Dacă și voi sunteți ca mine și majoritatea adulților cu care interacționez, probabil că v-ați săturat să vă lăsați viața sexuală pe ultimul loc, dar nu prea știți ce să faceți pentru a vă revigora intimitatea.
Cei mai mulți dintre noi, din cauza provocărilor cotidiene, ajungem să ștergem de pe lista noastră de activități sexul – sau în cel mai bun caz acesta se regăsește undeva după vizitele la socri, aniversările rudelor din familie ori curățenia din garaj.
Sincer să fiu, cred că după o vreme ajungem să considerăm romantismul și pasiunea ca pe un lux mai degrabă decât ca o necesitate, asemănătoare unei vacanțe exotice pe care ne-o permitem doar din când în când.
Ca psiholog, vă pot afirma că nu sunt deloc puține cuplurile care au o relație lipsită de sex și de pasiune. Am întâlnit cupluri în care cei doi au devenit atât de buni prieteni, încât nu mai era loc pentru rolurile lor de iubiți. Sau adulți care erau atât de orbiți de mirajul intimității erotice și de caracterul spontan al acestuia, încât au ajuns să nu mai aibă deloc momente de intimitate fizică. Dar cel mai adesea descrierea sună în felul următor: După o zi lungă de muncă, după ce am grijă de copil și gătesc, după ce am făcut curat și am pus și rufele la spălat, sexul este ultimul lucru la care mă mai gândesc.
În linii mari am putea spune că fiecare relație are propria ei poveste cu două, trei sau mai multe personaje, în care fiecare încearcă să obțină un dram de fericire pentru a face mai ușor față provocărilor vieții. Iar atunci când fac referire la al treilea nu este obligatoriu să vă gândiți la o infidelitate, adesea preferăm să fim în afara patului conjugal, butonând telefoanele, navigând pe internet sau vânând like-urile perimate pe rețelele de socializare. Ca și cum sexul este ar fi inutil. Dar credeți-mă, sexul este mai mult decât un act de procreare sau o activitate de care ne putem bucura doar în primele luni de relație – sexul ne îmbunătățește dispoziția afectivă, arde caloriile, diminuează durerea, crește imunitatea, ne prelungește viața, reduce stresul și ne îmbunătățește relația.
Studiile recente confirmă faptul să sexul este esențial pentru viața noastră, deoarece stimulează secreția de oxitocină – hormon care ne face să fim mai legați de partener și să ne simțim mai aproape de acesta. Și cred că nu este nevoie să ne spună studiile că sexul este o activitate distractivă și recreatoare.
Însă, atunci când vine vorba despre relația de cuplu un aspect devine destul de evident pentru majoritatea dintre noi și anume: puterea relațiilor este simbolizată de ușa psihologică care există între intimitatea emoțională și apropierea fizică dintre cei doi parteneri.
Înainte de a îndrepta cursorul către butonul de închidere al paginii, permiteți-mi să vă explic mai clar la ce mă refer. În calitate de psihoterapeut relațional, îndrăznesc a sublinia un aspect important al conexiunii dintre doi parteneri și anume că atât el, cât și ea – au două nevoi umane esențiale: nevoia de „noi” și de „eu”; de viață în 2 și viață 1+1. În mod cert fiecare dintre noi avem nevoie de siguranță și de stabilitate relațională, ceea ce în termeni de specialitate se numește „atașament”. Dar avem, de asemenea, și nevoia de explorare, de noutate, de schimbare, de manifestare și aventură. Dacă prima nevoie se referă la ceea ce numim încredere și continuitate, a doua ne reamintește de elemente precum risc, vibrație și incertitudine. Astfel, așa cum spune și expertul internațional, Esther Perel, noi, oamenii, suntem niște contradicții ambulante: căutăm protecție și predictibilitate; dar suntem dependenți și de diversitate.
Relațiile noastre adulte oglindesc foarte bine acest aspect ambivalent al omului atunci când vine vorba de balansul dintre dragoste și dorință. Cei mai mulți dintre noi, dacă nu toți, căutăm adăpost emoțional în relația de cuplu; dar în umbra acesteia ne dorim ca legătura dintre noi să ne scoată din cotidian și să ne trezească sentimentele adormite la viață. Și încetul cu încetul ajungem la una dintre cele mai mari provocări ale vieții în doi din zilele noastre: reconcilierea aspectelor de siguranță și predictibilitate cu pornirea psihologică de a ne duce în direcția misteriosului și a emoționalului.
Din fericire, tot realitatea secolului nostru ne arată că acest mod de relaționare nu este imposibil sau iluzoriu. Sunt și cupluri în care partenerii au păstrat deschisă ușa dintre responsabilitate și joacă; dintre angajament și emoție. Adulți care își permit rolul de părinți, dar care nu renunță nici la cel de parteneri de viață cu intimitate psihologică și corporală. Pe scurt, sunt obișnuiți să îmbine naturalul cu nefirescul, potrivit autoarei Esther Perel. Însă, pentru mulți dintre noi, foamea de emoții și nevoia de permanență reprezintă un deziderat greu de atins. Din nefericire, prea multe povești în doi ajung în acel punct în care pasiunea, dorința și atracția sunt sacrificate în favoarea stabilității.
Fără un accent de incertitudine și risc nu există năzuință, nici anticipare și nici frison. Iar dacă este să ne gândim la legile nescrise ale lumii, singura constantă din viețile noastre este impermanența și schimbarea. Și atunci când vine vorba despre teritoriul relației de cuplu, adevărata descoperire nu se manifestă în căutarea unor personaje noi, ci în a privi cu alți ochi persoana de lângă noi
Este de subliniat încă o dată faptul că siguranța este esențială, relația și uneori viața noastră depind de aceasta – indiferent că ne gândim la siguranța fizică, psihologică sau emoțională. Problema este că ce-i prea mult strică, mai pe românește – dorința intimă se bate cap în cap cu familiarul și repetiția. Astfel, fără un accent de incertitudine și risc nu există năzuință, nici anticipare și nici frison. Iar dacă este să ne gândim la legile nescrise ale lumii, singura constantă din viețile noastre este impermanența și schimbarea. Și atunci când vine vorba despre teritoriul relației de cuplu, adevărata descoperire nu se manifestă în căutarea unor personaje noi, ci în a privi cu alți ochi persoana de lângă noi.
Ok, acum după ce am stabilit că pasiunea poate fi reaprinsă și nu este nevoie să o căutăm în afara relației de cuplu, vă propun să vedem cum putem face asta.
1. Să ne asumăm angajamentul față de reaprinderea pasiunii. Consider că există o mare diferență între a rămâne într-o relație doar pentru că-i greu de ieșit din aceasta sau a alege conștient să facem ceva pentru ca această relație să reînvie. Exprimarea angajamentului într-un mod asumat poate genera încredere, motivație și speranță. Asta înseamnă să facem din relație o prioritate și să dăm la o parte factorii care împiedică conectarea noastră. Mai exact, să nu ne mai ascundem după scuze și motive, ci să căutăm ocazii pentru atingeri, zâmbete, surprize, cadouri și cât mai multe îmbrățișări (de minimum 30 de secunde fiecare).
2. Să ne reîmprospătăm memoria relațională și erotică - pofta vine mâncând, motiv pentru care adresarea unor întrebări despre începuturile relației pot aduce la suprafață din memoria noastră multe trăiri și senzații plăcute. Vă încurajez să răspundeți cu cât mai multă sinceritate la următoare întrebări: Care a fost primul gând care v-a trecut prin minte când v-ați văzut pentru prima data partenerul? Când și cum ați avut primul fior erotic despre partener? Cum a fost primul sărut? Cine l-a inițiat? Când ați făcut dragoste prima oară și cum a fost? Ce vă amintiți cel mai bine despre primele luni petrecute împreună? Ce însușire fizică vă plăcea la celălalt? Care este momentul de intimitate sexuală pe care nu-l puteți uita?
3. Să practicăm exercițiile de mindfulness sau de prezență conștientă – mai exact să fim cât mai atenți la propriile gânduri și emoții, acceptându-le într-o manieră necondiționată. Spre exemplu, atunci când apare o emoție de frică sau furie în interacțiunea de cuplu, să avem obiceiul de a conștientiza, eticheta și verbaliza emoția (ca fiind ceva ce ne aparține, fără să o punem în cârca celuilalt). Multe dintre de-conectările din cuplu apar deoarece după ivirea emoțiilor încercăm să fugim de acestea și devenim fie extrem de haotici, fie tare rigizi și inflexibili.
4. Să îndrăznim a vorbi despre sex și erotism – comunicarea este esențială în orice relație, una în care vorbim cu respect și ascultăm cu multă curiozitate. Din păcate, mulți dintre noi ne confruntăm cu o anxietate sexuală și ajungem să ascundem de partener preferințele sau plăcerile noastre fizice, sperând în secret ca celălalt să le ghicească. Din păcate, erotismul este adesea absent din ideea noastră de căsnicie. Dar, este responsabilitatea noastră, a fiecăruia dintre noi să-i facem loc și spațiu, fără să ne mai ascundem după trecut sau să ne comportăm ca niște ființe asexuale. O mare iluzie este și aceea în care avem impresia că știm totul despre partener. Dacă nu mă credeți răspundeți la următoarea întrebare și apoi vedeți ce vă spune partenerul: Care a fost ultima fantezie erotică a partenerului tău?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.