Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce nu spune grupul de WhatsApp făcut de trei „femei mișto”

Femeie la laptop

Foto: Profimedia Images

- Hellooo!!! Ce faceți, femei mișto?!

„Femei mișto” se numește micul nostru grupuleț de whatsapp, în care suntem 3 prietene, doar atât. Cred că atunci când am creat grupul era una din zilele acelea în care aveam nevoie să ne simțim… „mișto”.

În ultima lună am vorbit la telefon cu cele două doamne, prietene de suflet, cred că de 2 ori. De obicei mai scrie una din noi câte un mesaj la 2 zile. Un gând bun, o fotografie, o trăznaie, te miri ce, din care se pornește o conversație și care ne păstrează conectate. Cam de 2 săptămâni însă, s-a așternut liniștea..

- Mi-i dor de voi, măh! Am scris și am adăugat niște emoticoane cu pupicei și îmbrățișări.

- Măh, frumoaselor! Vă pupăcesc! răspunde una din ele.

Eu, nemulțumită, vreau mai mult. Chiar îmi este dor de ele. Poveștile noastre nu sunt niciodată doar despre starea vremii, ce am mai făcut de mâncare, care-i treaba pe la serviciu sau ce surprize ne fac copiii. Suntem pansament pentru suflet una pentru cealaltă. O gură de aer, o vorbă caldă și o inimă deschisă la a fi prezentă cu adevărat pentru cealaltă.

- Dragelor, eu sunt pe deadline, deci până duminică mucles, răspunde și cealaltă, a treia „femeie mișto”.

O provoc:

- Iar??

- Proiect, carte, podcast, clienți, adaugă ea.

- Cam multe deadline-uri în ultimul timp, continui să o provoc. De trăit când mai trăiești?!

Am simțit că nu e momentul prea bun, că aș fi continuat.

Ce nu vede ea din papucii ei se vede însă prea bine din ai mei. Mai mereu avem nevoie de un altul care să ne arate ce nu vedem. Pentru că nu vedem. Așa cum nu ne vedem nici lungul nasului. Avem nevoie de un altul chiar dacă, nici atunci când ni se spune, nu vedem, decât dacă ne oprim și ne uităm cu mare, foarte mare atenție și curiozitate.

Trăim cu deadline-uri peste deadline-uri. În fiecare zi. Trăim pentru clienții noștri, trăim ca să facem bani, ca să ne creștem copiii, ca să ne schimbăm mașina, telefonul și mai te miri ce. Muncim ca sclavii, chiar dacă spunem că ne place ceea ce facem. Când ești în burnout și nu mai ai aer, nu mai contează cât de mult îți place ceea ce faci, câți bani, câte case, câte și mai câte..

Pentru noi, doar pentru noi, fără să fim egoiști și să nu ne pese de ceilalți, când mai trăim?

Poate azi doar aveam nevoie de un prieten. Dar, ca să simțim nevoile astea, e nevoie să ne oprim. Măcar puțin.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mamăăă! Ce articol ”profund”. Sunt de-a dreptul răvășit :-) :-)
    Dacă atât le duce capul pe ”femeile mișto”, atunci eu vreau unele nasoale :-) :-)
    • Like 1


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult
Text: Gabriela Hobeanu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon