Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Războiul clinic fără pierderi” – un concept nou în teoria războiului modern, infirmat brutal de conflictul din Ucraina

Harkov, Ucraina

Foto: Getty Images

Lecturarea cărții „Netocrația - noua elită a puterii și viața după capitalism” (Editura Publica, București,2009) scrisă de doi renumiți futurologi Alexander Bard si Jan Soderqvist mi-a oferit o surpriză. 

La pagina 80 am descoperit un nou concept „războiul clinic fără pierderi”. Autorii afirmă că „idealul unui război clinic fără pierderi, care s-a răspândit în perioada târzie a capitalismului (Războiul din Golf, conflictul din Kosovo etc.) trebuie să fie privit ca un rezultat direct al convingerii opiniei publice că apărarea națiunii sau a democrației nu mai merită nicio formă de sacrificiu. Diferența între filmele de acțiune de la Hollywood și războiul postmodern este neglijabilă. Războiul nu mai este acceptabil decât dacă este redus la un joc video cu victoria prestabilită a băieților buni”.

Despre unul dintre autori, „Times Magazine“ afirma: „El a văzut viitorul. Enciclopedist talentat, Bard e ori genial, ori nebun. Voi hotărâți”.

Cartea tratează netocrația ca o formă de conducere a societății în care cei care controlează rețelele interactive dețin puterea, în contextul trecerii de la capitalism la informaționalism. Statutul social al cetățeanului este determinat de apartenența la o rețea, iar interacțiunea digitală devine mediul dominant al comunicării.

Capitolul în care apare acest concept se numește „Societatea plurarhică-moartea etatismului și criza democrației”,  iar subcapitolul se numește „Statul–națiune reprezintă o parte fundamentală din paradigma capitalistă și, prin urmare, nu are nicio credibilitate în societatea informațională”.

Războiul postmodern, în viziunea celor doi futurologi, este acceptat doar dacă este redus la nivelul unui joc video, da, un joc video. Autorii supralicitează și pun semnul de egalitate între un film de acțiune și războiul postmodern. Pierderile în acest caz sunt zero.

Iată că, după conceptul de „muniție inteligentă” care poate lovi cu precizie „chirurgicală”, evitând, astfel, pierderile colaterale, termenul clinic vine și se adaugă panelului termenilor medicali folosiți în arta războiului.

Surpriza constă în faptul că este asociat cuvântul „război” cu termenul „clinic” pe care l-am întâlnit, aproape în exclusivitate, în domeniul medical. Războiul fără pierderi a fost dintotdeauna un deziderat pentru părțile beligerante. Marii strategi în arta războiului Sun Tzu, Carl von Clausewitz au teoretizat acest concept al războiului fără pierderi. Dar de ce „clinic” acest război ? Ce a vrut autorul conceptului să semnifice prin aceasta ? Probabil clinic semnifică aici, la fel ca în medicină, stabilirea unui diagnostic doar pe baza unor observații. „Diagnosticul” de război clinic fără pierderi va fi stabilit doar pe baza unor observații. Sau fondatorii conceptului s-au gândit că acțiunile întreprinse într-un război vizează doar distrugerea infrastructurii militare, fără ca populația să aibă de suferit. Sau au vrut să-i cauționeze pe cei care declanșează războaie „noi am vrut un război (clinic) fără pierderi”.

Din păcate, războiul din Ucraina infirmă, în totalitate, acest concept ultrafuturist, înregistrându-se pierderi masive, îndeosebi în vieți omenești.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • AdiM check icon
    Să fie pentru că rușii n-au citit cartea?
    ..sau dacă au citit-o s-au prins că n-au "muniție inteligentă"
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult