Foto - Profimedia
Mă întorceam acasă în una din serile trecute cu un taxi. Pentru că aveam cam același drum, am luat-o cu mine și pe o prietenă, care se îmbrăcase deosebit în acea seară. Își luase o rochie scurtă, albă și purta tocuri. După ce am ajuns în fața blocului ei și a coborât din mașină, taximetristul îmi spune: "Foarte drăguță e prietena ta! N-am putut să nu remarc că purta rochie și tocuri. Rar mai vezi azi femei care să se mai îmbrace ca femeile. Ai observat?"
Hmmm… observasem și eu chestia asta. Numai că eu, trăind ca femeie în România, știam răspunsul la nedumerirea lui. Dar am preferat să tac atunci… Nu știu de ce. Poate m-am temut ca răspunsul meu să nu fie prea dur.
Dar am ajuns acasă și mi-am dat seama că auzeam în reluare remarca lui: „Rar mai vezi azi femei care să se mai îmbrace ca femeile."
Și începea să-mi pară rău că nu i-am zis de ce. Așa că m-am apucat să scriu despre asta.
Poate nu par astfel, dar în sinea mea consider că o femeie trebuie să-și arate feminitatea. Îmi plac rochiile lungi și scurte, fustele diafane, machiajul bine făcut, bluzele transparente. Chiar cred că frumusețea femeii merită să fie văzută și admirată în lume. Și cred că frumusețea are rolul ei în a ne face mai buni. Dar sunt ani întregi de când nu mă mai afișez în lume astfel.
Da, am observat că sunt tot mai puține femei care se îmbracă cu rochii și fuste scurte, care poartă tocuri și bluze mulate. Inclusiv eu adopt de mulți ani un stil aproape masculin. În seara aia, în taxi, purtam o pereche de blugi largi, o cămașă cu mâneci suflecate și un veston de la un costum negru. Oare de ce?
Să fi fost oare ideea că plecasem de acasă știind că voi rămâne până după înserat prin oraș și voi parcurge măcar o parte din drum până acasă singură? Să fi fost experiențele din trecut, în care fiecare ținută feminină era "complimentată" prin fluierături, plescăituri și remarci indecente? Să fie oare, pur și simplu, ideea că trăim în România, țară în care o femeie nu e niciodată în siguranță și e bine pentru ea să nu atragă prea mult atenția? Pentru că, cine știe, poate are fusta prea scurtă și, dacă i se întâmplă ceva, e vina ei?
Să fie oare gândul că unii dintre cei mai urmăriți influenceri din online sunt cei care explică tinerilor bărbați că femeia trebuie să fie bătută și forțată să facă lucruri pe care nu dorește să le facă, pentru că femeia nu e om? Și, până la urmă, dacă ridică coada (adică poartă haine care o fac să fie feminină), merită să fie tratată exact așa: ca și cum n-ar fi om?
De ce nu se mai îmbracă femeile precum femeile? Păi fusta aia scurtă e argumentul suprem. De fiecare dată când s-a găsit o femeie ucisă într-o valiză, a fost mereu cineva acolo să-i măsoare fusta. De fiecare dată când o fată a fost răpită, violată și ucisă, a existat cineva care să se întrebe dacă nu cumva s-o fi machiat prea strident și a dat impresia greșită.
Pentru că asta e, de fapt, țara în care trăim, o țară care ne dă constant argumente să ne fie frică să fim femei.
Și, ca să nu ajungem să fim privite condescendent de enoriașele care ridică în slăvi preoți acuzator, tot mai multe dintre noi preferăm să nu ne afișăm public feminitatea. E o formă de protecție, până la urmă. Bine sau prost înțeleasă. Dar care ar trebui să fie privită mai atent.
Și, de fiecare dată când un bărbat se va mai întreba public de ce nu mai vede femei în fustă pe stradă, să știe că poate societatea asta în care trăim nu știe să admire frumusețea fără s-o întineze prin vreo remarcă traumatizantă. Sau printr-un gest agresiv. Sau printr-o remarcă greu de uitat. Și pentru care e posibil să fii tot tu blamată. Pentru că purtai o banală fustă scurtă într-o societate care pedepsește feminitatea în feluri pe care nici măcar nu le conștientizează.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In privinta vestimentatiei, nu cred ca imbracamintea instiga. Discriminarea / violenta vin din (ne)educatia celorlalti. Intr-o vreme nu foarte indepartata moda (= trendul) era ceva destul de rigid, toti tinerii se imbracau la fel. De exemplu prin anii de inceput ai deceniului 8 ('70 - '75) fetele purtau fuste mini in viata de zi cu zi. Nu erau agresate din aceasta cauza de colegi sau oameni pe strada - era ceva normal. Dar am auzit o poveste a unor fete care evitau sa treaca pe langa internatul unei scoli profesionale pentru ca picioarele le erau "tintite cu monezi de 15 bani" (mari cat 10 bani de azi) si cand erau nimerite si tipau de durere, din internat se auzeau explozii de ras. Asta nu se intampla intr-un orasel proletar oarecare, ci intr-un ditamai orasul universitar. Nivelul la care fiecare intelege o gluma ca fiind buna este masura educatiei lui (nu neaparat sexuale, aber doch...).
Remarca taximetristului nu e chiar asa de agresiva sau deplasata pe cat se pretinde. Sau nu neaparat. Dar nefiind acolo ca sa pot percepe tonul afirmatiei eu nu m-as grabi sa trag concluzii, desi mai rar sa spui ceva jignitor pentru o femeie de fata cu o femeie.
La fel as spune, ca tot e la moda sa ne ofensam din orice, ca mi se pare jignitoare afirmatia ca TOTI barbatii fluiera femeile pe strada? Sau ca TOTI barbatii considera femeile inferioare?
Oare toti barbatii de acum 30-50-80 de ani aveau maniere fara cusur? ma indoiesc, desi tendinta e de a romanta vremurile acelea. Insa femeile purtau tinute feminine. A fi feminin nu inseamna neaparat sa porti fuste scurte sau decolteuri indraznete. Ba as zice ca dimpotriva. Am vazut femei purtand pantaloni (de dama) care emanau feminitate prin toti porii, mult dincolo de orice ar putea aspira o purtatoare oarecare de fusta mini asortata cu bocanci militari. A fi feminin poate insemna a fi delicat. Iar delicatetea poate insemna si o camasa din material fin, nu neaparat transparent, si un parfum fin neaplicat cu litrul, si o coafura vaporoasa, si un ras retinut in locul unui hohot zgomotos.
Da, ne e dor de vremurile cand femeile se purtau asa si barbatii puteau complimenta acest lucru. Pentru ca acum din ce in ce mai des vedem parteneri de bauta de sex feminin. Aparent femei, insa pe care tinuta si comportamentul le fac mai pretabile a fi invitate la o bere la barul din colt decat la restaurantul din centru, pentru ca acolo se aduna prietenii la un pahar de barfa. Ca de complimente nu mai poate fi vorba, ca riscam sa fim acuzati de hartuire sexuala.
Remarca taximetristului e o forma de agresivitate. Eu i-as fi răspuns ceva de genul "Dumneata să-ți vezi de treaba dumitale. Te-am deranjat cu ceva? Nu te cunosc, nu ma cunoști. Fiecare se îmbracă cu ce are chef, nu ca să placa altora, ca dumneata de exemplu. E o tara liberă, am dreptul sa ma îmbrac cum vreau cand vreau."
E adevarat, în România femeile nu sunt respectate, Rolul femeii în societate nu este pe un loc egal cu cel al bărbaților și asta se vede cu ochiul liber in toate straturile: de la vârf până la ultimul locșor de la oras si de la sat. E o societate dominata de bărbați, de mentalitatea masculină "eu sunt șeful aici, eu dau ora exactă". Ce e de făcut? Ar trebui poate început cu recunoaștea faptului ca direcția nu e bună, ca e nevoie de o schimbare, o primenire. E nevoie de modele mai bune, pozitive, mai multi oameni (femei și bărbați) echilibrați, calmi, capabili care sa arate ca se poate trăi și altfel.
"Rar mai vezi azi femei care să se mai îmbrace ca femeile."
La asemenea remarcă primitivă și retrogradă, întrebările pe care ar trebui să și le pună toată lumea sunt:
1. De ce noi, cei de azi, ar trebui să credem că o femeie de azi trebuie să arate ca una de acum 200 de ani sau mai mult?
Nu mai suntem în Evul Mediu, ci în mileniul al treilea al erei noastre!
2. Și, până la urmă, de ce o femeie ar trebui să se îmbrace "ca femeile"???
Aici clar e vorba de ideile puține și fixe ale unora cum că toată lumea ar trebui să corespundă și să se conformeze unor șabloane artificial create, chiar așa, de către cine? Și unor roluri de gen de asemenea artificial create, chiar asa, de către cine? De ce e rău dacă o femeie nu arată, nu se îmbracă și nu se poartă "ca femeile"?
Ideea că femeile ar trebui să își afișeze "feminitatea" este la fel de retrogradă, primitivă, medievală, depăsită etc. exact ca teoria rolurilor de gen.
De fapt, o femeie nu trebuie să își afiseze "feminitatea", exact cum un bărbat nu trebuie să își afișeze "masculinitatea". Orice persoană trebuie să fie liberă să își afișeze personalitatea așa cum este/așa cum dorește, fără clișee de gen, cum ar fi asocierea fustei cu femeia și a pantalonilor cu bărbatul.
În Germania, Olanda, țările scandinave și alte țări europene normale se tinde către eliminarea sau cel puțin estomparea diferențelor de gen retrograde și discriminatorii. Dar normalitatea asta occidentală contemporană este ceva ultramodern, ultraprogresist și pentru multă lume ceva de neînțeles și de neimaginat într-o țară înapoiată ca România. Din fericire doar înapoiată, fiindcă trebuie să ne gândim că există și mai rău de atât, respectiv țări ultraînapoiate unde domnește legea sharia...
Eu cred ca este vorba si de o schimbare de mentalitati si moda incepand cu generatia millenials si continuata cu gen z, in care - ne place sau nu - accentul este pus mai mult pe confort decat pe aspect si in plus diferentele in imbracaminte intre barbati si femei se cam estompeaza.