Am văzut mii de filme de la 5 ani și până aseară. Mi-a crescut, prin urmare, un soi de organ care îmi prevestește cam cât de bun sau prost e filmul pe care îl voi vedea.
Ați auzit de „The Revenant”? Trebuie să fi auzit, căci e împănat cu 12 nominalizări, cele mai multe, la Oscarurile care se dau peste câteva zile. Regizorul, Alejandro Iñárritu, este autorul marelui câștigător al premiilor Oscar de anul trecut, „Birdman”. A mai realizat un film superb, poate l-ați văzut, „Babel”, și alte câteva memorabile: „Amores perros”, „Biutiful” și „21 de grame”. Impresionant, deci.
Totuși, n-am ajuns în sala de cinema cu organul meu cinefil foarte vioi, îmi transmitea mai degrabă să șed blând. Dar... o asemenea prăpastie, hău, genune între ce așteptam și ce mi-a intrat prin ochi și prin urechi mărturisesc că n-am trăit în toată viața mea din cinema. Și cuvintele se sparie...
O telenovelă Animal Planet, cu titlul cel mai potrivit în românește, „Reveneala”.
Sau: „Sânge, Mațe și Zăpadă”.
Sau: „Iisus și vindecarea spontană a rănilor de urs la temperaturi scăzute”.
Sau: „Frumusețile Nordului înghețat, cu oameni care se agită prin el”.
Personajul real, vânătorul Hugh Glass, a cărui odisee, după ce fusese părăsit ca decedat în munți, în America începutului de secol XIX, stă la baza filmului, nu a avut un copil cu o nevastă indiancă, care copil nu i-a fost, deci, omorât de camaradul Fitzgerald, nu s-a răzbunat pe Fitzgerald, cel care îl abandonase, doar i-a cerut înapoi pușca furată. Peripețiile lui Glass nu s-au petrecut în Canada Arctică, în zăpezile veșnice, dar pe undeva prin Dakota și Nebraska. Iar pe grizzly-ul care îl atacă, nu l-a dovedit singur, ci împreună cu alți doi vânători.
Toate acestea ar ține de, am mai auzit asta, „libertatea adaptării”, „ficționalizare”, „artisticizare”, căci „nu e un documentar!”. Da, nu e. În schimb e melodramă de doi bani, vârâtă în povestire ca să crească vânzările de bilete.
Cu cât sunt mai mari eforturile naturaliste ale lui Iñárritu, care vrea să fie ursul ucigaș-urs (și nu e, nu i-au dat voie, e digital), munții-munți, copacii adevărați, zăpada așijderea, să vedem organe pline de sânge mușcate cu sete de oameni și săgeata indiană intrându-i albului între ochi, în prim-plan, cu atât relațiile interumane în acest film sunt mai clișeice și artificiale: anglo-saxonul cel bun căsătorit cu o femeie piele-roșie, anglo-saxonul malefic pedepsit de indienii cei buni, înfruntarea finală unu la unu etc. Plus niscai voice over cu recitări din lirica indienilor Pawnee în momentele „poetice”, plus secvențe onirice în care moarta nativ americană levitează la orizontală. Mi-a fost dat să aud, ține-mă, Doamne, că „Dom`le, e mare Iñárritu, e Tarkovsky, ce să mai...”. I-aș spune bipedului care a articulat asta că tânăra soție din „Oglinda” lui Tarkovsky doarme în aer pe spate, în vreme ce consoarta lui Hugh Glass o face pă burtă, dom`le.
Dar avem, ce-i drept, și un plagiat vizual sută la sută, copacii înalți și subțiri filmați în neștire de jos în sus, „din groapă”, imagine luată din Terrence Malick, „The Thin Red Line” sau Denys Arcand, „Les Invasions Barbares”.
Ca să nu mai vorbesc de muzica „Revenelii”, tautologic-educativă, cam ca în filmele românești din anii `50: se apropie pe deal indienii, călări, periculoși, cu tomahawkuri – bamm, bamm, bamm-babamm, eroul Glass o ia la fugă din varii motive – tîm, tîm, tam, tam, tîm, tîm, tam, tam, apoi are viziuni ale fostei sale căsnicii interrasiale fericite, în vreme ce degeră: u, uu, uuu, uu-u, ș.a.m.d.
Singurul lucru bun din film e Răul, interpretat remarcabil de Tom Hardy.
Mi-e lehamite să mai pomenesc de faptul că după ce înoată într-un râu printre ghețuri, îmbrăcat în piei și blănuri, DiCaprio iese la mal și își vede mai departe de fizicații (altceva nici nu prea are ce să joace) fără să se transforme în statuie – o gospodină cinstită i-ar da în cap regizorului cu rufele întinse iarna pe frânghie. Sau calul care galopează de-a dreptul în râpă, căzând ca o ghiulea: orice bidiviu din lumea asta frânează brusc în fața unei gropi sau unui obstacol de netrecut, aruncându-și, eventual, călărețul peste cap, domnule regizor...
N-are rost. Pentru că întrebarea principală sună așa: cine e, de fapt, Alejandro González Iñárritu? Cineastul de mare finețe, debordând de idei cinematografice memorabile, de umor și metafizică bine strunită din „Birdman”-ul de acum un an? Sau confecționerul acestui gablonț hemoragic-hivernal, hollywoodian în cel mai de jos sens al cuvântului?
Să nu fie cumva o coincidență de nume.
P.S.
Dacă ați fost la „The Revenant”, vă rog să vedeți și „Man in the Wilderness”, ecranizarea din 1971 a aceleiași legende a lui Hugh Glass, în regia lui Richard C. Sarafian, cu Richard Harris și John Huston. O să vă mai dregeți.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
https://vimeo.com/153979733
daca nu iubesti filmul si arta lui, in sens profund, enorm, cu sete de absolut, taci din gura si mai ia din pop-corn. Poti sa te uiti la orice 'film' si sa iti placa, e perfect, esti liber sa iti placa, dar nu vorbi urat despre un tip pe care daca l-ai intelege, te-ar destepta cat nu ai reusit tu singur s-o faci ani de scoala (sau de vacanta, dupa caz :)). Dar CTP nu despre placutul filmului vorbeste, si nici nu spune sa nu va placa. El spune ca daca mergi la acest film cu sete de arta si cultura indelung hranita, ai gresit filmul. Nu ma mai straduiesc sa spun despre ce vorbeste CTP in interventia super de la Digi 24 - e prea simplu si clar: sange, mate si zapada (pentru ca despre chestiile acelea precum "sforrr, vointa omului sa supravietuiasca" samd, ne holbam intr-adevar la Discovery, la 'I shouldn't be alive!'). Doar ca cei care il injura, ar putea sa isi noteze filmele despre care vorbeste pozitiv, sa le vada, sa le priceapa, si apoi sa compare mesajele acelora cu mesajul filmelor pe care le critica. Luati de exemplu Breaking the Waves, cu Emily Watson, film absolut esential, complet lipsa din romania, dar despre care am auzit tot din comentariile lui CTP. Si multe altele. In orice critica a lui, el argumenteaza si face referinte. Notati-le, vedeti-le si apoi vorbim. Breaking the Waves, de exemplu, este, intr-adevar, un film fenomenal si face parte din arta cinematografica. Nu te lasa nesatisfacut - si doar mintile abjecte incep aici sa glumeasca pe tema insatisfactiei si metaforei cu organul de simt artistic. Da, poti sa stai in fotoliu sa rozi pop-corn la orice jumuleala americaneasca, e dreptul tau, dar asta nu inseamna ca nu poti sa te educi sa iti petreci timpul vazand un film mai bun. si de unde afli de un film mai bun, de la Mel Gibson cu spalaceala de sange despe Iisus? Fiecare e liber sa aleaga ce ii place, dar sa denigrezi un tip citit care chiar te scapa de prostie, e o dovada de proprie intunericire. Mai adaug o singura idee, care este un picior in gura celor care vorbesc urat despre CTP si despre modul lui argumentat (niciodata gratuit), logic, rational, taios si clar de a vorbi. Multi vor rade de comparatia ce urmeaza, pentru ca nu au idee despre ce vorbesc, nu au citit nimic cu exceptia momentelor cand au copiat la examene si asta e... Cine a avut insa curiozitatea sa citeasca textele jurnalistice ale lui Eminescu, a vazut ca stilul lui era la fel de argumentat, perfect logic, transant, ironic si demolator precum e si CTP in discurs. Scria taios, ironic, dar clar si onest in duelul cuvintelor. Mai mult, tot ce scria Eminescu acum atatia ani despe abjectia reflexelor sociale la romani - inclusiv denigrarea celor mai cititi si educati, i.e. despre ce scriu aici - e perfect valabil si acum in socialul si asa zisa politica romaneasca, pana la virgula. Faptul ca nu isi bate joc, pe fata, nimeni de Eminescu este urmare a necunoasterii si neintelegerii reale a lui. Toti au fost batuti la cap cu Scrisorile lui, dar nu stiu in fapt cum suna scrisul cotidian al lui Eminescu - jurnalist (nu "ca si jurnalist" - :)). Insa multi romani cu acces la internet, emanati cu tupeu din comunism in lipsa oricarei opozitii cu bun simt - opozitia a fost exterminata in gulag- au aceasta gena a mediocritatii eterne, in a denigra - si daca se poate, omori fizic - putinii romani de la care ar avea ceva de invatat, care nu sunt cocalari in slapi si maieu umbland prin mall dupa tigari si care, din motive inexplicabile, nu si-au luat talpasita exasperati de covorul greu de prostie care te sufoca aici. ("covor greu de viermi trantit peste tara" - citat din CTP. excelent spus). Este greu sa ai simt bun si bun simt intr-o tara care isi auto-distruge si expulzeaza sistemic si sistematic, cu palmele in sold si cu spume la gura, pe toti cei care se cultiva mai mult si, prin asta, nu mai seamana cu gloata. E scris dezlanat, dar CTP e singurul de la care chiar inveti ceva cand scrie ceva ori apare la Tv, si de fapt e unul din putinele motive pentru care ar merita sa ai Tv in Romania.