Foto Guliver/Getty Images
„Sportivi români dopați” este un alt scandal ce zguduie opinia publică la început de 2020. După situația „Pacientă arsă la Floreasca”, asistăm la un nou subiect care ne determină să ne întrebăm încotro ne îndreptăm. Și nu, nu este vorba despre un caz izolat. Conform actualului ministru, vorbim despre 20 de sportivi dopați în ultimii 12 ani. Din păcate, nici consecințele nu sunt de ignorat.
Deși poate nu pare, ne confruntăm cu o situație extrem de delicată. Eu am identificat trei consecințe destul de serioase, mai ales că nu am văzut o gestionare a crizei care să minimizeze daunele.
O primă consecință este imaginea de țară
Aici vom avea o problemă majoră, și nu doar din perspectiva sportului respectiv. La un număr atât de mare de cazuri de dopaj, vom fi etichetați drept o țară neserioasă. Sigur, vor exista urmări impuse de forurile internaționale, dar chiar și odată ridicate, percepția despre noi nu se va schimba. Repet, va fi o percepție generală, ce va afecta toate sporturile si, implicit, toți sportivii.
O a doua consecință este poziționarea sportului românesc în societatea românească
Măcar la nivel principial, sportivii reprezintă un model de urmat pentru mulți copii. Vorbim aici de oameni care și-au construit seturi de valori și principii ce îi ajută să performeze, să obțină rezultate, să se autodepășească, să fie mai buni.
Din păcate, astfel de situații ridică semne de întrebare și îndepărtează copiii de o viață sănătoasă și, de ce nu, de performanțe sportive notabile.
Nu în ultimul rând, perspectivele pentru cei doi sportivi nu sunt chiar roz. Întâi de toate, aceștia riscă să-și piardă medaliile cucerite la Londra ( 2012 ).
Apoi, imaginea lor este practic distrusă. Deși se așteaptă proba B, scandalul a luat deja amploare și îndoiala a fost plantată.
Gestionarea situației, practic inexistentă
O situație de o asemenea dimensiune ar fi necesitat o gestionare mult mai corectă. Sunt convins că toți actorii implicați ( și nu numai ) au așteptat o reacție din partea autorităților. Aceasta a venit parțial, doar prin vocea ministrului Tineretului și Sportului. Nimic însă din partea celor direct implicați în prevenirea sau gestionarea unor astfel de incidente.
Nu am găsit vreo reacție din partea președintelui Federației de Haltere
Sunt un mare susținător al următorului principiu: emoțiile sunt transmise între oameni. O criză de imagine presupune gestionarea și eliminarea emoțiilor negative, motiv pentru care prezența liderului în spațiul public este crucială. Am mai spus-o și voi repeta: liderii autentici se evidențiază în situațiile negative sau dificile. Prezența președintelui Federației se impunea. Vorbim totuși despre un subiect extrem de sensibil, ce conduce la consecințe grave, atât din punct de vedere sportiv, cât și moral.
Ar fi fost bine să aflăm, întâi de toate, că știe de situație. Că este „acolo”. Implicat direct.
Apoi, am fi dorit să știm cum gestionează situația, ce se va întâmpla acum cu prezența noastră la Tokyo și, cel mai important, cum vom proceda pentru a evita situații similare în viitor. Pași concreți, acțiuni concrete.
Apoi, ce va decide Federația cu privire la cei doi sportivi români dopați ? Bun, vor rămâne fără medalii... dar aici, în gospodăria noastră, cum procedăm ?
Percepția generală despre sportul românesc este o altă problemă.
Situația „sportivi români dopați” ridică semne de întrebare la nivel general.
Ministrul Tineretului și Sporturilor a declarat că a solicitat premierului înființarea unui comitet prin care să prevină astfel de situații în viitor. Ideea este bună și poate fi încadrată în categoria „decizii concrete”.
Doar că, ținând cont de percepția oamenilor despre mediul politic, o serie de detalii suplimentare s-ar fi impus acum, când subiectul este încă de interes.
Vorbim, în primul rând, despre rolul concret al acestui comitet. Care vor fi acțiunile concrete pe care le va implementa și cum își propune să elimine dopajul din sport.
Apoi, ar fi interesant de știut cine va face parte din acest comitet ( am înțeles ca sunt reprezentanți din diferite ministere ) și, cel mai important, care va fi rolul fiecărui membru. Credibilitatea unui astfel de grup este dată, în special, de membrii grupului. Vor fi aduși și experți externi sau doar din ministere ? Care este nivelul lor de competență și cum își vor utiliza experiența în combaterea unui fenomen periculos ?
Nu în ultimul rând, cine va coordona acest comitet și care va fi rolul federațiilor sportive.
Sunt doar câteva informații simple, de bază, dar care pot liniști opinia publică.
Reacția celor doi sportivi
Nu am citit nicăieri vreo poziție a celor doi. Da, știu că situația este extrem de dificilă, dar cum am spus și în cazul „Pacientă arsă la Floreasca”, gestionarea crizei este, ironic, mult mai simplă în astfel de contexte. Dacă își doresc să revină, într-un fel sau altul, în viața sportivă din România, o poziție publică responsabilă nu poate fi evitată. Da, chiar și acum când așteaptă proba B.
Situația „sportivi români dopați” este dificilă, în special prin implicațiile sociale.
Gestionarea corectă, poate chiar dură, se impune, deoarece a sosit timpul să demonstrăm responsabilitate. A sosit timpul să demonstrăm că am renunțat la încercările ieftine de a trișa, de a fenta regulamentul, de a păcăli. Chiar cred că a sosit timpul să demonstrăm principii și valori, iar sportul reprezintă un bun instrument în acest sens.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Poate or fi si unii care nu se dopeaza, insa aia nu castiga niciodata nimic.