Sari la continut

„Pauză publicitară” de 15 minute pe scena Ateneului: ce s-a întâmplat sâmbătă seara la concertul lui Grigore Leșe

Grigore Leșe

Sâmbătă seară am fost la concert la Grigore Leșe, la Ateneu. L-am ascultat de vreo câteva ori la TV și am auzit de proiectele lui muzicale realizate cu diverși artiști și mi se părea interesant și chiar curajos modul său de a aborda muzica românească veche. Nu am ajuns însă niciodată, până sâmbătă, la vreun concert de-al său. Pentru acest concert, Leșe l-a avut invitat pe Damian Drăghici, colaborare care m-a convins să cumpăr bilet, cu gândul că horele triste ale lui și muzica ritmată a lui Drăghici ar crea o combinație interesantă.

M-am așezat confortabil în scaunul de la impresionantul Ateneu Roman, așteptând alături de ceilalți circa 800 de oameni (Ateneul are 1.000 de locuri, dar sala nu era complet ocupată) începerea concertului. Cu o întârziere de aproximativ un sfert de oră, pe scenă apare Grigore Leșe, îmbrăcat în costum popular alb și în picioarele goale. Pe o măsuță alăturată erau mai multe CD-uri și cărți, precum și câteva instrumente muzicale. După câteva secunde în care a scrutat cu privirea întreaga sala, Leșe își începe concertul cu o horă, ale cărei versuri nu prea le-am înțeles, și la care suntem invitați și noi cei din sală să ne aducem contribuția. Se pare însă că nu eram singura din sală care nu înțelegea versurile horei, având în vedere că până la urmă Leșe s-a mulțumit să ne ceară să murmurăm în ritmul muzicii „Mmmm, Mmmm, Mmmm…”.

Melodiile sunau bine, iar vocea și prezența lui Leșe erau impresionante, publicul răsplătindu-le cu aplauze.

După trei melodii, în același ton, a urmat o scurtă poveste despre scopul concertului , respectiv „sfârșitul unui ciclu” (nu m-am prins despre ce ciclu era vorba) și apoi din nou o horă, cu alte versuri, dar cu aceeași linie melodică. Apoi, muzica se oprește pentru vreo 15 de minute, lăsând loc unei pauze publicitare. Da, ați citit bine, pauză publicitară. Așa am văzut eu sfertul de oră în care Leșe a prezentat toate CD-urile, DV-urile și cărțile publicate despre el. La început publicul a aplaudat după prezentarea fiecărei publicații, dar apoi văzând că această pauză publicitară durează cam mult, nu a mai avut nicio reacție, determinându-l pe artistul popular să ne întrebe dacă „aplaudăm cumva cu inima”.

Momentul mi s-a părut de-a dreptul penibil, mai ales că prin prezentarea tuturor acestor materiale publicistice, Leșe părea că vrea să transmită cuiva, n-am înțeles prea bine cui, că este mai apreciat în afară decât este în România și a încheiat prin a spune că doar cei care vor citi, asculta și viziona tot ce s-a publicat despre munca lui, au dreptul să vorbească despre el. Nu știu exact cu cine se răfuia domnul Leșe pe scena Ateneului și pe banii mei.

A venit timpul să intre pe scenă Damian Drăghici. Am privit cu optimism această schimbare a parcursului concertului, însă bucuria a fost de scurtă durată. După o melodie interpretată împreună - Leșe, cu vocea, Damian Drăghici, la pian și nai, sala s-a mai animat, unii dintre spectatori aplaudând în picioare această prestație. La a doua melodie, însă, cei doi n-au mai reușit să se pună pe același ton. Au urmat a treia melodie interpretată cu măiestrie de Damian Draghici, o adevărată lecție de muzică și din punctul meu de vedere cel mai bun moment al serii, iar apoi o horă cântată la fluier de Leșe și la nai de Drăghici. La finalul celei din urmă, Leșe a invitat pe scenă un cor de copii, care au început să cânte „Oda bucuriei” – imnul Uniunii Europene. Nici nu apucă bieții copii să cânte primele acorduri că Leșe îi îndrumă să coboare de pe scenă, spunând publicului să-i urmeze pe holul Ateneului unde va da autografe pe cărțile și CV-urile vândute la standurile amenajate.

Nu îmi venea să cred, așa-zisul concert se terminase după o oră și puțin, din care mai mult de un sfert de oră, Leșe a făcut un fel de marketing direct.

Care a fost primul meu gând? Mi-am luat o mare țeapă, iar domnul Leșe este doar un alt „artist” umflat cu pompa.

Biletele la concertul de sâmbătă aveau cel mai mic preț de 80 de lei, categoria a doua, acesta urcând la 120 de lei pentru categoria întâi la VIP – 200 de lei, iar la loja regală de 450 de lei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nici o noutate ! Omu' era manjit de succes de ani buni deja. Pe la TV aceeasi strategie egocentrica in a-si realiza emisiunea. Toate astea pe FOLCORUL nostru.Caci el e motorul multor succese de casa in Romania.
    xd Tot raul spre bine. se demonstreaza astfel ca mostenirea" noastra culturala face(inca) bani si cand DOARME. atat de valoroasa e!
    • Like 1
    • Pot sa preiau acest articol pentru blogul meu plin de "repulsie dura pura pe care o s-o simta lumea-n gura" ?
      • Like 1
      • @ Bogdan Storm
        Agape
        Sunteti in stadiul primar al evolutiei intelectuale pentru ca sa va citeasca cineva blogul.
        • Like 1
      • @ Agape
        Puteti va rog frumos sa ma ignorati?
        Va si argumentez: cand va coborati la nivelul unei larve ca mine, nu pot decat sa fiu fericit, pentru ca aici eu sunt expertul si dvs amatorul.

        Acum executarea!
        • Like 2
    • Nu l-am vazut live niciodata pe Grigore Lese, mie imi plac proiectele lui, iar ideea de a-l vedea alaturi de Damian Draghici e seducatoare.
      Standardul meu pentru numele de artist e f. inalt asa ca nu stiu daca e in regula sa punem sigla asta. Da, Grigore Lese e un purtator de traditie si culegator, ca si Sofia Vicoveanca (la ea va rog sa mergeti la concert). Dupa o varsta e absolut normal sa nu mai reziste pe scena sa cante 2 ore live (ca doar nu or fi ca Mick Jegger) si doar cateva melodii.
      As vrea sa vorbesc insa de altcineva, un violonist pe scena Ateneului, un artist model de aprox. 80 ani, venit cu umilita si timiditate in fata noastra. S-a aplecat in fata orchestrei, apoi in fata publicului si cand a pus arcusul pe vioara a inflorit spre un 20 de ani, asa. A cantat fara partitura, a cantat din memorie si suflet, a gresit pe ici-colo, dar a ridicat sala in picioare. Sper ca multi romani sa gaseasca un asa model si sa nu aplece urechea al lingusitori si limbi maro.
      (am platit putin, aveam salariul mediu pe economie si chirie de platit si economii, nu mi-as fi permis pret mare, si am primit cel mai mare dar din partea unui artist: un model, un OM).
      • Like 1
      • Nu ia placut energia din sala ,e un artist cu o mistica readusa la viata el nu numai ca o canta muzica el traieste ce canta ,nu ia placut energia cu admosfera ..exista momente in viata unui artist cand vezi ca lucrarile tale care le prezinti tot timpul si le pui in scena , acele lucrari devin ,,absorbite repetabil,,de consumatori asteptandu-se cu adevarat ... atunci cand te astepti prea mult de la un ,,artist,, tot timpul el simte si devine repetabila ambiența in sine de aceea eu am crezut si o sa cred ca muZica adevarata a fost mere in ,,underground,, dupa ce readuci muzica adevarata cu suflet cum ar venii din underground in comercial repetând-o la infinit ea nu mai e adevarata cu suflet si nu o mai poți simtii ca ființa si ca artist in sine ,eu cred ca asa a fost momentul ...este foarte greu sa intelegi ce transmite un artist atât de mistic si filosofic ,el traieste in prezent poate asa a simtit
        • Like 0
        • Similar a fost și la concertul sau de Crăciun din 2015. Nu a prezentat cd-urile, însă în rest aceeasi poveste.
          • Like 1
          • N-am fost niciodata atent la omul asta; Mi se pare o "descoperire" a televiziunilor in cautare de senzational; Sincer- nici nu dau doi bani pe "culegatorii" de folclor; Poate unde, in acceptia mea, folclorul este acea parte a muzicii populare neprelucrate, cantate asa cum ii "vine" interpretului- care- tot in acceptia mea- este unul neaparat un taran fara studii muzicale;
            Dar, evident, sunt oameni care il apreciaza, si pe Lese, si pe Draghici...si pe Salam;
            fiecare-si rezolva "diferendumurile" cu "muzicantii" preferati in zona lor de actiune; Eu zic sa iei bilet si la alt "concert" de-al lui si sa i-l faci praf- ba cu telefonul, ba cu niste reprosuri live;
            Poate asa intelege ca publicul vine pentru muzica, nu pentru arogante si reclama;
            • Like 3
            • sever
              Candva, domnul Lese batea la Portile Ceriului. De buna seama ca se astepta sa castige (si) altceva de vreme ce acum bate la alte porti, unde banul este la el acasa...
              • Like 2
              • Lese e cel mai dotat folclorist care mai are si voce si inclinatii de punere in scena..Nu-i lumina nicari...intruchipeaza frumosetea mesajului cu iscusinta artistica de prezentare.Ascult tot ce pot din culegeriile lui .Artistul- o creatura firava a Domnului la auzul laudarilor produce autoentuziasmul pentru persoana proprie convingerea despre valoarea lui,il duce fara obstacole la dorinta imbogatirii materiale dupa modelul colegiilor.Daca aceasta nu merge de la sine,incet incet coboara cateva trepte pana la nivelul salemanagerului a carui metoda in cazul culturii este suparatoare
                • Like 0
                • @ Hermann Farkas
                  valoare lui(Lese) e nula. Pricepi ?
                  • Like 0
              • Pana cand publicul dezamagit ii va arunca niste firfirei pe scena, iar el sa isi ia sculele sa plece la jumatea spectacolului. Maestrul de deosebit dar el nu vrea sa mai destepte si pe altii.
                • Like 0
                • „„Lacomia strica omenia„„...Se mai intampla ca succesul...sa strambe caracterul...Si domnul Lese nu e nici primul si nici ultimul in situatia aceasta...
                  • Like 1


                  Îți recomandăm

                  Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu a trecut cu 241 de voturi pentru.

                  Grindeanu 2
                  Citește mai mult