Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Trebuie să le construim copiilor noștri caracterul. Pentru că singurele care le vor putea asigura succesul în viitor vor fi calitățile umane”. Interviu cu futurologul și scriitorul Gerd Leonhard

Gerd Leonhard

Foto: The Futures Agency

Peste două decenii, mașinăriile inteligente vor prelua, pe scară largă, multe dintre sarcinile oamenilor de astăzi. Vor șofa, vor prelua și iniția apeluri telefonice, vor administra baze de date, vor fi capabile să țină contabilitatea sau să se ocupe de procesul administrativ al angajărilor și concedierilor. Când vor deveni adulți, copiii noștri vor avea joburi care nu s-au inventat încă, arată un raport al World Economic Forum, și nu există nicio garanție că paginile scrise pe caiet astăzi la școală îi vor ajuta mâine. Ce îi putem învăța însă pentru a-și găsi locul într-o lume în continuă schimbare?

„Copiii de astăzi trebuie în primul rând să învețe cum să învețe. Trebuie să se pregătească să devină antreprenori, inventatori, nu doar ingineri, să fie creativi, plini de imaginație. Trebuie să le construim caracterul. Pentru că singurele care le vor putea asigura succesul în viitor vor fi calitățile umane. Nu doar cunoașterea în termeni de informații”, spune futurologul și scriitorul elvețian Gerd Leonhard. Autor al cărții “Tehnologie vs. umanitate – confruntarea dintre om și mașină”, acesta s-a aflat săptămâna aceasta la București, unde a vorbit despre impactul pe care dezvoltarea și extinderea tehnologiei îl au la nivelul climatului social.

Una dintre schimbările pe care le aduce evoluția tehnologică este dispariția joburilor în producție și a modelului de lucru adus în societate de muncă în fabrică, a explicat el pentru Republica.

„Chiar și astăzi, cu toate schimbările, lucrăm cum se lucra într-o fabrică, după același program. Tehnologia va crea atâtea posibilități încât poate nu va mai trebui să muncim atât de mult. Poate că în 20 de ani vom ajunge să muncim 2-3 ore pe zi pentru aceiași bani, pentru că mașinile vor face toate treburile: vor conduce mașina, vor face bazele de date, vor da telefoane. Vor face lucrurile operaționale. Iar noi vom face ceea ce pot să facă oamenii și e foarte important ca școlile să îi pregătească pe elevi pentru vremuri în care mașinile sunt inteligente”, crede Gerd Leonhard.

„În 20 de ani, nu va mai exista ceea ce se numește o slujbă sigură”

În deceniile ce vor veni va fi vital să știi cum funcționează tehnologia, însă ceea ce va face diferența la un job a fi reprezentat de abilitățile umane: capacitatea de a negocia și de a coopera, intuiția, creativitatea, etica.

„Trebuie să diversificăm oferta în școli și să nu aplicăm aceeași rețetă pentru toți elevii. E nevoie să dăm o mai mare importanță disciplinelor umaniste și să avem in curricula filosofie, etică, design, negociere, dezbateri. Trebuie ca elevii să fie capabili să inventeze, pentru că, în 20 de ani, nu va mai exista ceea ce se numește o slujbă sigură. Ceea ce este bine, dacă știi ce faci”, spune acesta.

Datorită progresului tehnologic, copiii de astăzi ar putea să ajungă, în absența unui dezastru, să trăiască 100 sau chiar 120 de ani. În 10 ani, un supercomputer ar putea ajunge să programeze toate semafoarele dintr-un mare oraș. În industria auto, de pildă, mașinile vor fi folosite nu doar în procesul de asamblare, ci și în cel de design sau testare. Pe măsură ce joburile vechi vor dispărea noi meserii vor continua să apară. Gerd Leonhard spune că mulți oameni vor ajunge să lucreze în domeniul energiei verzi. În companii, crede el, vor apărea oameni care să îi ajute pe angajați să își împlinească potențialul la nivel uman sau manageri care să se asigure de respectarea principiilor etice. Însă toate aceste lucruri vor fi însoțite de provocări și de un efort constant de adaptare al celor născuți și educați în lumea veche la lumea nouă. 

in păcate însă, politicienii nu înțeleg încă pe deplin felul în care tehnologia va schimba lumea. „Politicienii trebuie să fie conștienți de toate aceste lucruri. Politicienii se uită la viitorul pe termen scurt, nu înțeleg cum se schimbă tehnologia. Toți politicienii trebuie să aibă un permis pentru viitor, dar deocamdată au un permis pentru trecut. Primarul Bucureștiului, de exemplu, va trebui să înțeleagă ce urmează să vină, ca să poată să ia decizii bune pentru oraș”, avertizează el.

„Trebuie să permitem asistența inteligentă, dar nu le putem permite mașinilor să aibă un IQ de un milion”

Pe măsură ce inteligența artificială va deveni din ce în ce mai dezvoltată, schimbările vor deveni din ce în ce mai vizibile. Mașinile vor putea să facă din ce în ce mai mult. Însă care este limita pe care trebuie să o impunem? 

„Deocamdată noi avem parte de asistență inteligentă, nu de inteligență artificială. Sunt simple unelte care te ajută. În 10 ani vom avea mașini mai inteligente, care ne vorbesc limba. Dar nu vrem mașini cu o inteligență asemănătoare cu a noastră, a oamenilor. Cred că este o idee foarte proastă să construiești o astfel de mașină. E același lucru cu tehnologia nucleară. Îți este permis să construiești o centrală nucleară, ceea ce poate fi o idee bună sau proastă, nu știu, dar nu ai voie să construiești o bombă. 

Este aproape același lucru. În ceea ce privește AI, trebuie să permitem asistența inteligentă, dar nu le putem permite mașinilor să aibă un IQ de un milion, să se comporte ca un om, să aibă drepturi ale oamenilor, să devină cetățeni. În 20 de ani poate vei putea putea să începi să construiești roboți atât de performanți încât să crezi că ar putea fi umani. Va trebuie să existe o înțelegere la nivel global, cred că este nevoie de un moratoriu asupra inteligenței artificiale. Ea trebuie să se oprească la un anumit moment. dar, repet, va trebui să existe o înțelegere globală. Dacă noi controlăm mașinile, dar China nu, avem o mare problemă”, atrage atenția Gerd Leonhard.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Aceşti copii nu uită şi nu iartă. Vor schimba acest sistem putred, în care materia le e băgată cu forţa. Lucrurile încep deja să se mişte. E drept, nu prea repede. E nevoie ca generaţia care are acum 12-14 ani să ajungă la butoane. În definitiv, poate că nu s-a înţeles: lumea e a LOR, nu a NOASTRĂ. Toate nostalgiile pe care le avem nu fac nici cât o ceapă degerată pentru ei. Nu noi pregătim această lume pentru ei, ci ei şi-o pregătesc singuri. Depinde de noi cât de repede ne dă seama că timpul nostru a trecut.
    • Like 0
    • @ Valentin
      "Aceşti copii nu uită şi nu iartă. Vor schimba acest sistem putred, în care materia le e băgată cu forţa." - care copii, mai exact? Toti? Ii cunoasteti dvs. pe toti? De unde stiti ca majoritatea sunt de acord cu dvs.?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Spre deosebire de dvs. cunosc foarte mulţi. Zi de zi, timp de zeci de ani. Cunosc şi din România, dar cunosc şi din Finlanda, Olanda, Islanda sau Marea Britanie. Aşa că ŞTIU ce vorbesc.
      • Like 1
    • @ Valentin
      De unde stiti cati stiu eu? Stiti ce vorbiti cand e vorba de impresii personale. Impresii personale avem toti. Cu lucrul demonstrat corect e mai greu.
      "Zi de zi, timp de zeci de ani." - incep sa ma intreb cu ce va ocupati daca zi de zi timp de zeci de ani ati tot interactionat cu elevi in tara si in afara, dar NU lucrati in invatamant. Suna bizar. Ori exagerati.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Mai pe româneşte doar mi s-a părut. Nu cred că doar mi s-a părut timp de zeci de ani. Nu exagerez absolut deloc. Nu lucrez în învăţământ, dar cunosc pedagogie. Aş putea spune că destulă, după cum cunosc şi alte domenii.
      În rest putem găsi o căruţă de articole care să argumenteze cele spuse de mine, o căruţă de emisiuni televizate cu profesori, pedagogi etc.
      Mă tem că fisura a apărut atunci când a început marea migraţie, când părinţii au luat contact cu sistemele din afară. De atunci falia s-a lărgit continuu. Acum vorbim deja de schimbări în programă, fie de reducerea numărului de ore - ore care sunt trecute în programă - fie de eliminarea anumitor discipline.
      Schimbarea a început.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Dupa cum putem sa gasim si pareri contrare, le-ati vazut si dvs. aici pe site, unele adresate dvs. direct. De catre persoane care chiar lucreaza in invatamant. Nici mie nu mi s-a parut si cunosc si eu multe cazuri si urmaresc fenomenul de cand eram eu in scoala.
      Schimbarea tot incepe de ceva vreme si nu se urneste. Un ministru anterior a decretat o limita pe numarul de ore petrecut la teme. Si? OK, acum o sa taiem niste ore din orar. Si? Nu s-a mentionat si inca nu se mentioneaza nimic legat de schimbari de programa.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Evident, după cum tot din învăţământ provin şi cei care vor să schimbe sistemul. Doamna ministru este profesoară, parte din sistem.
      Probabil că nu aţi mai avut contact cu sistemul recent, dar lucrurile - după cum vedeţi - încep să se schimbe.
      Schimbările legate de programă nu le face ministerul, ci le fac comisiile. Rămâne de văzut ce se va întâmpla şi dacă profesorii se vor simţi comod să înghesuie aceeaşi materie într-un număr de ore mai mic.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Da, si chiar dupa studiul pe care dvs. singur l-ati citat, majoritatea nu doreste o mare schimbare.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Şi totuşi schimbarea are loc. Vizibil. A început deja.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Si totusi nu prea. Niste ore taiate nu inseamna nimic daca programa e aceeasi. Si a ramas aceeasi.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Tăierea orelor s-a făcut datorită presiunii. Dacă programa rămâne (deocamdată) aceeaşi, e clar că presiunea va creşte în cadrul unui număr mai mic de ore. Dacă ritmul actual e rapid, ritmul dictat de tăierea orelor va deveni frenetic. Asta o spun şi profesorii. O spun chiar şi aici.
      Programele nu au cum să scape. Există deja programe noi, cu materie tăiată. Tăiată timid. Acum se va tăia hotărât.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Sau a fost o decizie populista gandita prost sau deloc. Programa nu are de ce sa fie taiata, asta spun profesorii conform rezultatului statistic pe care dvs. singur l-ati citat. Probele sunt mai degraba in favoarea revizuirii deciziei decat in favoarea unor modificari substantiale de programa. Iar ritmul actual nu e accelerat, e OK.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      O decizie POPULISTĂ înseamnă deja o opinie publică. De acolo vine şi termenul de populism. Pe de altă parte studiul - care este totuşi vechi - amestecă părinţii cu profesorii. Nu contest că avem destui profesori care nu văd cu ochi buni schimbarea programei, dar e de văzut dacă aceştia nu se tem cumva de pierderea catedrei. Şi aici e de discutat, şi anume cât de sinceri sunt cei care răspund. Mulţi preferă o programă încărcată decât să-şi piardă postul. Sunt sigur că sunt şi din cei convinşi că programa e excelentă, dar e greu să-i diferenţiem.
      Revizuirea va veni la pachet cu modificări substanţiale, poate chiar cu comasări de materii. Dacă vă uitaţi cu atenţie, veţi vedea că programele încep deja să piardă din greutate.
      Până la urmă ne vom alinia cu programele din afară.

      Din nou, elevii NU UITĂ. Dacă nu o vom face noi o vor face ei mai târziu. E posibil ca şi mecanismul să îi avantajeze: profesorii mai în vârstă vor ieşi la pensie şi în acest fel simplificarea programelor şi împărţirea învăţământului pe core curriculum şi modular va decurge fără tensiuni sociale.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Comasari de materii se vor face atunci când universitățile vor pregăti profesori care să predea noua materie făcută din mai multe materii. Deocamdată o asemenea măsură ar fi o prostie.
      Ne temem sa nu ne pierdem slujbele, normal. Pe de altă parte, daca schimbările se fac cu cap, nu le pierdem. Exemplu: am doua clase cu câte 30-35 de elevi. Normal ar fi sa fie trei clase. În felul ăsta ar apuca, poate, fiecare elev sa vorbeasca macar o data pe saptamana. Nu de alta, dar eu, de exemplu, predau o limbă străină si finalitatea muncii noastre este ca elevul să poată comunica si oral, nu numai scris.
      A propos de programe, nu vad ce ar fi de schimbat in programa pentru limbi străine. Este fix ca in celelalte tari europene, conform cadrului comun european de referinta. Problemele noastre principale sunt lipsa bazei materiale si numarul mare de elevi pe clasa. Ce facem? Ca bani nu sunt.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Populista inseamna ceva de tip paine si circ. Evident ca multora le-ar conveni programe simplificate, pentru ca asa copiii lor ar avea rezultate mai bune. Ne tragem pe noi in sus tragand standardele in jos, excelenta strategie, a mers de minune in sistemul public din State.

      A, acum studiul e vechi? Cand rezultatele nu va convin dvs. e vechi? Poate era mai bine sa cititi rezultatele inainte sa-l citati aici, mai ales daca e vechi. Si sunt din cate scrie acolo rezultate separate.
      "Dacă nu o vom face noi o vor face ei mai târziu. " - de unde rezulta asta? De unde rezulta macar faptul ca elevii nemultumiti (care conform studiului pe care dvs. l-ati adus in discutie NU reprezinta o majoritate) nu isi vor schimba parerea cand se vor maturiza?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu mi se pare că aceste persoane au cerut pâine şi circ. Faza cu rezultatele aţi înţeles-o greşit. Ideea este că un olimpic la română este nevoit să-şi petreacă ore întregi cocoşat pe caietul de chimie ca să îngurgiteze o materie care chiar nu-i foloseşte. Asta e ideea de bază.

      E vorba de scăderea stresului şi de focusarea pe vocaţia respectivă.

      @Jonn Jonzz: "De unde rezulta macar faptul ca elevii nemultumiti (care conform studiului pe care dvs. l-ati adus in discutie NU reprezinta o majoritate) nu isi vor schimba parerea cand se vor maturiza?"

      Pentru că toată această problemă este mai mult afectivă decât raţională. Este nostalgică. Noua generaţie nu mai are nostalgii.

      În plus, lucrurile deja se schimbă. Schimbarea a început deja, şi e ireversibilă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Faza cu rezultatele aţi înţeles-o greşit. " - eu vorbeam de rezultatele studiului statistic. Si nu ca ar avea legatura, dar nu e nevoie ca olimpicul la romana sa stea ore intregi cocosat pe caietul de chimie. Poate lua 5 la chimie.

      "Pentru că toată această problemă este mai mult afectivă decât raţională. Este nostalgică. " - nu sunt de acord. Organizarea sistemului de invatamant este si ar trebui sa fie una de ordin rational, orice operatie in sistem ar trebui facuta cu cap si motivata corect. Nu stiu de unde aveti ideea cu nostalgia. Eu unul am facut scoala dupa '90.

      "Schimbarea a început deja, şi e ireversibilă." - ireversibila? De unde rezulta asta? Orice decizie e reversibila, macar de catre alt ministru, daca nu chiar de acelasi. Si daca a inceput, a inceput prost, ordinea prioritatilor e clar aiurea. Nu are sens sa schimbi intai numarul de ore si apoi programa, daca vorbim macar de schimbari de programa ca pana acum nu s-a anuntat nimic in acest sens.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu, olimpicul nu poate lua 5 la chimie, pentru că asta l-ar propulsa la un liceu cu profesori care au luat 5,50 la titularizare. Caz în care mai bine s-ar apuca de homeschooling.

      Programa şi numărul de ore se condiţionează reciproc. Motorul schimbării e presiunea publică. Dacă scade numărul de ore pe aceeaşi materie, atunci presiunea va creşte.

      Ba da, s-a anunţat. S-a spus că se va regândi întreg trunchiul comun. Sunt declaraţii oficiale, le puteţi căsi online.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Ba da, poate, orice elev are optiunea asta. Nu toti vor ajunge la licee de top, asta e pur si simplu realitatea.

      "Programa şi numărul de ore se condiţionează reciproc." - intr-o anumita masura, da. Cu schimbarile actuale se pare ca programa poate foarte bine sa ramana la fel, pentru ca exact asta se intampla.

      "Motorul schimbării e presiunea publică.' - un motiv cat se poate de prost. Nu toti sunt specialisti in educatie/stiinte socio-umane etc. Ma indoiesc ca acestia reprezinta macar o majoritate in Romania, cel putin.

      (editare ulterioara)
      Da, am gasit declaratii ale ministrului pe net, aici: https://www.gandul.info/stiri/ministrul-educatiei-sistemul-educational-
      reducerea-numarului-ore-scoli-e-proces-durata-pot-taiate-pix-fac-
      modificari-structura-bacalaureatului-evaluarii-nationale-timpul-anului-
      scolar-imi-doresc-18601513

      M-am amuzat copios, recunosc. In primul rand nu se modifica numarul de ore inca. Doamna ministru spune ca se vor face modificari numai in urma unor consultari serioase cu partenerii sociali (cine or fi aia, nu stim, dar OK.). Adica in final s-ar putea sa nu se schimbe nimic.
      Catre final doamna ministru s-a impiedicat in propriile cuvinte in stilul lui Caragiale:
      "Nu putem să renunţăm, adică să vă spun eu că iau această decizie. Dacă decizia va fi luată prin consultare publică, atunci aşa s-a decis în acord cu toţi partenerii de discuţie. Dar nu voi lua, repet, nicio decizie din pix" - adica sigur o facem! Dar numai daca asa reiese din consultari, nu facem nimic aiurea, din pix (desi fix asta a facut pana acum). Dar sigur o facem!

      In plus doamna ministru isi bazeaza decizia pe o informatie pe care chiar dvs. ati demonstrat ca e falsa: "toţi copiii şi părinţii se plâng că e programa de fapt, foarte încărcată" - acestia de fapt nu reprezinta nici macar o majoritate, conform statisticii citata de dvs. Daramite sa fie vorba de "toti".
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      N-am spus de licee de top, am spus de licee dezastru. Dacă am avea licee acceptabile ar fi ok.

      Dacă materia respectivă se poate face într-un număr mai mic de ore va decide comisia respectivă.

      Studiul citat de mine se referă la un eşantion, nu este un studiu de intindere naţională. În rest, e clar că schimbarea vine.

      Vine, vine, vine....
      • Like 0
    • @ Valentin
      Da, adica nu e nici o dovada clara ca schimbarea vine. Trebuie facute niste consultari. E la fel de posibil sa se revina la numarul anterior de ore in urma acelor consultari. Pentru ca in mod inteligent s-a luat decizia schimbarii numarului de ore nu doar inainte de schimbarea de programa, cum ar fi fost normal, dar si inaintea consultarilor! Genial management, n-am ce zice.
      "Studiul citat de mine se referă la un eşantion, nu este un studiu de intindere naţională." - deci e si vechi, poate nici esantionul nu e OK. De ce l-ati mai citat aici, atunci? Cumva ati citit doar titlul articolului? Ca ati inceput sa va criticati singur propria sursa dupa ce a devenit clar ca acel studiu ajunge la niste concluzii care NU sunt in concordanta cu ce sustineti dvs.

      Asa e, eu am zis de licee de top, pentru ca era vorba de un olimpic. Licee nu sunt doar de top sau dezastruoase. Chiar cu 5 la chimie poate sa ajunga la un liceu de nivel mediu, daca are media suficient de buna pentru asa ceva. Chimia este doar o materie.
      • Like 0
  • Ce functioneaza pentru tara in care se fabricau ceasurille de precizie si Revox nu va functiona in Romania. Copiii poarta amprenta mediului in care traiesc si cresc
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Partea frumoasă e că nu trebuie să le construim copiilor nimic, pentru că îşi construiesc singuri. Vechea educaţie se prăbuşeşte peste tot. Elevii fie că rezistă pasiv - pe o ureche le intră şi pe alta le iese -, fie că se revoltă (au existat cazuri). Nostalgicii ar trebui să înţeleagă că lumea le aparţine LOR.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Copii care fac nazuri, mofturi, care tipa cand nu le convine ceva au existat dintotdeauna. Nu orice revolta e si justificata. Fara disciplina, cu suflat constant in partea dorsala si cu sugestia ca fiecare copil e genial, special si ca i se cuvine tot din principiu se ajunge la o generatie de "special snowflakes". Intr-adevar o raza de speranta pentru viitorul societatii.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Această revoltă este justificată, şi aceşti copii VOR ŢINE MINTE. Vor ţine minte FOARTE BINE porcăriile la care au fost siliţi.
      Snowflakes sau nu, lumea le aparţine. Ei vor deveni viitori minştri ai educaţiei, viitori lideri. Lumea noastră nu are importanţă pentru ei.
      Îi conducem prin teroare, prin ţipete şi ameninţări cu note proaste, dar ei vor curăţa sistemul de toate aiurelile nefolositoare, de toate cifrele şi datele pe care sunt siliţi să le înghită pe nemestecate doar ca profesorii să nu rămână fără catedră. Îl vor curăţa pentru că vor ţine minte.
      Şi se pare că lucrurile au început să se mişte.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Daaa, îi spui că e genial şi să vezi ce zbârnâie la chimie şi matematică!
      • Like 0
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Eu sunt profesoară, domnule Valentin. Si la gimnaziu și la liceu. Va apreciez informația solidă în domeniu, dar treaba asta cu elevii care rezistă pasiv e prea de tot. Adică elevul meu care abia trece clasa, căruia i-am predat în toate modurile posibile ( stiu si eu cum e cu stilurile de invatare), elevul asta, ziceți dumneavoastra, nu e slab, fara vointa, nuuuuu, el se opune pasiv educației nocive pe care incerc eu sa i-o bag in cap! În timp ce el are lumea la picioare!
      Cum puteti spune ca e o mare fericire ca le intra informația pe o ureche și le iese pe alta? Viitorul le aparține, bineînțeles, dar vor trăi în lumea creată de actualii adulți. Ar fi bine sa stie cum a fost creata si cum functioneaza. Se strica jucăria si cineva trebuie să stie sa o repare, sau sa faca alta.
      Din interiorul sistemului stiu ce neajunsuri are, are foarte multe, dar este util, până una alta. Cunosc foarte puțini elevi autodidacti, sau care ar fi capabili sa fie. Nu e suficient sa fie inteligenti, trebuie să aibă vointa, disciplina, resurse.
      Eu stiu un lucru: nu as fi fost ce sunt fara scoala, fara cei câțiva profesori, nu multi, aici aveti dreptate, care m-au învățat să gandesc.
      • Like 3
    • @ Valentin
      Depinde in fata a ce se revolta. Despre ce revolta vorbiti, mai exact?
      "Snowflakes sau nu, lumea le aparţine. Ei vor deveni viitori minştri ai educaţiei, viitori lideri. Lumea noastră nu are importanţă pentru ei." - e o singura lume, si pentru cei mai tineri, si pentru cei mai in varsta. De ce ar trebui acceptate derapaje fie ca sunt de-o parte, fie ca sunt de cealalta?

      "Îi conducem prin teroare, prin ţipete şi ameninţări cu note proaste [..]" - in primul rand nici dvs. nici eu nu facem asta. In al doilea rand, de unde rezulta ca asta ar reprezenta cazul general?
      • Like 3
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      Stimată doamnă, ce garanţie aveţi că programele după care predaţi sunt corecte? Ce garanţie aveţi că etapele de maturizare sunt respectate în aceste programe, că aceste praguri de maturitate nu se amestecă aiurea? Nu vi se pare că aceste programe propun o învăţare uniformă, în timp ce pedagogie vorbeşte de multă vreme de... opt tipuri de inteligenţă? Ştiaţi că din punct de vedere al matematicii un kinestezic nu se poate ridica la nivelul unui logico-matematic oricât ar încerca? Şi totuşi şcoala românească îi mână încolonaţi cu ACEEAŞI programă, ca pe o turmă de oi? Ştiaţi că în alte sisteme de învăţământ kinestezicii şi vizualii sunt trataţi diferit, că există un core curriculum care este gândit pe minimum, iar apoi sunt puse la dispoziţie module care valorifică aceste tipuri de inteligenţă?
      Unde sunt aceste diferenţieri în învăţământul românesc? De ce e nevoie ca un copil care are INTELIGENŢĂ KINESTEZICĂ să se chinuie ore întregi la matematică, când în mod clar tipul lui de inteligenţă funcţionează şi poate fi valorificat altfel? Nu spun că un kinestezic n-ar trebui să facă matematică, ci spun doar că pragul de la care matematica nu mai funcţionează pe un asemenea tip de inteligenţă nu este luat în calcul în România.
      Niciun copil nu respinge şcoala. Rezistenţa pasivă se referă la un sistem absurd, îndesat cu basculanta, fără nicio noimă, un sistem pe care elevii îl percep INSTICTIV ca nociv. Pentru că este un sistem nociv.
      Iar această rezistenţă dă roade, pentru că şi părinţii s-au săturat! S-au săturat până în gât!
      Vor un sistem ca în Olanda, ca în Marea Britanie, Japonia sau Finlanda, pentru că mulţi au văzut cât de eficient şi bine structurat este învăţământul în aceste ţări. Este structurat pe praguri de maturitate corecte, materiile sunt corelate, este diferenţiat pe tipuri de inteligenţă.
      Vor o ţară NORMALĂ, un învăţământ normal, nu nişte programe făcute de persoane care n-au trecut pragul unei şcoli generale în viaţa lor.
      • Like 0
    • @ Valentin
      De cand vorbiti dvs. in numele parintilor? De unde stiti ca majoritatea sunt de acord cu dvs.?
      "Şi totuşi şcoala românească îi mână încolonaţi cu ACEEAŞI programă, ca pe o turmă de oi?" - de la liceu in colo nu mai este aceeasi programa.
      "Niciun copil nu respinge şcoala." - pe bune? De unde rezulta asta?
      "De ce e nevoie ca un copil care are INTELIGENŢĂ KINESTEZICĂ să se chinuie ore întregi la matematică" - nu e. Poate sa ia 5 la mate si sa se concentreze pe alte lucruri. Nu e obligatoriu sa ia toti 10, dupa cum nu e corect sa li se dea impresii false legate de aptitudinea pe care o au la o materie sau alta.
      "Vor o ţară NORMALĂ, un învăţământ normal, nu nişte programe făcute de persoane care n-au trecut pragul unei şcoli generale în viaţa lor." - programele sunt facute de comitete formate in majoritate de profesori, nu de necunoscatori.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Nu trebuie să îmi garanteze cineva, gandesc autonom, deși am studiat în școli românești. Norocul meu ca nu mi-a spus nimeni cand eram eleva ca ma depășește programa, cred ca mi-ar fi convenit la 12 ani sa aflu ca nu e vina mea daca nu învăț.
      Nu doar dumneavoastra, elevii si părinții cunoașteți psihopedagogie, mai stiu si profesorii câte ceva.
      Despre sistemele de învățământ din Finlanda, Japonia am auzit toti. Majoritatea copiilor si părinților au reținut că programa e mai subtire si temele sunt mai puține. Minunat!
      Noi si japonezii nu avem mare lucru în comun. Suntem toti oameni, dar trăim în societăți fundamental diferite. Trebuie să avem mare grija, în situații identice romanul si japonezul/ finlandezul reacționează diferit. Normalitatea are definiții diferite.
      Normal, avem "dotări" diferite. Un elev are 10 la matematica si 6 la istorie. Si? Sa stiti ca elevii mei se autoevalueaza corect, nu cad în depresie și nici nu plâng pe caiete la nota 5. De ce nu invata la o materie anume? Nu le place, nu face parte din planurile lor de viitor, li se pare greu, nu le place profesorul, nu o gasesc utila, etc. De ce nu invata in general? Sunt foarte multe motive. Cand programa se va simplifica, copiii vor lua note mai mari, parintii vor fi mai fericiti. Cand Funeriu a impus camere de supraveghere la bac si capacitate promovabilitatea a scazut, notele au fost mai mici. Măsuri remediale: subiecte mai usoare. Deci copii si părinți fericiti. Apoi si subiectele acelea au început să li se para grele. Au venit altele si mai usoare. Si tot asa.
      Spuneti ca programele școlare sunt facute de persoane care n-au trecut pragul unei școli generale în viața lor. Eu am trecut. Programa nu este ideală, dar nici distrugătoare, cum spuneti dumneavoastra. Pe mine ma credeti? Sunt si părinte, nu numai profesor. Sunt credibilă?



      • Like 3
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      Toţi gândim autonom. Nu asta este problema. Gândirea e formată nu doar de şcoală, ci de interacţiunea socială, de părinţi, de media etc. Totuşi, o persoană care gândeşte corect şi autonom nu este obligatoriu să cunoască matematică. Sunt absolut sigur că Ion Creangă ar fi fost făcut terci de un elev talentat la matematică, dar asta nu l-a împiedicat să gândească autonom.
      Da, profesorii cunosc pedagogie, dar lucrurile nu apar şi la nivel de sistem şi mai ales de programă. Programele sunt dezlânate (înveţi timpuri verbale înainte de a învăţa verbul, ţi se dau noţiuni de fizică optică cu un an înainte de a începe fizica etc.), nu respectă anumite praguri de maturitate şi nu se diferenţiază pe paliere de inteligenţă.

      Referitor la inteligenţele multiple, cred că nu m-am făcut bine înţeles. KINESTEZICII sunt cei care plâng pe caietele de matematică. Cei care posedă inteligenţă logico-matematică nu plâng, pentru că nu au motiv. Mai mult: matematica îi relaxează. Pot rezolva caiete întregi ascultând muzică în acelaşi timp, şi o fac cu plăcere.
      Pe ceas, logico-matematicii muncesc mult mai puţin la această materie, în timp ce kinestezicii sunt obligaţi să tragă la jug pentru un amărât de examen. Rezultatul? Creierul se apără, înmagazinând informaţia în ceea ce numim memorie de scurtă durată. Un kinestezic poate lua un 9.20 sau chiar 9.62, dar va uita materia în câţiva ani. Spre deosebire de logico-matemtatici care o vor reţine din clasă.

      Sunt OPT tipuri de inteligenţă. Asta nu înseamnă că un kinestezic ar trebuie să fie analfabet în domeniul matematicii, însă nici nu poate intra în terenul unui logico-matematic.
      Sistemele din afară cunosc şi aplică acest lucru.

      Referitor la notă, e o dramă dacă iei un 6 la istorie, pentru că există aiureala de medie genereală, care nu era pe vremea mea. Puteam lua liniştit 5 pe linie, pentru că dădeam EXAMEN de admitere, nu aiureala de evaluare, unde intri la liceu de mate-fizică cu notă mică la matematică şi mare la română.

      Cât despre crezut, nu cred decât ce văd. Şi văd erori în programele şcolare. Şi văd amestecarea unor praguri de maturizare, comparativ cu programe din ţări ca Finlanda, Olanda, Belgia (ok, merg pe zona Europei).
      Programa noastră face notă discordantă.

      https://www.notabn.ro/programe-incarcate-si-scoli-fara-dotari-radiografia-sistemului-de-educatie-realizata-de-fsli/

      Aceste probleme apar până şi în lucrările de pedagogie. Până şi acolo se recunoaşte că programele sunt încărcate, că nu respectă pragurile de maturitate şi tipurile de inteligenţă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Nu toti gândim autonom. Dar e bine ca v-ati dat seama ca sunt multi factori care intervin în formarea unui copil, nu numai scoala.
      Să știți că sa fii inflexibil nu e o calitate. Indiferent ce as spune, reveniți cu aceeași teorie, presupunând că eu nu am inteles ceva. Eu va citesc cu atentie, ma documentez. Dumneavoastra pareti sa nu luati in seama argumentele mele. Nu stiu cum reușiți să ii ascultati pe elevi si pe părinți. Probabil pentru ca deja sunteti de acord cu ei. Ar trebui să încercați să îi ascultati si pe cei care au alta parere. Rațional, nu puteti avea mereu dreptate, sunteti si dumneavoastra în proces de învățare, ca noi toti.
      Ati fost profesor. Reușea vreun elev sa aiba dreptate în fața dumneavoastra?
      Pe mine ma obosiți. O sa renunț sa mai comentez postarile dumneavoastra. Parca am fi în acel scenariu pe care il urati atât de mult: profesorul expune, suveran, elevul asculta si concluzionează că e un prost.

      • Like 2
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      Ştiu olimpici care nu gândesc autonom. A excela la o materie nu înseamnă autonomie. Nu, nu am fost şi nu sunt profesor, dar mă interesează pedagogia, după cum mă pasionează şi alte domenii. Plus nu mi se pare ok să particip la o discuţie fără să cunosc subiectul. Dacă discuţia ar fi fost despre artă, m-aş fi informat din timp şi consistent. Şi o pot face, dacă se iveşte ocazia.

      Nu este vorba de inflexibilitate, ci de nişte principii pedagogice care se aplică în alte sisteme, mai puţin în al nostru. Nu este dreptatea MEA. Inteligenţele multiple nu sunt găsite de mine. Nu eu le-am adus introdus în pedagogie; ele existau chiar înainte de a mă naşte. Noi nu le aplicăm, în timp ce restul sistemelor europene le aplică, şi asta se poate demonstra. Nu întâmplător avem o rată imensă de analfabetism.
      Ascult ambele păriţi, dar multe din aceste argumente nu se justifică nici pedagogic şi nici logic (e vorba de nişte argumente generice, care circulă mai peste tot):
      - toate sistemele europene greşesc, doar al nostru e superior pentru că produce mai mulţi olimpici la hectar;
      - important e să înveţi, indiferent ce, indiferent dacă ai interes sau nu, indifierent dacă ai afinitate sau nu;
      - învăţatul forţat dezvoltă inteligenţa (!!!)
      Nu am spus că procedeul expunerii e nociv, am spus doar că materia trebuie remodelată în funcţie de tipul de inteligenţă şi de pragul de maturitate, dar şi de interes, afinităţi, piaţa muncii etc. Sigur că predarea diferenţiată e dificilă când ai 40 de elevi, comparativ cu 15, ca în Finlanda.

      Nimeni nu trebuie să inventeze roata, ci doar să vadă pe ce principii sunt aşezate restul sistemelor de învăţământ europene. Asta nu înseamnă a copia, înseamnă doar de a regla principiile: principiul inteligenţelor multiple, principiul afinităţii, principiul utilităţii şi - mai ales - principiul liberului arbitru. Finlanda, Olanda etc. au reglat aceste princpii încă din anii 70.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Pana la urma nu toti gândim autonom, nu? Mai ales olimpicii. Alt exemplu nu ati mai gasit.
      În rest, rămâne cum am stabilit. Dumneavoastra cu teoria, eu cu practica. Încercați câțiva ani de practica. Roata va rămâne tot rotundă, cum e în Finlanda, dar ii veti pune poate alt tip de anvelope, sau schimbați materialele de fabricare, va descurcati dumneavoastra.
      La vremuri noi, oameni noi, nu?
      • Like 1
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      În mod evident că nu toţi gândim autonom. Mai mult, nu toţi avem acelaşi tip de inteligenţă.
      Roata finlandeză e rotundă, roata românească e pătrată. Ea vine dintr-un sistem pătrat, impus de sovietici.
      Şi nu, nu s-au schimbat multe. Vă arăt manuale cu aceeaşi materie, unele din anii 60, altele din 2012. Adică de 52 de ani!

      Schimbările sunt doar de suprafaţă.
      Cât despre practică, cunosc profesori care spun că programa e încărcată.
      Plus există şi studii care monitorizează opiniile profesorilor:

      https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/nationale/elevii-si-profesorii-considera-ca-programa-scolara-e-incarcata-prost-structurata-si-nefolositoare-227305.html

      Iată şi opinia unui profesor de matematică:
      https://www.youtube.com/watch?v=IdepBVBrzCQ

      Mai mult, sunt manuale de pedagogie care susţin că programa e încărcată, îmbâcsită şi elitistă. Am citit asemenea manuale, ele fiind scrise tot de profesori.

      Cât despre vremuri, ele se schimbă. Nu văd o problemă în asta. Mi se pare inevitabil, dar şcoală nu s-a făcut nici înainte de 1989.

      Şi se poate demonstra uşor. De exemplu, la educaţie plastică s-a făcut comentariu plastic (metoda Panofsky, mi-a desluşit-o un amic, profesor de educaţie plastică la o şcoală generală) încă din anii 60. Iniţial, metoda apărea în manualele de clasa a VIII-a, pe urmă s-a mutat la clasa a X-a.
      Credeţi că putem găsi pe cineva pe stradă sau în vreun liceu care să facă un comentariu ad-hoc după metoda mai sus amintită?

      Că toate astea ne-au făcut să gândim.... e discutabil. Nu le ştie nimeni, dar ne-au modelat gândirea (?!?) Nu mi se pare o teorie validă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Cu o singura exceptie, numarul celor nemultumiti este totdeauna sub 50%. Adica majoritatea NU este de aceeasi opinie cu dvs., inclusiv din randul elevilor, in majoritatea cazurilor. Pana si cei care fac meditatii reprezinta o minoritate. Asta ca sa nu mai spunem, desigur, ca acela este un articol despre un studiu, insa studiul in sine nu este citat. Nu putem vedea cum s-a selectat esantionul, cat a fost de mare plus alte detalii.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Cam acelaşi lucru îl spun şi eu: nu ştiu cum s-a selectat eşantionul, studiul nu este citat etc. Opinia mea este că acel 50% ar putea fi depăşit. Plus că vorbim de un studiu deja vechi.
      Mi se pare mult mai important faptul că lucrurile se mişcă. Un număr de ore redus ar putea duce la eliminarea anumitori discipline, comasarea altora şi chiar tăierea programei.
      Din câte înţeleg, acest lucru se va întâmpla în anul şcolar 2021-2022.

      Rămâne de văzut.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Opinie bazata pe... ce? Impresii personale, din nou? Da, s-a miscat o decizie luata din pix, fara vreo motivare sau argumentare riguroasa, fara vreun plan. Decizie care poate fi si revocata, la o adica, mai ales daca mai mult strica decat sa rezolve ceva. Oricum ordinea prioritatilor e proasta, daca intr-adevar e nevoie de o revizuire a programei, atunci cu asta trebuie inceput, si in functie de asta stabilit noul numar de ore.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Că decizia a fost luată din pix este adevărat, dar asta nu anulează faptul că de mult timp se discută de alinierea învăţământului românesc la cel european, ca să nu mai vorbim de cel finlandez.
      Din nou aveţi dreptate: trebuiau revizuite programele şi prin ele se stabilea şi numărul de ore, însă important mi se pare rezultatul. În cele din urmă ne vom alinia la învăţământul european, la o Europă din care facem parte. O vom face ocolit şi prin multe erori, când putea să o facem direct şi bine, dar important e că în sfârşit se întâmplă. Poate că drumul este haotic, dar ţinta este clară.

      E o presiune care vine şi din exterior, de la o diasporă fără precedent în istorie, şi care a testat şi a aprobat sistemele educaţionale din afară. Fie că unii se întorc şi povestesc, fie că povestesc rudelor şi prietenilor, schimbarea e deja în plină desfăşurare.
      Lucru care mă bucură foarte mult.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Invatamanul nostru deja este in conformitatea cu standardele europene, in ceea ce priveste programa, cel putin.
      Stiu persoane din diaspora care s-au intors in tara tocmai ca sa-si dea copii la o scoala din Romania pentru ca, asa cum singuri au spus-o, la noi se face carte ca lumea, in tara in care locuiau se face o gluma proasta. Si avand in vedere ce se vede pe la facultatile din afara, tind sa le dau dreptate.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Sistemul de invatamant finlandez este un SISTEM. Functioneaza doar daca are toate piesele. Ii admiram cu toții, au găsit sistemul optim pentru societatea lor. Deși eu zic sa mai asteptam, consecințele unui tip de educație nu sunt clare la nivelul unei societăți, în 20, 25 de ani.
      Asa ca, luând ca model initiativa lor, hai sa ne găsim si noi calea. Sistemul nostru de învățământ nu trebuie demolat, trebuie reformat.
      E cam pătrată roata noastră, ca a rușilor, dar, ce sa facem, istoria ne-a adus mai des în preajma rușilor si mai deloc în preajma nordicilor. Nu prea ne inghesuim sa emigram in Finlanda, Norvegia, iar cand o facem ne plangem ca sunt abuzivi, ca ne fura copiii. Nu putem să ne creștem copiii după principiile lor. Acasa ne purtam cu copiii după model românesc, la scoala vrem model finlandez.
      Concret, scăderea numărului de ore, reducerea programei nu vor avea nicio eficienta. Vor bulversa mai rau actualul sistem. Nu astea sunt problemele principale.
      Clasele sunt suprapopulate, baza materială săracă, profesorii prost pregătiți, parintii plecati in lumea larga, etc Si nici nu vom avea profesori mai buni în curând. Ce om care are alternative ar mai alege o meserie cu prestigiu zero?
      Nu pot cuprinde intr-un comentariu toate argumentele. Dar, daca vreti cu adevarat sa aflati realitatea din teren, va stau la dispozitie. Elevii mei, scoala noastră, eu ar trebui să beneficiem de schimbările pe care le gândiți dumneavoastra.
      Așadar, dumneavoastra propuneți, iar eu va spun cum stau lucrurile într-o scoala obișnuită din România.
      • Like 2
    • @ Teodora
      Consecintele negative ale sistemului finlandez se cam vad deja:
      https://akarlin.com/2013/07/scandinavians-cant-do-fractions/

      https://matematiikkalehtisolmu.fi/2005/erik/PisaEng.html
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Aceste consecinţe nu apar doar în Finlanda, ci şi în alte sisteme de învăţământ. Ele nu sunt grave, pentru că universităţile au un sistem de filtrare propriu. Intri uşor, dar nu treci de filtre. Ele sunt menite să filtreze persoanele care n-au legătură cu facultatea respectivă şi care intră pe acumularea unor puncte.
      La noi se dă examen de admitere. În rest nici noi nu stăm bine la fracţii. Nu vă faceţi iluzii. E o problemă generalizată.
      Nici eu nu mă descurc bine cu fracţiile. Şi? Puţin îmi pasă. Am calculator pe mobil.
      Evident, un inginer care nu cunoaşte fracţii e o problemă, dar cei care intră în facultăţile finlandeze şi nu cunosc fracţii nu ajung ingineri.
      În rest nici noi nu stăm bine. Nu vă uitaţi la olimpici sau la cei care dau examen la facultăţi de elită. Aceia sunt altă mâncare de peşte. Marea masă e total analfabetă la matematică. Vă asigur că am găsit probleme şi cu... tabla înmulţirii. Mari şi multe.
      Trăgând linie, ambele ţări au filtre, numai că noi le punem la început, în timp ce ei le pun la sfârşit. La noi dacă nu cunoşti fracţiile nu iei admiterea, la ei dacă nu cunoşti fracţiile nu treci de filtre. E pe principiul "mulţi chemaţi, puţini aleşi".
      Aşa că nu vă faceţi griji. Fracţiile sunt oricum pe ducă. E un fapt certificat şi de un profesor de matematică, cu care am avut o discuţie extrem de interesantă.
      • Like 0
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      Sistemul finlandez este un sistem care a aplicat excelent un set de principii logice.

      Iată câteva dintre ele:
      1. se predau bazele, restul e opţional
      2. dacă se amestecă bazele cu etape complexe, intră în acţiune principiul CULTURA GENERALĂ E CEEA CE SE RĂMÂNE DIN CEEA CE SE UITĂ. E un principiu pe care sistemul nostru l-a aplicat total greşit. Sistemul nostru încearcă să îndese o basculantă de informaţie în capul elevului în speranţa că va rămâne măcar 35%. Ceea ce se întâmplă, însă finlandezii au observat un lucru: că acel 35% nu înseamnă tocmai bazele şi nu formează o structură logică. Râmân doar frânturi, multe cimentate de emoţii (ex. mi-am amtit că profesoara pe care o admiram ne-a povestit despre cutare lucru).
      O cultură generală ghidată de emoţii e doar o colecţie haotică de frânturi.

      Finlandezii predau BAZELE. Le predau într-un sistem coerent. Acel 35% este predat şi cimentat pe tot parcursul şcolii, în timp ce restul de 65% este rezervat celor care doresc să meargă mai departe.

      La noi se toarnă 100% în speranţa că mai rămâne câte ceva. Şi uneori rămâne chiar mult, însă analfabetismul funcţional nu înseamnă lipsa de informaţii, ci informaţie haotică.

      Este exact ce produce sistemul nostru: informaţie haotică. E atât de mult şi de detaliat la fiecare materie în parte încât rezultatul e o salată.

      Câţi adulţi - chiar şi profesori - pot face un comentariu de artă plastică în felul în care a învăţat în clasele VIII-X (metoda Panofsky)? Cred că niciunul.
      Şi totuşi educaţia plastică face parte din cultura generală. Finlandezii spun că e dificil, că aşa ceva se face doar la facultate. Românii spun că e în regulă şi că merge şi la clasa a VIII-a.

      Dacă un adult care a trecut prin şcoală nu poate performa ORICE sarcină care apare în manuale sau în programă, atunci e grav. E o problemă.

      Întrebare de baraj: problema e cu adultul sau cu programa?

      Nu, personal cred că sistemele finlandez, olandez, britanic etc. sunt mult mai bune, pentru că dau doar BAZELE. Da, dau puţin, pentru că asta e definiţia bazelor.

      Cine vrea mai mult, urmează un modul.

      Reducerea numărului de ore e o necesitate, dar trebuie dusă până la capăt, prin regândirea disciplinelor. Altfel o să fie rău.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Presupunând că e prea multa materie si mai scoatem din ea, în condițiile lipsurilor despre care vorbeam ( si pe care le ignorati), vom ajunge la vorba romaneasca " Decât mult si fara rost, mai bine puțin și prost."
      Acum avem 4 ore de matematica pe saptamana si materie multă. Vom avea 3, sa zicem, si materie mai putina. În rest, toate la fel. Unde e câștigul?
      Si ce aveti cu fractiile? Cum sa dispară, a dispărut cumva realitatea care le-a făcut utile? Cum sa fie complicat? Matematica nu a fost punctul meu forte, am facut liceul la secția matematica-fizică, dar facultate de filologie. Peste ani, nu am avut nicio problemă cu matematica de gimnaziu a fiului meu, cu fractiile cu atât mai puțin. Deși profesia mea nu presupune științe, viața mea le include si ma bucur ca nu m-a apucat specializarea din clasa a 5 a.
      • Like 1
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      (în editare)
      • Like 0
    • @ Valentin
      Consecintele sunt EXTRAORDINAR de grave. Cei care nu stiau fractii erau printre altii studenti care voiau sa dea la inginerie. Si erau suficient de multi incat standardele de admitere au trebuit scazute.
      "Evident, un inginer care nu cunoaşte fracţii e o problemă, dar cei care intră în facultăţile finlandeze şi nu cunosc fracţii nu ajung ingineri." - profesorii universitari sunt siliti sa lucreze cu studenti foarte slabi, drept care si calitatea educatiei in departamentele de inginerie are de suferit mult. Ai 3-4 ani ca sa scoti un inginer din facultate. Daca esti nevoit sa-l iei de la fractii o sa iasa fix un peste. Ingineria presupune matematica. Multa si destul de grea, nu poti sa pornesti de la genunchiul broastei in facultate, dar exact din cauza acestui fenomen au ajuns acei profi sa semneze acel document.
      "În rest nici noi nu stăm bine." - de unde rezulta ca programa e cauza principala, sau macar una din cauze?
      "Aşa că nu vă faceţi griji. Fracţiile sunt oricum pe ducă. E un fapt certificat şi de un profesor de matematică, cu care am avut o discuţie extrem de interesantă." - nu, in nici un caz. Acel profesor era idot sa sustina asa ceva. Si o spun din perspectiva cuiva cu educatie de specialitate in matematica.
      • Like 2
    • @ Valentin
      La noi bazele se fac in scoala generala si se fac corect, specializarea incepe la liceu. Cine vrea sa faca mate/stiinte exacte se duce la un liceu de profil corespunzator. Matrici nu se fac in scoala generala.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu, şi asta e vizibil prin comparaţie cu alte sisteme de învăţământ. E un lucru verificabil.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu, consecinţele nu sunt deloc grave, pentru că aceşti studenţi nu trec de filtrele facultăţii. Am mai explicat acest lucru.
      În rest, programa este de vină şi am explicat de ce: rezultă din faptul că atunci când amesteci bazele (care sunt practie) cu vocaţionalul se produce o salată totală.
      • Like 0
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      @Teodora: Poate că nu m-am făcut prea bine înţeles. Eu n-am spus să scoatem din materie, ci să separăm bazele de materia în sine. Matematica are o bază practică - folositoare în viaţa de zi cu zi - şi un corp specific, cel al matematicii propriu-zise, cel folosit de cei care se ocupă de matematică sau sunt pasionaţi de acest domeniu.
      În mod evident, bazele sunt prin definiţie puţine, însă în nicun caz proaste. Bazele sunt baze.
      Necazul e că învăţăntul nostru nu separă bazele. Materia fiind dată integral, bazele nu sunt aprofundate decât parţial.
      În sistemele europene bazele sunt separate şi fixate temeinic, făcând parte din bagajul culturii generale. Că să fiu schematic, tabla înmulţirii - care în sistemul din India se face până la 100 - face parte din cultura generală, în timp ce exerciţiile cu matrice fac parte din matematica propriu-zisă.

      Prolema fracţiilor e mult mai complicată. Psihopedagogia are - din păcate - o întârziere faţă de psihologie. Până prin anii 70 se mergea pe ideea că tot ce se învaţă rămâne gravat pentru totdeauna, că ajunge să înveţi fracţiile în şcoală pentru ca ele să rămână gravate toată viaţa.
      Ulterior s-a descoperit că legăturile neuronale se desfac şi reconfigurează la cel puţin 6 luni. Asta înseamă că TOT CE NU FOLOSIM CONSTANT SE UITĂ. Din anii 50 până la apariţia inteligenţei artificiale fracţiile erau rezolvate cu creionul pe hârtie. Astfel s-a crezut că ele sunt gravate, şi că pot fi reluate oricând. Apariţia calculatorului de buzunar şi ulterior a computerelor a arătat că lucrurile stau cu totul altfel; până şi vorbirea dispare dacă nu o exersezi (cazul celor din temniţele comuniste, ţinuţi la izoloare ani de zile).
      Motivul pentru care astăzi nu se mai ştiu fracţiile - vă asigur că şi la noi - este că nu se mai exersează. Eu cel puţin folosesc telefonul mobil pentru orice operaţiune matematică.
      Deocamdată, fracţiile fac parte din bagajul oricărui sistem de învăţământ, însă în etapele ulterioare nu se apar sporadic şi prin urmare se pierd.

      Cred că viaţa oricui nu presupune ştiinţe, însă ele intră în bagajul culturii generale. Sunt de părere că sistemele care compun cu atenţie un bagaj general al ştiinţelor produc mai puţin analfabetism funcţional. La noi lucrurile sunt sporadice şi separate.
      Bagajul general poate fi predat şi trandisciplinar - ceea ce nu se poate în cazul specializării - şi asta aduce o înţelegere diferită a lumii în care trăim.

      Pe de altă parte, din nou cred că am fost înţeles greşit. Nu am exclus specializarea, ci doar consider că trebuie legată de liberul arbitru. Sunt elevi pasionaţi de matematică şi elevi mai puţin pasionaţi; cei pasionaţi îşi pot alege un modul de matematică.

      Sunt lucruri care se fac deja în afară.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Dacă bazele cuprind doar ceea ce folosim în mod curent, inseamna ca invatamantul obligatoriu până în clasa a 10 a este o prostie. După citit, scris, socotit ne putem opri, adică după patru clase. Nici socotitul nu mai e obligatoriu, avem calculatoare.
      Liberul arbitru nu este o idee bună la vârste mici. Nu cred ca la 12 ani stii exact ce si cat poti. Si, cum suntem in Romania, nici nu o sa te ajute vreun consilier, ca nu ai in scoala.
      Vorbiti constant despre programa. Eu vorbesc despre alte probleme ale învățământului românesc. Am scris mai sus despre ele. Vi se par importante? Credeti ca trebuie inceput cu programa? Eu chiar cred ca daca nu ne ocupam de problemele celelalte mai întâi vom ajunge la puțin și prost.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Daca aproape TOTI au problema asta, ce credeti ca se intampla cu acele filtre? Exact, se duc naibii si standardele scad. De asta se plang profesorii pentru ca exact asta se intampla. Sunt fortati sa dea diplome unor ingineri care sunt mai slabi decat ar trebui sa fie pentru ca pornesc de la un nivel prost. Pentru ca bazele pe care atat le ridicati in slavi sunt SLABE.
      Nu, nu ati explicat corelatia cu programa. Sunt multe cauze posibile pentru rezultatele slabe si rata anafabetismului functional, nu rezulta de nicaieri deocamdata ca programa ar fi macar UNA din cauze. In scoala generala nu e vorba de vocational, in scoala generala se fac bazele. Vocationalul incepe de la liceu in colo.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      N-aţi înţeles. Ambele filtre - şi vă asigur că situaţia este aceeaşi şi în Olanda - FUNCŢIONEAZĂ, aşa ingineri mai slabi NU ies.

      Diferenţa este că la noi filtrul este pus la intrare - examenul de admitere - în timp ce la ei este pus după primul an, când, pe parcursul a câtorva examene dificile, rămân foarte puţini din cei intraţi.

      E ca la aritmetică: 2+1 e acelaşi lucru cu 1+2.

      Am explicat corelaţia cu programa, şi aici mă refer la analfabetism cras şi în cele mai bune licee din ţară, unde un elev nu poate face un comentariu de artă plastică la exigenţele cerute de programă.
      • Like 0
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      Nu este deloc o prostie, ci este un lucru foarte necesar pentru CULTURA GENERALĂ.
      Vă pot descrie mai bine problema. Există două feluri de a învăţa fizica. Primul e înţelegerea fenomenului, o fizică povestită şi experimentată, care te ajută să înţelegi lumea înconjurătoare. Acest tip de fizică - numită fizică fenomenologică - nu are legătură cu fizica propriu-zisă, şi anume cu exerciţiile de specialitate.

      Fizica fenomenologică este o fizică de cultură generală, în timp ce fizica propriu-zisă este vocaţională.

      Fizica fenomenologică merge pe înţelegerea fenomenelor şi pe conexiuni, în timp ce fizica vocaţională merge strict pe rezolvarea de exerciţii.

      La noi, fizica fenomenologică aproape că nici nu există; copilul e lovit în moalele capului cu un camion de exerciţii pe care nu le va folosi niciodată dacă nu va face fizică.

      Singura soluţie pentru a înţelege fizica fenomenologică e să urmărească Discovery.

      De aici apare şi analfabetismul funcţional. Vei uita fizica propriu-zisă - pentru că ce nu repeţi uiţi, - şi nu vei rămâne cu o imagine de ansamblu asupra fenomenului.

      Liberul arbitrul este soluţia cea mai bună într-un învăţământ care desparte CULTURA GENERALĂ de VOCAŢIONAL.

      La noi învăţământul e de tip SALATĂ, adică de toate pentru toţi, ca să nu se supere nimeni.
      • Like 0
    • @ Valentin
      In mod evident NU FUNCTIONEAZA in Finalnda, din moment ce mai multi profesori universitari au semnat un document in care deplang situatia descrisa mai sus.
      Nu, nu ati explicat corelatia.cu programa. Corelatia se da cu un coeficient de corelatie care se calculeaza in urma unei analize statistice, dvs. nu ati prezentat nimic in acest sens. Dupa cum am mai spus mai sus, cauzele analfbetismului functional sunt multiple, a le ierarhiza nu e un lucru deloc simplu, iar pana acum nu exista vreo dovada clara ca programa ar fi macar UNA din cauze.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Lăsând la o parte că nu suntem de acord in privinta programei si a ceea ce inseamna baza, raspundeti-mi, va rog, la întrebarea anterioara: care este prioritatea? Putem face ce spuneti dumneavoastra având aceleași resurse materiale si umane? Sunt acestea probleme importante ale invatamantului romanesc dupa parerea dumneavoastra? Eu, profesor in Romania, nu pot face ce trebuie din motivele pe care vi le-am mai spus si pe care nu vreti deloc sa le luati in calcul. V-o spune un profesor.
      Nu faceti si dumneavoastra asa cum fac autoritățile în domeniu: fac reforme consultandu-se ei cu ei, experții, fara sa ne asculte si pe noi, profesorii, apoi se mira ca nu iese bine.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Am avut această discuţie cu un profesor de matematică de la universitate de prestigiu din România. În esenţă, ceea ce spuneţi dvs. se poate reformula astfel:

      - poate cineva să treacă un examen dificil de matematică fără să cunoască fracţiile?

      Răspunsul a fost DA, pentru că un examen dificil nu reia chestiuni de cultură elementară. Dacă fracţiile nu sunt folosite în niciun exerciţiu din cele date la examen, atunci poate exista riscul ca persoane care nu mai ţin minte aceste simple operaţii să treacă examenul cu brio.

      Am întrebat dacă există asemenea studenţi. Răspunsul a fost: da, şi sunt destui.

      @Jonn Jonnz "iar pana acum nu exista vreo dovada clara ca programa ar fi macar UNA din cauze."

      ...după cum nu nici dvs. n-aţi prezentat vreo dovadă clară că nu este. Nu aţi luat în calcul piaţa neagră a meditaţiilor sau faptul că elevi din licee de elită - de multe ori olimpici - sunt complet analfabeţi în unele discipline (ca de exemplu educaţie plastică sau educaţie muzicală).
      Nu aţi prezentat nicio corelaţie în sensul pe care îl cereţi.
      • Like 0
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      Nu doar sistemul finlandez este structurat în acest fel, ci mai toate sistemele europene. Cu mici diferenţe, aceste sisteme separă bazele de vocaţional, în timp ce la noi se face o salată indigestă din toate.

      Da, putem reduce sistemul, chiar cu efecte benefice, uşurând bugetul. Aducerea materiilor pe cultură generală şi vocaţional ar determina concedieri masive, pentru că mulţi elevi vor ALEGE.

      Unii vor studia bazele matematicii, fizicii şi chimiei, dar vor aprofunda un modul de literatură, în timp ce alţii vor aprofunda bazele matematicii. Ideea e că sistemul nu se va mai încorda din toţi muşchii până la paralizie, ci va merge pe afinităţi şi capacitatea elevului de a performa vocaţional într-un anumit domeniu.

      Acum toată lumea învaţă încolonată ca oile lucruri pe care le uită imediat ce iese de pe băncile şcolii.

      Există mulţi profesori care vor reformă - cunosc profesori care au predat şi în afară - dar nu ei sunt cei care schimbă. În plus nu văd cum profesorii şi-ar pereclita catedra. Doar politicul poate face acest lucru.

      Miezul problemei nu sunt consultările cu experţii. Experţii ştiu ce au de făcut, şi asta apare până şi lucrări de pedagogie. Miezul probemei e tensiunea socială care s-ar crea prin reforma învăţământului, sau prin aducerea lui la sistem european.

      Noi am moştenit din comunism o uzină, nu un sistem. Un 23 August pedagogic, care acum dă faliment. Dă faliment pentru că este suprapopulat, greoi şi prăfuit.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Eu ma retrag, parca as fi în discuție cu un inspector. Eu ii spun ce probleme am, el vrea sa scrie in procesul verbal ca totul merge de minune.
      Seara buna!
      • Like 0
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      Inspectorul analizează o persoană, eu analizez un sistem. Sunt lucruri total diferite.
      Dvs. îmi spuneţi ce probleme aveţi, eu încerc să vă spun ce probleme au elevii. Aceia care petrec ore întregi pe caiet, cu mama şi tata în jur, pentru că nu s-au născut cu inteligenţa logico-matematică pe care o vrea minunatul sistem românesc. Unii se nasc cu inteligenţă logico-matematică, alţii nu. Nu e vina lor, dar sistemul zice că da.

      Leneşi. Opt ore cocoşaţi pe caiet, cu părinţi care îşi sparg capul pe o materie care ar trebui să fie de cultură generală, accesibilă la orice vârstă.

      Şi eu vă doresc o seară plăcută.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu eu sunt cel care propune existenta unei probleme, ci dvs. https://en.wikipedia.org/wiki/Burden_of_proof_(philosophy)

      "When two parties are in a discussion and one makes a claim that the other disputes, the one who makes the claim typically has a burden of proof to justify or substantiate that claim especially when it challenges a perceived status quo."

      Dvs. ati propus existenta problemei, dvs. ar trebui sa veniti cu dovezi, nu sa dovedesc eu inexistenta problemei propusa de dvs.

      1. In Romania nu exista universitati de prestigiu, cel putin nu de nivel mondial.
      2. Nu. Daca nu cunosti nici macar fractiile, nu ai ce sa cauti la un examen de matematica mai dificila. Nu ai ce sa cauti la o facultate la care se face mate cat de cat mai avansata. Ori domnul profesor manca bors cu polonicul, ori nu ati vorbit cu un profesor universitar, ori vai de examenele si studentii de la acea facultate. Ce v-am prezentat eu erau rezultate dezastruoase la exercitiul de calcul 1/3- 1/4. Ceva cat se poate de banal. Daca sunt studenti la acea facultate care nu stiu sa faca asa ceva atunci acea facultate nu doar ca nu e de prestigiu, nu valoreaza nici cat o ceapa degerata.
      Acele chestiuni sunt intr-adevar elementare. Lucrurile care nu sunt elementare se contruiesc pe cele care sunt elementare. Daca nu cunosti reguli cat se poate de simple legate de fractii in Q si R, ce sansa ai sa intelegi ce se intampla cu corpuri de fractii peste structuri mai abstracte mai tarziu, de exemplu? In plus, daca ai ajuns sa fii student intr-un domeniu de stiinte exacte, acele reguli nu le uiti, pentru ca ai de-a face constant cu ele pe parcurs, asta pe langa lucrurile MULT mai complicate, dar la randul lor legate de asa ceva. Ce dumnezeului sa uiti? Adunarea? Aducerea la numitor comun? Nici nu ai ceva de retinut pe dinafara, sunt chestii logice, care se demonstreaza.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Sistemul" nu da vina pe elevi pentru ca au sau nu au un tip de inteligenta sau altul. Nu ii minte insa cand e vorba de evaluare. NU e necesar sa stea opt ore cocosati pe caiet.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Aha, dvs. susţineţi că le lipseşte cineva care să-i înveţe să lucreze eficient. Daţi-mi un exemplu de asemenea persoană:
      - un profesor a cărui performanţe sunt deja certificate
      - un unchi bun la matematică
      Haideţi să vedem ce le lipseşte, că - în mod logic - ar face orice să nu mai stea opt ore pe caiet.

      Argumentele mele sunt clare şi le puteţi reciti. În rest, nu cred că citatele filozofice pot suplini lipsa dvs. de argumente.

      1. Există universităţi de prestigiu la nivel românesc. Din discuţia cu respectivul profesor a reieşit că există şi în rândurile studenţilor români din cei care au uitat fracţiile. Motivul? Sunt suplinite de computer. Exact ca în cazul arhitecţilor: tot mai puţini ştiu să deseneze, dar toţi ştiu să utilizeze un program pe computer. Înainte, arhitectul trebuia să cunoască tehnica artistică a umbrelor (nu mă refer la desenul tehnic - elevaţie, plantaţie etc. - ci la atmosfera ambientală a clădirii). Acum e suplinită de programul 3D.
      2. Nu aţi înţeles formularea: n-am întrebat dacă cei care nu cunosc fracţiile au ce căuta la o facultate de matematică, ci dacă un examen de matematică testează OBLIGATORIU fracţiile.

      Profesorul respectiv mi-a spus că pot exista examene în care fracţiile să nu fie atinse deloc. În mod logic, în acest fel se pot strecura şi din cei care nu cunosc (sau n-au mai folosit de multă vreme) fracţiile.

      Mecanismul nu-l cunosc. Mă miră şi pe mine cum se poate ca un matematician care trece totuşi un examen greu să uite un lucru elementar.

      Povesta asta apare mai pregnantă în.... jocul de şah. Un puşti de 8 ani face praf un maestru FIDE cu o mutare elementară denumită.... "matul prostului"! Mecanismul e acelaşi; ce nu exersezi, uiţi. Se poate testa şi pe arii: o arie elementară este uitată - în proporţie mai mare sau mai mică - dacă te ocupi multă vreme de o arie cu grad ridicat de complexitate.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu este doar un citat filozofic, este o regula dupa care se poarta o dezbatere logica. Este o regula care are sens: daca am fi nevoiti sa demonstram INEXISTENTA tuturor lucrurilor care ne trec vreodata prin minte nu ne-am opri niciodata. Dvs. propuneti existenta legaturii dintre programa si analfabetismul functional, dvs. ar trebui sa aveti dovezi pentru asa ceva si nu le aveti.

      "Argumentele mele sunt clare şi le puteţi reciti. " - argumentul dvs. il constituie observatiile personale si dupa cum v-am mai explicat, este insuficient pentru a trage concluzii legate de sistem in ansamblu. Iar pentru acea corelatie nu ati prezentat NICI O DOVADA.

      Da, ar trebui sa lucreze eficient. Asta o poate invata de la altcineva sau singur, prin exercitiu. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu toti trebuie musai sa ia 10.

      1. Prestigiul universitar romanesc e egal cu 0. Acei studenti sunt la ce facultate, mai exact? Inginerie, mate?

      "n-am întrebat dacă cei care nu cunosc fracţiile au ce căuta la o facultate de matematică, ci dacă un examen de matematică testează OBLIGATORIU fracţiile." - atunci ati pus o intrebare inutila. Ceva de nivelul fractiilor ar trebui stiut indiferent ca se cere sau nu explicit. Este ceva de baza necesar pentru a intelege si a putea lucra cu alte lucruri mai tarziu.

      " În mod logic, în acest fel se pot strecura şi din cei care nu cunosc (sau n-au mai folosit de multă vreme) fracţiile." - in mod logic. In mod logic?! Dvs. habar nu aveti cum arata un curriculum de matematica de facultate. Nu, in nici un caz. Daca treci printr-o facultate de mate sau stiinte exacte, ai nevoie MACAR de cunostintele de mate de nivel de liceu de profil real. Acestea includ si se extind MULT peste nivelul fractiilor. La acel nivel si daca n-ai mai folosit de multa vreme fractiile (caz aproape imposibil; chiar daca nu le vezi la un curs de topologie, sa zicem, cu siguranta le vezi sau le-ai vazut recent la un alt curs, de ecuatii diferentiale sau analiza, sa zicem), iti deduci singur in mai putin de un minut regula de care ai nevoie. Daca se pot strecura cei care intr-adevar nu cunosc fractiile, atunci acea facultate nu e buna de nimic.

      "Mecanismul e acelaşi; ce nu exersezi, uiţi." - nu e. Sahul si matematica nu sunt acelasi lucru. Matematica presupune demonstratie. Daca ai uitat o formula ti-o poti deduce singur.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Eu cred că ambele tabere ar trebui să prezinte argumente, dar dacă dvs. aduceţi în discuţie citate filozofice... e altă treabă!

      Ca să înţeleg mai bine: dvs. susţineţi că partenerul meu de discuţie - profesor universitar - nu prea ştie ce spune, şi că e imposibil ca cineva care nu cunoaşte fracţiile să treacă de un examen dificil.

      El susţine că la facultatea în care predă - şi unde se dă examen şi nu se intră cu dosar - sunt şi studenţi care au trecut de examen fără să cunoască (sau să-şi mai amintească) fracţiile.

      În plus apare şi o problemă de logică, şi la dvs., dar şi la profesorul cu care am vorbit: dacă fracţiile pot fi deduse atât de repede înseamnă că orice student la matematică, din orice ţară din lume, ar trebui să le deducă în câteva secunde.

      Înseamnă că fracţiile nu trebuiesc ştiute, ci deduse. Sau poate că au uitat cum să le deducă...
      • Like 0
    • @ Valentin
      V-am mai spus, nu e doar un citat filozofic, asa functioneaza corect o dezbatere. Cel care propune existenta aduce dovezi. Poate fi unul din participanti, sau ambii. Eu nu am propus existenta unei propbleme. Nu am propus nici macar ca o corelatie in mod necesar NU ar exista. Nu stiu, drept care nu ma pronunt. Dvs. insa cu foarte mare siguranta propuneti ca acea corelatie exista, insa nu aduceti dovezi pentru acest lucru.

      "fără să cunoască (sau să-şi mai amintească) fracţiile." - nu, nu, nu merge asa. Daca nu isi mai amintesc vreo formula legata de fractii dar si-o pot deduce singuri la nevoie, atunci nu e o problema. Daca nu sunt in stare sa rezolve un exercitiu de tipul 1/3 - 1/4, atunci e o problema. De un examen dificil in Romania se poate trece si cu o spaga.
      Tot n-am inteles, acei studenti sunt la facultatea de matematica? Ei incearca sa obtina o diploma/licenta in matematica? Sau sunt la o facultate de inginerie? Ca un prof universitar de mate poate sa predea si unora, si celorlalti.

      " înseamnă că orice student la matematică, din orice ţară din lume, ar trebui să le deducă în câteva secunde. " - depinde de facultate, poate si de tara. Daca se lucreza in mod corect, cele cateva reguli legate de fractii nu ar trebui sa reprezinte nici cea mai mica problema pentru un student de mate. Vorbim de nivel universitar aici, totusi. Acum na, in diverse locuri se pot intampla diverse lucruri ciudate, unele facultati sunt mai bune, altele chiar au prestigiu, altele sunt muci.

      -editare ulterioara:
      Legat de ce a spus acel domn profesor si ce spuneti dvs. incep sa-mi fac o idee: cred ca dumnealui v-a dat niste informatii corecte, dar dvs. trageti niste concluzii gresite. Exista examene ale unor cursuri de mate care nu includ in mod explicit operatii cu fractii? Da, se poate. Implica asta fapul ca poti intra intr-o facultate de mate sau absolvi o facultate de mate fara sa stii fractii? Categoric nu. Daca accepti intr-o facultate de mate studenti care nu stiu sa rezolve cele mai elementare exercitii cu fractii, atunci iti faci tie ca universitate un deserviciu major (poti sa pupi dulce ideea de prestigiu, n-o sa vezi asa ceva in veci, nu cu studenti atat de slabi) si faci un deserviciu major mai ales acelor studenti, care isi vor pierde timp din viata degeaba. Ce poti sa castigi ca institutie e o suma de bani pe termen scurt, dar vei plati in alte moduri pe termen lung.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Dovezile dvs. au fost egale cu cele contra vaccinurilor, adică de mică intindere şi fără împact în aria pedagogică.

      Aha, deci toţi cei care nu cunosc fracţiile au dat şpagă. Gata, aţi fabricat un argument imbatabil!

      Sincer să fiu nu mă pricep. Omul era profesor de matematică şi cred că facultatea era de matematică. Cert e că la o facultate de prestigiu, cu profil tehnic, apar şi studenţi care nu cunosc fracţii.

      Da, şi eu cred că fracţiile n-ar trebui să prezinte o problemă, dar există oriunde în lume - şi în România - studenţi la matematică sau inginerie care nu cunosc fracţii, trecând de examene dificile.

      Asta pentru că acele examene nu oferă exerciţii care să includă fracţiile. Mi se pare logic.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Singurul lucru pe care l-am aratat e ca dvs. nu aveti dovezi pentru ceea ce sustineti.

      "Aha, deci toţi cei care nu cunosc fracţiile au dat şpagă. ' - nu asta am spus. Daca insa examenele de la acea facultate sunt atat de serioase pe cat ar trebui sa fie, si un student e atat de slab (!) incat sa nu poata face exercitii elementare cu fractii, atunci probabil ca singura lui speranta ar fi sistemul de pile, cunostinte si relatii. Pentru ca un asemenea student nu are ce cauta intr-o facultate de profil tehnic.

      "Cert e că la o facultate de prestigiu, cu profil tehnic, apar şi studenţi care nu cunosc fracţii." - or fi si nauci care dau examen de admitere fara sa stie nimic, nu inseamna ca trebuie sa si intre. In plus una e sa apara unul la 2000, alta e ca fenomenul sa fie atat de des intalnit incat un grup de profesori universitari sa se apuce sa faca o scrisoare deschisa in care sa critice carentele sistemului preuniversitar.

      "Mi se pare logic." - nu e. Va dau un exemplu: ca sa faci topologie generala (care nu contine explicit exercitii cu fractii) treci mai intai prin analiza. Ca sa intelegi analiza, trebuie sa intelegi limitele, iar exemple de limite includ si lucru cu fractii. Sunt si exemple de derivate si integrale (care la randul lor fac parte din aria analizei matematice) care contin fractii. Daca nu stii sa lucrezi cu fractii nu ar trebui sa treci de gimnaziu, daramite sa aspiri la un loc intr-o facultate de mate. Sau inginerie, sau fizica.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Am dovezi. E vorba de întreaga arie pedagogică de la noi dar şi din afară, care nu pare zdruncinată de micile articole pe care le oferiţi dvs. ca argument.

      Problema nu e cu sistemul preuniversitar, ci cu cel universitar. Din moment ce filtrele încep undeva la sfârşitul anului I, mulţi se pot înscrie pe baza diplomei de liceu sau a unui sistem de puncte obţinut în orice domeniu (ex. sport). Normal că profesorii nu sunt foarte încântaţi, dar asta nu demonstrează superioritatea sistemului românesc.

      Demonstrează doar că la noi, cei care n-au tangenţă cu matematica nu vor participa la un examen pe care ştiu că nu-l vor lua.

      E vorba de filtru: noi îl aplicăm din start, ei îl aplică pe parcurs.
      • Like 0
    • @ Valentin
      O arie din care niciodata nu ati citat un studiu statistic. In plus vorbim de situatia concreta din Romania legata de care ati citat un singur articol cu rezultate statistice care NU va sustin concluziile.
      Ce am citat eu sunt rezultate clare, centralizate, statistice legate de performanta slaba a elevilor din tarile nordice. Pana la parerile unor pedagogi exista rezultate concrete care arata ca situatia de acolo e foarte departe de a fi ideala, mai ales avand in vedere diferenta semnificativa de investitii. Realitatea e ca exista rezultate concrete care nu sunt in concordanta cu ce sustineti dvs.

      "Pe de altă parte, vă contraziceţi." - nu, poti sa nu-ti amintesti o formula si sa ti-o deduci singur. Daca o stii din start o aplici - foarte bine. Daca nu, stai un minut si ti-o deduci, dupa care o folosesti. Rezultatele pe care vi le-am dat arata ca exista un numar ingrijorator de studenti in tarile nordice care nu pot face nici una, nici alta.

      "Am înţeles exemplul cu topologia şi că include lucrurl cu fracţii, dar nu e posibil ca ele să fie suplinite de un simplu calculator de buzunar, cum de altfel se şi întâmplă?" - nu, pentru ca exemplele de care v-am spus se fac cu calcul simbolic, nu numeric. Si daca trebuie sa te impiedici de calculator (de buzunar sau computer) pentru fiecare exercitiu penibil de usor vei pierde mai mult timp decat vei castiga. Programele de calcul simbolic sunt utile pentru probleme in care calculele devin foarte lungi (sunt probleme de fizica gravitationala sau a particulelor in care ecuatiile diferentiale trebuie puse intr-o anumita forma pentru a putea incepe lucrul in obtinerea unor solutii aproximative, de exemplu; acolo un prim pas presupune calcul simbolic care poate sa fie lung si nasol).

      "Revenind la fracţii, nu am spus că sunt studenţi slabi, ci - din contră - studenţi care trec examene dificile fără să-şi mai amintească fracţiile." - daca sunt studenti buni, atunci nu vor avea probleme cu exercitiile simple de fractii, fie ca isi aduc aminte niste formule de calcul sau si le deduc pe loc. Daca se uita la un exercitiu de tipul 1/3-1/4 si il rezolva prost (cum se intampla in exemplul descris intr-unul din linkurile pe care vi le-am dat mai sus), atunci acei studenti nu sunt buni. De fapt nu au ce cauta intr-o facultate de profil tehnic.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Să înţeleg că la noi situaţia e infinit mai bună, comparativ cu ţările nordice. Să înţeleg că la noi, orice elev din orice liceu bucureştean poate performa fracţiile fluierând.

      Eu unul habar nu mai am care-i treaba cu fracţiile şi nici nu mă interesează. Şi n-am fost defavorizat. Pur şi simplu am prestat la ore - cu note excelente - şi pe urmă am uitat. Dacă am nevoie, folosesc telefonul.

      Da, performanţe slabe găsiţi peste tot, numai că la noi sunt catastrofale. Şi nu vorbim de mediul rural, de şcolile cu toaletă în curte, ci de mediul citadin.

      Hai să vedem studiul care ne demonstrează că România stă mai bine la acest capitol. Şi nu unul cu olimpici, pentru că olimpicii sunt excepţii. Mă refer la unul pe medie, care să arate că media lor e mult mai slabă ca media noastră.

      Haideţi să-l vedem şi să-l discutăm.

      Motivul pentru care nordicii - inclusiv în Japonia - există acest fenomen e că facultăţile aplică filtrele pe parcurs, în timp ce noi le aplicăm din start.
      Examenul de admitere limitează drastic (poate chiar reduce la 0) numărul oportuniştilor. Ei nu au examen de admitere.

      Este valabil şi reversul medaliei: sistemele universitare din afară filtrează la sânge, în timp ce al nostru te cam lasă de izbelişte, în dulcea studenţie românească. Personal prefer ca filtrele să apară pe parcurs. Mi se pare mult mai sigur.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ia vedeţi aici cum stă treaba cu olimpicii. Stă rău de tot:
      https://adevarul.ro/educatie/scoala/mitul-elevilor-olimpici-desfintat-cifre-romania-are-proportional-cei-mai-putini-elevi-performante-ue-1_5a3d179bd7af743f8d9dc102/index.html

      Acesta este "mitul olimpicilor".
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Să înţeleg că la noi situaţia e infinit mai bună, comparativ cu ţările nordice." - cat investim noi in invatamant, cat investesc tarile nordice? Si doamna (profesoara) Teodora a facut referire mai sus la aspectul asta. La cat investesc tarile nordice in invatamant si la cat se marketeaza sistemul lor ca fiind cel mai cel, o slabiciune de tipul celei gasite de mine nu ar trebui sa existe, in nici un caz. La noi situatia e naspa, tot nu vad insa care e ponderea programei in problema asta, avand in vedere ca trebuie luate in calcul si: lipsa de infrastructura, saracia, in special in mediul rural, situatiile familiale in care ambii parinti sunt plecati in strainatate s.am.d.

      "Eu unul habar nu mai am care-i treaba cu fracţiile şi nici nu mă interesează. Şi n-am fost defavorizat." - foarte rau, v-ati facut singur un deserviciu. Doar pentru ca nu va intereseaza pe dvs. nu inseamna ca nu e important. E important pentru toti cei interesati de mate si stiinte exacte.

      "Da, performanţe slabe găsiţi peste tot" - nu e atat de simplu. Nu ca si cum am vorbi de cateva exemple ici-colea in diverse tari. Acolo avem niste rezultate statistice, vorbim de o problema la nivel de sistem, una care nu ar trebui sa existe avand in vedere conditiile MULT mai bune decat cele din Romania.

      "Şi nu vorbim de mediul rural, de şcolile cu toaletă în curte, ci de mediul citadin." - de unde rezulta asta? Aveti niste statistici comparative rural-urban?

      "Motivul pentru care nordicii - inclusiv în Japonia - există acest fenomen e că facultăţile aplică filtrele pe parcurs, în timp ce noi le aplicăm din start." - fals, si ei aplica filtre din start. Si la ei se dau examene de intrare. Japonia este un caz separat, acolo standardele si presiunea sunt foarte mari in ceea ce priveste universitatile, acolo nu doar ca se lucreaza destul de serios in scoli dar deseori elevii merg si la niste cursuri dupa programul normal, mai pe romaneste la meditatii. Doar ca la ei meditatiile se fac in cadru organizat, pe clase, cam ca la scoala. Sistemul lor de stat nu e mult diferit de al nostru si chiar si asa elevii trag in plus pentru ca e o competitie acerba pe locurile din universitatile bune.
      Revenind la filtre in tarile nordice, ele se aplica din start, standardele insa au tot scazut in timp din cauza ca ce se face in preuniversitar e insuficient. O spun profesori universitari din Finlanda, v-am dat linkul si la acest articol si cu alta ocazie.

      Olimpicii nu sunt un mit si da, avem mai multi decat alte tari, si inca in mod consistent, generatie de generatie, puteti verifica si dvs. statisticile olimpiadei internationale de matematica, de exemplu. Argumentul din acel articol nu e tocmai onest: critica "mitul olimpicilor", dar face referire la o categorie ceva mai larga de atat - adica nu compara numar de olimpici din Romania cu numar de olimpici din alte tari, ci face referire la "cei capabili să rezolve cerinţe complexe" - categorie care nu stim cum e exact definita in studiul la care se face referire. Si, din nou, nu vad care parte din vina ii revine programei scolare. Iar argumentul de la final cum ca matematica ne-a "intrat in ADN" ... sper ca e o gluma :D
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      În mod paradoxal, veţi vedea că elevii cu rezultate foarte bune nu fac parte din clasa de sus.
      Ţările nordice investesc pentru că lucrează trandisciplinar, şi acolo ai nevoie de investiţii.
      Noi nu avem, pentru că îţi trebuie doar un scaun şi un caiet de matematică pentru olimpiada de fizică.
      Pe curriculum trandisciplinar ai nevoie de investiţii (acolo se fac experienţe de fizică şi chimie, se construiesc vulcani din plastilină, se simulează cutremure cu ajutorul unor machete speciale etc.).
      La noi totul merge pe rezolvarea de probleme. Pentru asta nu ai nevoie de mare lucru.

      Nu, nu se aplică filtre din start, şi asta o ştiu de la o facultate de prestigiu din Olanda, cu un campus cât zece stadioane. Am vorbit, m-am interesat. Se intră doar cu diploma de bacalaureat şi opţional şansele cresc cu un sistem de puncte obţinut din diverse activităţi extraşcolare. Asta la inginerie aerospaţială. Am întrebat cum e posibil şi mi s-a răspuns că pe parcursul anului se vor da anumite examene care vor îndepărta ce de e prisos.

      Da, filtrele se aplică PE PARCURS, şi asta o ştiu din discuţiile cu ei, din materialele publicitare pe care mi le-au dat etc.
      Profesorii din Finlanda se plâng de aceste filtre, de faptul că în primul an intră persoane care nu au legătură cu matematica, şi care îşi adună puncte din competiţii sportive, voluntariat etc. Însă aceste persoane nu rămân.

      Faptul că avem mai mulţi olimpici interesează mai puţin. Faptul că aceştia ar fi produsul sistemului de educaţie e şi asta un mit. În primul rând legislaţia nu permite pregătire de olimpiadă la clasă, aşa că olimpicii lucrează cu meditatori sau pe singuri.

      Recitiţi articolul, e foarte clar: https://adevarul.ro/educatie/scoala/mitul-elevilor-olimpici-desfintat-cifre-romania-are-proportional-cei-mai-putini-elevi-performante-ue-1_5a3d179bd7af743f8d9dc102/index.html

      Analfabetism funcţional există şi d e o parte şi de alta. Nici eu nu mai ştiu cum e treaba cu fracţiile, şi nici nu-mi pasă.
      Şi da, mă pot înscrie la inginerie aerospaţială la cea mai prestigioasă universitate din Olanda. Numai că nu fac faţă. Însă nu mi-ar strica un an de distracţie.

      E drept că sumele cerute pentru întreţinere sunt imense...
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Ţările nordice investesc pentru că lucrează trandisciplinar, şi acolo ai nevoie de investiţii." - nu e vorba doar de asta, iti trebuie bani pentru echipamente, creta/markere, toalete care sa nu fie mizerabile (si care sa existe, in primul rand), infrastructura - de la sosele la acces la net s.a.m.d.

      "Nu, nu se aplică filtre din start, şi asta o ştiu de la o facultate de prestigiu din Olanda, cu un campus cât zece stadioane." - depinde de facultate, sunt unele cu dosar, altele la care se intra cu examen. In Germania de exemplu sunt facultati la care se intra cu examen, la fel si in Finlanda.

      "Am întrebat cum e posibil şi mi s-a răspuns că pe parcursul anului se vor da anumite examene care vor îndepărta ce de e prisos.' - asta mi se pare o tactica destul de jegoasa. Adica e posibil ca un student foarte slab care nu stie nici macar sa lucreze cu fractii sa intre, sa nu aiba nici o sansa macar sa treaca in anul 2, dar institutia de invatamant sa-i ia totusi banii pe o perioada de studii.

      "Faptul că avem mai mulţi olimpici interesează mai puţin." - daca discutia este despre olimpici, si in acel articol era, atunci e cat se poate de relevant.

      "Faptul că aceştia ar fi produsul sistemului de educaţie e şi asta un mit. În primul rând legislaţia nu permite pregătire de olimpiadă la clasă, aşa că olimpicii lucrează cu meditatori sau pe singuri." - sistemul de educatie reprezinta primul pas in pregatirea pentru olimpiada. Olimpicii nu sunt complet separati de sistem, in sistem isi formeaza baza de care au nevoie ca sa inceapa pregatirea pentru concursuri. Daca la scoala faci 1+1=2 timp de 10 ani, din parti o sa ai sanse sa faci cine stie ce la olimpiade. In plus pregatirea, daca se face cu profesor se face cu ce fel de profesor? Exact, unul care preda in acelasi sistem de invatamant. Stiu profesori care fac pe gratis pregatire pentru concursuri in cadrul unitatii de invatamant in care lucreaza, dar evident in afara programului normal. Si vine la acea pregatire cine doreste. Dar sunt profesori din sistem.

      "Nici eu nu mai ştiu cum e treaba cu fracţiile, şi nici nu-mi pasă." - ce convenabil, cand apare o slabiciune clara a unui sistem zice-se minunea minunilor, atunci nu mai conteaza, nu ne mai pasa. Ei aflati ca le pasa profesorilor universitari din Finlanda care s-au plans public de problema asta. Pentru ei conteaza, si au dreptate. E de tot rasul sa aplici la o asemenea facultate fara sa ai niste cunostinte atat de elementare de mate.
      • Like 0
  • "Trebuie să le construim caracterul. Pentru că singurele care le vor putea asigura succesul în viitor vor fi calitățile umane. Nu doar cunoașterea în termeni de informații" - pai daca SI cunoasterea in termeni de informatii conteaza (si daca nu era deja evident, da, conteaza, totdeauna o sa conteze) atunci nu poti sa spui ca DOAR caracterul conteaza, e contradictoriu. Ma rog, poate a fost o greseala de traducere.

    "Trebuie ca elevii să fie capabili să inventeze, pentru că, în 20 de ani, nu va mai exista ceea ce se numește o slujbă sigură. Ceea ce este bine, dacă știi ce faci" - cum ***** e bine ca nu o sa mai existe slujbe sigure? De ce ar fi bine sa dispara pur si simplu o optiune? Unora le plac joburile sigure, exista niste avantaje cu asa ceva.

    "În 10 ani vom avea mașini mai inteligente, care ne vorbesc limba. Dar nu vrem mașini cu o inteligență asemănătoare cu a noastră, a oamenilor. Cred că este o idee foarte proastă să construiești o astfel de mașină. E același lucru cu tehnologia nucleară." - de ce? Ca asa spun filmele cu Arnold Schwarzenegger? De unde stim ca n-ar fi mai bine sa avem astfel de masini inteligente in societate? Ne e frica de faptul ca masinile ar putea sa ajunga la fel de inteligente sau mai inteligente ca oamenii ... de ce? Pentru ca umanitatea e de rahat? Dar daca masinile o sa ajunga sa fie mai bune decat oamenii si cand vine vorba de probleme morale?

    Apropo, domnul futurolog n-a studiat futurologie (daca exista asa ceva), ci teologie. Asta asa, ca fapt divers.
    • Like 0
  • Trebuie să le construim caracterul.- da, implementam ideologia de gen.
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Putem spune ca Romania deja a inceput implementarea AI in politica prin alegerea presedintelui. Nu vorbeste mult, actioneaza in liniste si nici concediu nu isi ia. Ma rog...mai trebuie umblat la setari un pic dar in rest este ok.
    • Like 1
  • Teodora check icon
    Altfel spus, suntem mâncați. Noi încă ne lamentăm ca dispar meșteșugurile tradiționale, olarit, țesut. Încă dezbatem intre tradiționalism si modernitate. Abia ce am decis ca ne-am saturat de studii superioare și ar fi nevoie de macaragii, dulgheri, sudori, etc. Si acum sa o dam pe etica si filosofie?
    Ma sperie viitorul asta văzut din România.
    • Like 0
    • @ Teodora
      Tusa autorului este groasa, asa ca s-au pierdut pe drum detaliile. Anume, ca nu toti oamenii sunt nascuti egali, si ca nu vor fi capabili - din diverse motive, pe care nu le mai enumar - dar nu vor fi capabili sa faca parte dintre cei care "au de ales", "vor inventa noi meserii{, etc. Este vorba despre "clasa inutililor" despre care vorbeste de ceva vreme Youval Harari. Din acelasi motiv, anume ca sute de milioane de oameni nu vor fi necesari pe piata muncii, se discuta tot mai intens public despre "venitul minim garantat". Nu are nici o legatura cu stanga politica, ci cu faptul ca aceste uriase mase de oameni vor trebui sa traiasca dar nu vor fi capabili sa produca nimic pe piata viitorului. Daca la asta adaugam si faptul ca fiinta umana are nevoie, in afara de hrana fizica, de hrana spirituala, cea care ii spune ca are sens existenta sa, ca e un membru important al unei comunitati, etc, ajungem si la nevoia "anestezierii" gandirii acestei uriase mase prin industia "entertainment-ului. Iar de aici incolo, aveti nenumerate scenarii SF care au explorat in lung si lat acest viitor posibil.
      • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      Teodora check icon
      Tocmai asta ma sperie. O lume în care foarte mulți oameni se vor simti inutili. Nu concep o viață pe care sa nu o mai pot controla deloc, în care să nu mai fiu de folos. Dacă oricum căutăm toată viața sensul existenței noastre, ce vom face cand abilitățile noastre vor fi complet inutile?
      Spuneam ca viitorul asa cum este prezentat aici ma sperie. Nu stiu cum l-aș vedea daca as trăi în altă parte a lumii, dar de aici, din România, ma simt ușurată că nu voi mai fi în viața atunci când lumea va arata asa.
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult