Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Testamentul lui Rebengiuc" - cea mai puternică declarație de încredere în oamenii din această țară

Victor Rebengiuc - campanie

„Sunt bătrân, eu nu mai am prea mult timp la dispoziție. Dar nu timpul le rezolvă pe toate. Doar oamenii pot face asta. Voi”, spune actorul Victor Rebengiuc, într-un testament simbolic, inclus în noua campanie Hope and Homes for Children. Mesajul emoționant transmis de Victor Rebengiuc se constituie într-un apel către oameni să nu rămână indiferenţi la drama copiilor instituţionalizaţi. 

„Dragii mei, sunt bătrân, mai bătrân decât muţi dintre voi. Am mers braţ la braţ cu timpul care mi-a arătat multe lucruri. Unele bune, altele rele. Pe cele bune am învăţat să le preţuiesc, să mă bucur de ele. Pe cele rele am încercat să le schimb sau să le repar. Acolo unde nu puteam, timpul părea că le rezolvă pentru mine. Da, sunt bătrân şi ştiu că reprezint trecutul, dar e de datoria mea să vă vorbesc despre viitor. Să vă vorbesc despre Ioana, despre Tudor, despre Diana, despre Matei, despre toţi micuţii cărora în loc de orfelinate le putem oferi o casă şi speranţă. Sunt bătrân. Eu nu mai am prea mult timp la dispoziţie. Dar nu timpul le rezolvă pe toate. Doar oamenii pot face asta. Voi!“, este testamentul simbolic al actorului. 

Peste 6.000 de copii sunt instituționalizați în orfelinatele României, departe de „acasă”. „Poate că nu suntem părinții lor. Dar asta nu înseamnă că nu sunt ai noștri”, se încheie clipul din campania realizată de Papaya Advertising, cunoscută pentru clipurile cu mesaje sociale puternice.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pacat ca ne tot prostim cu denumiri pompoase, in diferite limbi straine . Mie personal imi place mai mult cum suna asa : Speranta si Case pentru copii. Ne uitam limba , traditiile si propagam doar de la altii ... Trist
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Niște postaci, pe cât de ignoranți, pe atât de aroganți, s-au aruncat să afirme că Einstein n-a avut realizări în mecanica cuantică. Au fost, din fericire, puși la punct de cunoscători. Într-adevăr, Einstein a oferit prima aplicație fizică a mecanicii cuantice, în 1905, când nici Planck nu credea în ea – legile efectul fotoelectric, aflate la baza panourilor fotovoltaice care încălzesc case astăzi.

Citește mai mult

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult