Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Să fie sexy și docilă”?! Despre atributele esențiale ale femeii

tanara pe strada

Foto: Getty Images

Un amic îmi spunea: „Lumea-i plină de femei deştepte! E mult mai important să fii femeie, decât deşteaptă!” Acceptând (prin reducere la absurd) că cele două trăsături sunt incompatibile, l-am întrebat: „Și care crezi că sunt atributele esențiale ale femeii?” „Să fie sexy și docilă!” 

Ce puteam replica la aşa o declaraţie? Aş fi putut să-l contrazic, dar argumentele mele „de femeie” nu aveau nicio relevanţă în condiţiile în care asta era opinia lui „de bărbat”. Am reflectat asupra celor spuse de el şi mi-am dat seama cât de multe exemple feminine se potrivesc acestor criterii.

Estera, eroina mea preferată din Biblie, (că tot suntem în preajma Purimului) era frumoasă şi plină de nuri (cum altfel ar fi ales-o regele Ahaşveroş, regele Persiei, drept soţie şi regină?), o fiinţă ascultătoare şi cuminte (lucru confirmat atât de comportamentul ei faţă de unchiul Mardocheu, cât şi de soţul ei, regele, din al căror cuvânt nu a ieşit) după cum ni se arată în Cartea Esterei. Iar atunci când salvarea poporului ei o obligă să încalce legea Curţii – impusă de rege – îşi riscă viaţa având drept scut evlavia profundă (o altă supuşenie) şi graţia feminităţii.

Un alt personaj feminin care m-a fascinat, Şeherezada, îndrăzneşte să-şi pună în valoare isteţimea doar sub pavăza frazei „Ascult şi mă supun!”.

De-a lungul veacurilor prototipul feminin făurit de o societate masculină însuma aceleaşi trăsături, excepţie făcând câteva regine puternice (celibatare), fecioarele eroine şi cele dedicate iubirii faţă de Cristos. Prea puţine dintre femeile inteligente sau tenace care s-au afirmat, într-un târziu, în ştiinţă sau în viaţa politică, erau împlinite şi în viaţa particulară…Doar nu poţi să le ai pe toate în viaţă! M-am întrebat adesea dacă Maria Sklodowska, frumoasa şi inteligenta poloneză, ar fi reuşit să intre în istoria fizicii, chimiei şi Nobelului, având familie şi doi copii, fără să fi fost tocmai soţia lui Pierre Curie?

Excepţiile au fost puţine chiar şi în secolul XX, când majoritatea covârşitoare a femeilor care s-au împlinit ca femei, a mizat tot pe cele două trăsături esenţiale: frumuseţea şi/sau docilitatea, deşi tot mai multe s-au angajat, obţinându-şi (mai mult sau mai puţin) independenţa economică. Cât despre femeile de astăzi, în timp ce unele se străduiesc să obţină un punctaj cât mai mare la capitolul sexy, altele se camuflează în ţinute unisex, pentru a-şi pune în valoare inteligenţa (în detrimentul sexului), pentru că oricât de destupată ar fi mintea bărbaţilor, o femeie frumoasă şi inteligentă e prea periculoasă ca să fie acceptată şi promovată într-o societate încă predominant masculină. Poate doar dacă e docilă… Dar ce s-o fi ales de docilitate? Probabil e din ce în ce mai rară, din moment ce bărbaţii tânjesc după ea…

Să nu credeţi că sunt mulţumită de turnura reflecţiilor mele. Aş fi putut încerca să contrazic afirmaţia amicului meu cu raţionamentele mele de femeie (deşteaptă?), dar am preferat să urmez logica lui de bărbat, să fiu preţ de câteva rânduri avocata diavolului, creionând un subiect incitant pe care mi-aş dori ca dumneavoastră, stimaţi cititori, să-l dezvoltaţi cu argumente contra (sau pro) – în acest răstimp în care Ziua Femeii e urmată de Purim, Sărbătoarea Esterei).

Articol preluat de pe baabel.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult