Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce nu spune grupul de WhatsApp făcut de trei „femei mișto”

Femeie la laptop

Foto: Profimedia Images

- Hellooo!!! Ce faceți, femei mișto?!

„Femei mișto” se numește micul nostru grupuleț de whatsapp, în care suntem 3 prietene, doar atât. Cred că atunci când am creat grupul era una din zilele acelea în care aveam nevoie să ne simțim… „mișto”.

În ultima lună am vorbit la telefon cu cele două doamne, prietene de suflet, cred că de 2 ori. De obicei mai scrie una din noi câte un mesaj la 2 zile. Un gând bun, o fotografie, o trăznaie, te miri ce, din care se pornește o conversație și care ne păstrează conectate. Cam de 2 săptămâni însă, s-a așternut liniștea..

- Mi-i dor de voi, măh! Am scris și am adăugat niște emoticoane cu pupicei și îmbrățișări.

- Măh, frumoaselor! Vă pupăcesc! răspunde una din ele.

Eu, nemulțumită, vreau mai mult. Chiar îmi este dor de ele. Poveștile noastre nu sunt niciodată doar despre starea vremii, ce am mai făcut de mâncare, care-i treaba pe la serviciu sau ce surprize ne fac copiii. Suntem pansament pentru suflet una pentru cealaltă. O gură de aer, o vorbă caldă și o inimă deschisă la a fi prezentă cu adevărat pentru cealaltă.

- Dragelor, eu sunt pe deadline, deci până duminică mucles, răspunde și cealaltă, a treia „femeie mișto”.

O provoc:

- Iar??

- Proiect, carte, podcast, clienți, adaugă ea.

- Cam multe deadline-uri în ultimul timp, continui să o provoc. De trăit când mai trăiești?!

Am simțit că nu e momentul prea bun, că aș fi continuat.

Ce nu vede ea din papucii ei se vede însă prea bine din ai mei. Mai mereu avem nevoie de un altul care să ne arate ce nu vedem. Pentru că nu vedem. Așa cum nu ne vedem nici lungul nasului. Avem nevoie de un altul chiar dacă, nici atunci când ni se spune, nu vedem, decât dacă ne oprim și ne uităm cu mare, foarte mare atenție și curiozitate.

Trăim cu deadline-uri peste deadline-uri. În fiecare zi. Trăim pentru clienții noștri, trăim ca să facem bani, ca să ne creștem copiii, ca să ne schimbăm mașina, telefonul și mai te miri ce. Muncim ca sclavii, chiar dacă spunem că ne place ceea ce facem. Când ești în burnout și nu mai ai aer, nu mai contează cât de mult îți place ceea ce faci, câți bani, câte case, câte și mai câte..

Pentru noi, doar pentru noi, fără să fim egoiști și să nu ne pese de ceilalți, când mai trăim?

Poate azi doar aveam nevoie de un prieten. Dar, ca să simțim nevoile astea, e nevoie să ne oprim. Măcar puțin.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mamăăă! Ce articol ”profund”. Sunt de-a dreptul răvășit :-) :-)
    Dacă atât le duce capul pe ”femeile mișto”, atunci eu vreau unele nasoale :-) :-)
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Text: Gabriela Hobeanu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon