Putem avea o relație bună cu partenerul de viață și totuși să nu mai facem sex? Există vreo legătură între felul în care ne percepem corpul și nivelul de satisfacție sexuală pe care-l trăim? Putem trăi fără sex, dar nu și fără atingeri? La toate aceste întrebări răspunsul este da. Iar pentru a afla de ce cred asta, vă invit să parcurgem împreună încă un capitol din lecția relațională care poate facilita cultivarea inteligenței erotice.
Psihologia relațiilor noastre zace îngropată undeva în detaliile copilăriei – cred că niciun adult care are un dram de conștiință relațională nu ar mai pune la îndoială acest fapt - și adesea pentru a înțelege modul în care iubim și ne lăsăm iubiți, maniera în care ne permitem să fim creativi și să explorăm lumea sau să ne trăim viața cu dorință și pasiune, avem nevoie să ne cunoaștem și analizăm trecutul.
Toate experiențele din copilărie ajung să ne modeleze convingerile de sine și așteptările față de alții, am putea chiar să spunem că ele ajung să facă parte din zestrea psihologică pe care fiecare dintre noi o aduce cu sine în relațiile sale adulte, dar mai ales în cele parentale și de cuplu.
Pornind de la aceste perspective psihologice și integrând faptul că ființa umană este configurată biologic pentru „conectare”, împreună cu prietena și colega mea, Otilia Mantelers, ne-am propus să explorăm puțin realitatea care se ascunde în dormitoarele românilor. Astfel, prin Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie am desfășurat în ultimele săptămâni o cercetare exploratorie despre „Intimitatea la români” - în care un număr de 1210 persoane, cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 de ani, au răspund la 12 întrebări care aveau să evidențieze posibile concluzii la care au ajuns și colegii noștri din Statele Unite ale Americii.
În primul rând am fost interesați să validăm caracterul dual al psihicului uman atunci când vine vorba despre relații, și anume - dacă pentru a trăi fericiți până la adânci bătrâneți este suficient doar să iubim sau este vorba despre mai mult?
Iar răspunsurile cercetării noastre converg cu cele din străinătate – intimitatea emoțională într-un cuplu nu garantează și intimitatea sexuală a acestuia, sunt de părere 76% din respondenți. Cu alte cuvinte, sexualitatea nu este doar o metaforă a unei relații reușite, este o poveste paralelă de sine stătătoare. Și asta deoarece fiecare dintre noi, pe lângă nevoia de dependență, mai poartă în tolba sa psihologică și nevoia de independență. Iar în timp ce prima este responsabilă pentru menținerea iubirii, a doua poartă cu sine scânteia dorinței sexuale. La întrebarea dacă „există sex fără intimitate”, un număr de 62% dintre românii implicați în studiu au afirmat cu tărie „NU”. Ceea ce ne confirmă încă odată setea emoțională și afectivă pe care noi oamenii o avem și care pare să câștige în raport cu pornirile noastre sexuale. Astfel, nu este surprinzător de ce tot mai des se spune că: animalele fac sex, iar oamenii au o viață erotică, una în care anticiparea și curiozitatea sexuală sunt mai seductive decât actul în sine.
Atunci când vine vorba despre sursele de informare cu privire la educația sexuală – despre care consider că reprezintă o prioritate pentru sănătatea noastră – 75% dintre cei care au completat chestionarul identifică prietenii ca fiind sursele la care au apelat în copilărie și adolescență; și tot aceștia recunosc ca sursă de documentare în prezent, mass-media (72%). Astfel, este necesar ca și în peisajul mediatic românesc să apară „educatori” potriviți în acest sens: adulți echilibrați care să nu țină seamă de tabuurile iraționale ale societății noastre; care să considere sexul ca o distracție nevinovată și benefică; care să aibă o viață sexuală satisfăcătoare; și care să fie conștienți și preocupați de propriile dificultăți sexuale în același mod, asumat și responsabil, în care își rezolvă situațiile obișnuite de viață.
Ei bine, dacă în trecutul nostru prietenii erau cei care ne ascultau și împărtășeau curiozitățile despre sexualitate, care era rolul familiei de origine? La acest item, 66% din respondenți recunosc că în familia de proveniență atutidinea predominantă față de educația sexuală era una represivă, de rușine și vinovăție. Situație îngrijorătoare și din prisma faptului că 86% dintre participanți, majoritatea de sex feminin, declară că nu sunt mulțumiți de propriul corp. Capitol la care în calitate de psiholog interesat de teoriile validate științific vă pot spune că lucrurile se leagă, mai exact rușinea înseamnă că „nu suntem suficient de buni”, că nu am atins încă standardele, iar dacă ne uităm în oglindă, nu este de mirare că, cei mai mulți dintre noi nu suntem mulțumiți de ceea ce vedem, iar acest fapt se oglindește fără doar și poate în toate domeniile vieții noastre, fie că vorbim despre creativitatea de a ne reîmprospăta viața profesională, fie de capacitatea de a savura momentele de erotism.
Nu întâmplător se spune că în dormitor nu sunt niciodată doar două persoane, ci șase, cei doi parteneri și umbrele simbolizate de părinții acestora.
Tot mai multe cercetări efectuate peste hotare ne atrag atenția asupra faptului că nivelul de satisfacție sexuală este influențat de părerea pe care o avem față de sine, de ceea ce credem că „merităm” să fim și să primim. În concluzie, pentru generațiile tinere de părinți ar fi de dorit să conștientizeze că mesajele activatoare de anxietate, rușine și neîncredere, pe care adesea le transmit copiilor, nu rămân în casa părintească, acestea se înflitrează psihologic în viața viitorului adult și devin cele mai mari blocaje în calea plăcerii sexuale.
În dormitor nu suntem doar 2 persoane, ci 6
Apopo de acest aspect, nu întâmplător se spune că în dormitor nu sunt niciodată doar două persoane, ci șase, cei doi parteneri și umbrele simbolizate de părinții acestora.
Un alt aspect pe care l-am analizat este controversatul subiect al fidelității și monogamiei umane. În condițiile în care adulterul există de când s-a inventat instituția căsătoriei, iar în ultimele decenii putem spune că regulile vieții în doi s-au rescris, intimitatea căpătând tot mai multă atenție, este de înțeles de ce 59% dintre respondenți apreciază fidelitatea ca fiind foarte importantă. Doar că și aici putem risca să ne sabotăm viața de cuplu dacă nu alegem să privim în detaliu realitatea. Mai exact la ce gen de infidelitate ne referim? Una în plan sexual, emoțional, intelectual sau relațional? În zilele noastre avem așteptarea ca partenerul de cuplu să îndeplinească criterii greu de atins pentru o ființă umană: să aibă inteligență emoțională, să câștige bine, să fie un părinte conștient, să gestioneze cu măiestrie bugetul familiei, să evite munca peste program, să ne cunoască în profunzime și să nu se plictisească de cine suntem. Oare este posibil? Chiar trebuie ca partenerul de viață să dețină și titlul de cel mai bun prieten? Sau este indicat ca fidelitatea să se refere la exclusivitate fizică și poate o oarecare siguranță emoțională? Probabil că la aceste întrebări răspunsul îl vom afla în momentul în care vom ajunge să avem în școli și ore de educație relațională, sau atunci când articolele despre intimitatea la români nu se vor referi doar la durata și frecvența episoadelor de sex, ci ne vor aprinde beculețe psihologice legat de ce înseamnă sexualitatea pentru fiecare om în parte.
Corpurile noastre își amintesc ceea ce mințile au ales să dea uitării, bune și rele deopotrivă. Poate acesta este motivul pentru care cele mai mari temeri ale noastre apar în contactul sexual intim – teama de respingere și de abandon, teroarea de a nu fi “înghițiți” relațional.
Senzațiile noastre trupești domină prima noastră conștientizare a mediului înconjurător și interacțiunile noastre timpurii cu părinții noștri. Corpul este precum o bancă de amintiri pentru plăcerile senzoriale ale pielii. Tot mai mulți dintre noi verbalizăm cu voce tare sau în surdină: „Poți să mă ții în brațe?” Deoarece puterile unei îmbrățișări funcționează la vârsta adultă, la fel cum funcționa în copilărie, astfel nu a fost o surpriză nici faptul că pentru 72% dintre respondenți atingerile reprezintă limbajul erotismului. Iar ca idee de sfârșit vreau să vă reamintesc că corpul nostru este un uriaș depozit de nefericire, frustrare și durere. Și într-un mod cu totul și cu totul inteligent, corpurile noastre își amintesc ceea ce mințile au ales să dea uitării, bune și rele deopotrivă. Poate acesta este motivul pentru care cele mai mari temeri ale noastre apar în contactul sexual intim – teama de respingere și de abandon, teroarea de a nu fi „înghițiți” relațional.
Intimitatea erotică este un schimb între generozitate și egocentrism, unul în care oferim și primim. Este necesar să intrăm în corpul și spațiul erotic al altei persoane, fără a ne teme că vom fi înghițiți și ne vom pierde. În același timp, este nevoie să fim în stare să pătrundem și înlăuntrul nostru, să ne lăsăm purtați de dorință în prezența celuilalt, crezând că acesta va fi încă acolo când ne vom întoarce, că el sau ea nu se va simți respins/ă de absența noastră de moment. Trebuie să putem stabili o conexiune fără a ne teme de îndepărtare și trebuie să putem experimenta distincția noastră fără a ne teme că vom fi părăsiți – spune Esther Perel, autoarea cărții „Inteligența erotică”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.