT. Pentru ca e singurul lucru pe care-l face bine.
Interventiile de orice tip sa le lase acasa. Pe langa anumite aprecieri jenante si ridicari inutile in slava proprie a " concediat " intr-un stil de " curat badaranism" pe tanara traducatoare care se oferise sa traduca publicului belgian explicatiile din timpul spectacolului , explicatii deosebit de importante pt cine vine , plateste un bilet si doreste sa se apropie de o cultura necunoscuta . Cand ai pierdut respectul pentru cine te apreciaza, face efort si vine la un spectacol sa te sustina ..ei bine, atunci AI PIERDUT TOTUL si-ti si asumi asta.! . . Dezamagita de lipsa totala de bun simt a acestui personaj public caut sa aflu mai multe despre el.. Si descopar - fara prea multa uimire- ca si in Canada s-a comportat cam in aceeasi maniera grobiana.
Atitudinea face totul intr-un om si DOAR OAMENII - OAMENI stiu asta. Tot din folclorul romanesc si identitatea noastra culturala nu degeaba s-a extras o vorba de duh curata si mereu actuala :" Prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul"..
In ciuda tuturor acestor acte de lipsa de respect vad ca totusi publicul inca ii da credit. Eu l-am terminat pentru ca a-i da credit inseamna a-i da timp si timpul este cel mai pretios lucru in viata mea .
Sunt ATATIA artisti de calitate , necunoscuti care merita sa fie descoperiti publicului. Prefer sa risc cu ei.
Zi si inima buna!
Penibil.
PS Nu am auzit de bilet de spectacol cu garantie ! (o treaba pentru parlamentari, pentru variatie, pentru evitarea ideilor fixe)
xd Tot raul spre bine. se demonstreaza astfel ca mostenirea" noastra culturala face(inca) bani si cand DOARME. atat de valoroasa e!
Standardul meu pentru numele de artist e f. inalt asa ca nu stiu daca e in regula sa punem sigla asta. Da, Grigore Lese e un purtator de traditie si culegator, ca si Sofia Vicoveanca (la ea va rog sa mergeti la concert). Dupa o varsta e absolut normal sa nu mai reziste pe scena sa cante 2 ore live (ca doar nu or fi ca Mick Jegger) si doar cateva melodii.
As vrea sa vorbesc insa de altcineva, un violonist pe scena Ateneului, un artist model de aprox. 80 ani, venit cu umilita si timiditate in fata noastra. S-a aplecat in fata orchestrei, apoi in fata publicului si cand a pus arcusul pe vioara a inflorit spre un 20 de ani, asa. A cantat fara partitura, a cantat din memorie si suflet, a gresit pe ici-colo, dar a ridicat sala in picioare. Sper ca multi romani sa gaseasca un asa model si sa nu aplece urechea al lingusitori si limbi maro.
(am platit putin, aveam salariul mediu pe economie si chirie de platit si economii, nu mi-as fi permis pret mare, si am primit cel mai mare dar din partea unui artist: un model, un OM).