„Serbările în format kitsch naționalist nu fac decât să ne urâțească existența”. Când Ziua Culturii Naționale seamănă uneori cu „Cântarea României”

Foto: Inquam Photos/ Liviu Chirica

A trecut 15 ianuarie 2021. Adică Ziua Culturii Naționale pentru România și Moldova, zi fixată prin lege de parlamentele celor două țări, în 2010.

Din păcate, mai multe evenimente organizate cu acest prilej ne cam dau de gândit, mai ales la suprapunerea dintre Ziua Culturii Naționale și data nașterii poetului Mihai Eminescu despre care Nichita Stănescu spunea ”Prin Eminescu, tot ce n-am avut ca tradiție bimilenară a culturii deodată ne pare a fi avut”. Aceasta poate fi și o explicație a faptului că, oricum ne-am suci și ne-am răsuci, tot la celebrarea lui Eminescu ajungem în 15 ianuarie. Poate că e prea mare Eminescu ca să lase spațiu și altor scriitori sau oameni de cultură. Și ar fi fost bine să nu îi fi încărcat aniversarea cu toată cultura română.

De fapt, această alegere antrenează mai multe confuzii care se văd atât în întrebările moderatorilor pentru invitații lor, oameni de cultură români, cât și în tipologia evenimentelor organizate cu acest prilej.. De exemplu: de ce trebuie, în 2021, să vorbim tot despre „persoana” lui Eminescu? (zice un reporter de la Europa FM în ajun de sărbătoare, cu mare mirare.) De ce cultura înseamnă pentru majoritate doar literatură? De ce pentru mulți literatura înseamnă doar poezie (oare pentru că „românul s-a născut poet”?, ceea ce a cam devenit clișeu)

Pe Facebook, fiecare a marcat cum a putut și cum a dorit Ziua Culturii Naționale: prin poezii întregi ale lui Eminescu, citate din Eminescu, imagini sugestive, statui, desene, evenimente organizate în școli din România și din afara României.

Pe pagina de Facebook a Ministerului Culturii (mijloc de informare, mai ales pentru cei care nu se află pe teritoriul României), am găsit:

- Ceremonia de decorare a unor personalități și instituții de către președintele României, cu ocazia Zilei Culturii Naționale

- Interviul de la TVR 1 cu Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, unde au fost puse în evidență următoarele: 1. Pandemia cu „restricțiile ce ne-a împiedicat pe toți să beneficiem de o viață așa cum eram obișnuiți [...] ne-a arătat importanța culturii în viața noastră”; 2. „Cultura scrisă și arta spectacolului vor fi segmente sprijinite”; 3. Problema Sumelor enorme de bani puse în joc pentru marele Festival UNTOLD; 4. „Informații despre schemele de ajutor de stat în cultură”, pe care Domnul Ministru le comentează cu atunci „când te antamezi la așa ceva trebuie să fii bine informat!”. Ne antamăm cu toții, să trăiți!

- Concertul eveniment „Ziua Culturii Naţionale - 15 ianuarie 2021” transmis în direct de TVR, (cu o calitate a imaginii impecabile), la care au participat Orchestra Română de Tineret, formația Direcția 5 și dirijorii Ionel Tudor și Andrei Tudor. A fost strecurat și îndemnul la lectură al Ministrului Culturii adresat copiilor: să ia în mână o carte cu poezii de Eminescu. Citesc Eminescu numai azi și au scăpat... De fapt, chiar și Domnul Ministru a uitat că e Ziua Culturii, și nu doar aniversarea lui Eminescu. https://www.facebook.com/fanTVR1/videos/242005587323544

- Excelența în muzică este reprezentată și de corul Madrigal sub bagheta dirijoarei Anna Ungureanu https://fb.watch/32uaJ94ocY/ 

Mă gândesc că măcar Ministerul Culturii, prin postări, dacă nu prin evenimentele susținute, ar fi putut oferi o mai mare deschidere către diversele domenii ale culturii. (Asta, dacă tot am stabilit că sărbătorim la nivel național cultura). Mie mi-ar plăcea să fie sărbătoarea culturii române în fiecare zi! De fapt, pentru câteva prietene și colege, pentru mine, chiar este!

Am mai dat, însă, peste câteva evenimente culturale interesante:

- propunerea Astra Film Festival ca, din 15 ianuarie 2021, să putem urmări filmul documentar La drum al lui Dumitru Burdală din 1997 cu trimiteri la Miorița, film despre transhumanța păstorilor transilvăneni , 

- oferta TIFF de film românesc pentru 10 zile:https://tiff.ro/tiff/stiri/program-online-de-filme-romanesti-pe-tiff-unlimited-de-ziua-culturii-nationale?fbclid=IwAR10Ho4WVBdCN2SQTudqiJiCuiigTQTXNnr7FmB0ikP4vDftAc-DUtlvikg

- Muzeul de artă populară din Constanța oferă intrare liberă de Ziua Culturii Naționale, pentru care au fost pregătite și două expoziții temporare „Satul copilăriei” și „Gospodăria tradițională din Dobrogea” (sunt convinsă că au fost astfel de invitații în multe muzee din țară)

- Muzeul de artă din Constanța aduce un omagiu sculptorului Oscar Han.

Institutul Cultural Român (ICR), for cultural de referință (nu?), organizează în diverse colțuri ale lumii, evenimente culturale, propunând câteva și pentru 15 ianuarie 2021.

De mulți ani, am remarcat că strategia de promovare a culturii naționale în afara granițelor României are multe lipsuri. Mărturisesc că eu credeam cu naivitate că rolul ICR-ului este, în primul rând, să ajute la cunoașterea și transmiterea culturii românești în alte spații culturale pentru că România nu s-a aflat și încă nu se află printre destinațiile preferate ale celor care nu sunt români; și, în al doilea rând, să fie un fel de loc de șezătoare pentru românii plecați din țară.

Am putea crede că o zi ca aceasta ar fi putut fi folosită pentru a ne promova cultura. Dar ce să vezi? ICR-ul prin Accademia di Romania, și ea instituție de cultură importantă, cu sediul la Roma, ne propune un eveniment literar: Versuri italiene, sensibilitate românească. Adică un fel de „Cântarea României” cu altă față. Aș fi preferat sintagma „versuri în limba italiană” și aș fi lăsat versurile italiene poeților italieni. Aflăm că serata de poezie este coordonată de ziaristul și scriitorul Valeriu Barbu (probabil că reporterul de la Europa FM ar fi fericit pentru că, iată, nu e vorba despre un scriitor de manual) și are ca invitate voci ale „liricii românești din comunitatea românească din Italia care scriu în limba de adopție, limba italiană.

https://www.facebook.com/AccademiaDiRomania/videos/411044183468518/

Este important că niște femei românce au decis să își exprime sentimentele prin versuri în limba italiană, dar s-ar fi putut organiza evenimentul cu o altă ocazie. Mă întreb dacă un an nu are zile suficiente ca să se fi ales o altă zi în care să fie prezentate aceste poete, pentru a se vorbi de sensibilitatea românească în limba italiană. Această manifestare ar fi putut fi dedicată diasporei, sau femeilor etc într-o cu totul altă zi.

La Agerpres, în 15 ianuarie 2019, apărea acest enunț: „ Ziua Culturii Naţionale omagiază oameni de cultură remarcabili, reprezentativi”. Și avea dreptate. Între timp, corabia culturii a luat-o în altă direcție.

Ar fi fost firesc ca aici, în Italia, să se vorbească despre excelență, să fie puși în valoare oameni de cultură consacrați, reprezentativi. Și nu este o pretenție elitistă. Nu există și în Italia oameni remarcabili, de cultură, artiști de origine română? Oare ei nu aveau nimic de spus în această zi de sărbătoare?

De exemplu, în cotidianul Gazzeta di Parma, în 2010, dar și ieri, în 15 ianuarie 2021, au apărut interviuri cu Mihaela Costea, concert maestra în Orchestra Filarmonică Toscanini de la Parma. Violonista a colaborat cu mari dirijori, cum ar fi: Lorin Maazel, Riccardo Muti și Mstislav Rostropovich. Salvatore Accardo o descria pe artista noastră ca fiind „una personalità di notevole carisma, dotata di enormi qualità musicali e di un suono di estrema bellezza e colore”. 

Printr-o coincidență, interviul din acest an apare în 15 ianuarie, sub titlul „Muzica m-a încălzit când nu aveam nimic”. Un simplu omagiu. Dar, spre deosebire de oferta ICR-ului, Mihaela Costea nu povestește despre fiorul artistic în clișee și într-o formă apropiată de kitschul festivist care o să ne îngroape de vii.

Nu oricine scrie poezii este poet, nu oricine ține pensula și colorează este pictor, nu oricine pune pietre peste pietre este constructor. Nu toți suntem egali, nu toți suntem artiști, muzicieni, poeți, savanți etc. Oare nu este cazul să facem distincție între valoare / non valoare/ lăudabila tendință și aspirație spre valoare? Ceea ce este grav este că acești oameni care scriu, invitați de foruri culturale considerate înalte, în momente importante, chiar vor crede că sunt de mare valoare și uite așa, vom reuși să compromitem criteriile prin care stabilim ce are și ce nu are valoare. S-ar potrivi aici un scurt citat din Constantin Noica, preluat de Eugen Simion în prefața la Opere, Mihai Eminescu, Editura Academiei, 1999: „Gândindu-se la Socrate, oamenilor le-a fost rușine, pur și simplu, să-și spună filozofi. Credem că la fel trebuie să te încerce sfiala în țara lui Eminescu (...) să fii poet” (p.VII).

În schimb, mi s-au părut interesante și lăudabile alegerile făcute de către ICR New York, unde, câțiva americani cu munci numite ”essentials” – importante - au fost rugați să citească cam câte patru versuri de Eminescu în engleză (filmarea excelentă).

Și de ICR Paris, unde, oameni care sunt legați de cultură au recitat câte două versuri eminesciene, pe străzile Parisului. (și aici filmarea este dinamică și fără festivism ieftin).

Iată prezentarea evenimentului:”L'Institut Culturel Roumain de Paris est fier de vous présenter, aux côtés de l'artiste Mircea Cantoret de l'Ambassade de Roumanie en France, le projet "Glossa", du poète Mihai Eminescu !

Pour la Journée de la Culture Roumaine, nous avons réuni 40 artistes, écrivains, dramaturges, musiciens et acteurs représentants de la culture roumaine, afin de réciter les 80 vers de ce sublime poème, dans les rues de Paris. À l'heure de ces nombreuses crises qui bouleversent le monde, il s'agit d'un message pour toutes et tous : la culture est bien essentielle pour vivre ces temps difficiles ; sans les livres, la musique, le cinéma ou le théâtre, sans les arts en général, notre existence se révélerait bien terne. C'est une occasion pour nous de mettre en avant notre culture, si riche et foisonnante, qui mérite d'être reconnue au-delà des préjugés”. 

Doar în Italia, pe pământul artei, Ziua Culturii Naționale s-a transformat într-un fel de „Cântarea României”. Doamnele noastre au fost prezentate ca și cum ar fi intrat deja și în patrimoniul cultural românesc, și în cel italian, în același timp. Mi se pare grav că în discursul unui om care prezintă și care gestionează astfel de evenimente apare o astfel de lipsă de înțelegere a proporțiilor de valoare. În multe cazuri, pronunția italiană a lăsat de dorit: deși o poetă a fost prezentată ca A. M. Țurlea, doamna cu pricina a recurs la o italienizare a numelui „Turleea”; alegerile lexicale au fost uneori incorecte: „il parlante” (vorbitorul) a devenit „il parlatore” (un fel de furculition); iar una dintre poete se credea chiar la Ziua Mondială a Culturii Române, zi care încă nu s-a inventat. Las criticii literari, adevărații specialiști, să se pronunțe în legătură cu calitatea poeziilor recitate, povestite.

IRCRU (Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanista) Venezia a propus o discuție de cu totul alt nivel între directorul instituției Grigore Arbore Popescu cu profesorul universitar și cunoscutul traducător Bruno Mazzoni, despre traducerea poeziei eminesciene. Cam neinspirată ideea de a prezenta o traducere a Luceafărului aparținând lui Vasile Boldiș, după ce a fost criticată alegerea titlului, „Lucifero”. https://www.facebook.com/istituto.romenodivenezia/videos/226226365730832

Poate ar fi fost mai interesant și pentru publicul italian, un video-clip în care unii dintre traducătorii literaturii române în Italia să fi spus câteva cuvinte despre cum s-au apropiat de literatura română.

Radu Vancu, invitat la emisiunea „Clubul de Seară” de la Europa FM, în care s-a discutat despre cultură, își exprimă dezamăgirea că „administrația culturală română nu este la înălțimea culturii române, infrastructura culturală nu e pe măsura culturii române”. Alegerile făcute de ICR în Italia au dovedit asta. 

În loc de concluzie, îl citez tot pe Radu Vancu: „serbările în format kitsch naționalist nu fac decât să ne urâțească existența [...] propaganda naționalistă nu e cultură pentru că nu ne intensifică viața. O zi a Culturii Naționale ar trebui să fie liberă de tot sclipiciul de poleială naționalistă.”

Așa ar fi trebuit să fie! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp