Foto: Media for medical / Profimedia
Cu toții am auzit de un David, o Irina sau un Matei sau cum l-o chema pe copilul ăla care deranjează toată clasa. Acela catalogat de multe ori needucat, prost crescut. Ce face mai exact acest copil needucat? Păi, vorbește neîntrebat, deranjează prelegerile de multe ori plictisitoare ale doamnei, pune întrebări prea multe, cere, spune ce nu-i convine, reacționează emoțional când este nedreptățit și multe altele din același spectru. Într-un cuvânt spus, este un copil dificil. Mai nimănui nu ii place să îl aibă în clasă, nu de alta, dar doamna nu își poate ține ora așa cum este obișnuită. Trebuie să iasă din tipare, să comunice cu el, să găsească soluții, să îi răspundă, să se oprească din obișnuita prelegere de la clasă, să empatizeze, să asculte și câte și mai câte. Mă întreb dacă, oare, poate, cine știe, într-o zi, o să își dea seama că este acolo în serviciul celuilalt, chiar și în al copilului dificil.
În serviciul celuilalt este și vânzătorul de la magazin, și terapeutul, și funcționarul de la ghișeu, și profesorul, și medicul, ba chiar și artistul, și scriitorul. De fapt, la o privire mai atentă, suntem cu toții în serviciul celuilalt. Doar că am uitat asta. Suntem într-o amnezie totală și avem senzația că totul este de fapt despre noi. Eu, eu, eu, și iar eu...
Și dacă nu ar mai veni copiii la școală, ce ar mai face profesorul? Și dacă pacienții ar alege să nu mai meargă la doctor? Pe cine ar trata medicul? Dacă nu ai mai merge la magazin să îți cumperi chiloți? Cui ar vinde vânzătorul?
3-4 ore petrecute în sala de așteptare de la clinică, așteptând să mă primească medicul 5 minute. Ca să îmi dea o hârtie. Sau o rețetă. E ok, am învățat să am răbdare. Îmi iau o carte, citesc, scriu ceva, trimit niște e-mailuri. Fără să comentez. Poate că ar trebui să comentez, dar am observat că o fac degeaba, este doar pierdere de energie. Așa că îmi văd de ale mele.
Când îți vine rândul la ghișeul de la administrația financiară, e musai să ai grijă cât de cu capul în jos vorbești, spetit așa, că doar tu nu ai niciun drept, iar celălalt este un fel de călău. Oricând se poate enerva și îți zice vreo două.
Ceea ce îmi doresc însă nu este să critic, ci să aduc, am această speranță, în conștiința noastră a tuturor, că suntem aici pe planeta asta nu ca să fim șefii cuiva, ci ca să ne punem, cu bucurie, răbdare și smerenie, în slujba celuilalt. Fără a duce lucrurile în extreme, ci cu respect atât pentru noi înșine, cât și pentru cel din fața noastră. Cel care, dacă nu ar avea nevoie de noi, nu ar fi unde este.
Și tu ai fost un David neascultător, care ai avut nevoie de atenție, de explicații, de iubire, de empatie, de blândețe, de mai mult. Astăzi nu ești tu, ci cel din fața ta. Imaginează-ți că ești tu, poate reușești să te tratezi altfel. Măcar un pic. Și nu doar de sărbători..
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Poanta e nu cum să-l vezi pe doctor, ci cum să-l eviți. Chestiunea asta datează din timpul marelui Hipocrat, care considera că e mai bine să fii sănătos - deci să nu ai nevoie de doctor - decât bolnav. Tehnic, se numește medicină preventivă.
Evident, sunt boli care nu pot fi evitate, dar sunt o mulțime de boli care pot fi evitate printr-un regim sănătos de viață. Nu la noi, de unde rezultă un sistem de sănătate greoi și umflat, aflat în colaps. A împinge bani în el nu e o soluție. O soluție ar fi un stil de viață sănătos.
În niciun caz în ultimele două paragrafe pentru care dau like!