„Viaţa trece ca un glonţ”, De la Constanța în Israel, în timpul războiului, și din Israel la Londra. Memoriile unui reporter BBC

Abia după ce am citit din scoarţă în scoarţă elegantul volum publicat în acest an (2021) la Editura Humanitas, am înţeles pe de-a-ntregul (sper) titlul pe care l-a dat Dorian Galbinski cărţii sale de memorii.

Viaţa trece ca un glonţ. Memoriile unui reporter BBC pare a fi o aluzie la faptul că la scrierea acestui volum, reporterul sobru, echidistant şi elegant – din emblematica redacţie a radioului public britanic – face tandem cu un povestitor talentat, cu har de umorist. Prin credibilitatea sa de necontestat, cel dintâi girează autenticitatea şi veridicitatea conţinutului, pe care cel de al doilea îl condimentează cu savoarea întâmplărilor ieşite din comun.

Cartea captivează şi în acelaşi timp te ţine la o distanţă decentă de intimitatea celui care o scrie.

Citind memoriile lui Dorian Galbinski, am întreprins o călătorie fascinantă prin Europa şi Israelul ultimei jumătăţi de veac, călăuzită de un ghid competent şi discret, care m-a ajutat să observ detaliile şi să nu pierd din vedere ansamblul, mi-a sugerat, uneori, ce aş putea întrevedea dincolo de rânduri, dar m-a lăsat să desluşesc singură ceea ce era (sau cred că era) de descoperit…

Am descoperit că autorul acestor memorii este un om norocos (chiar dacă a fost supus şi unor încercări dramatice). A participat sau a fost martor la evenimente politice esenţiale ale ultimilor 60 de ani şi a cunoscut personal personalităţi de prim rang care au făurit istoria acestor timpuri. A avut şansa de a deveni jurnalist de radio la Redacţia Română a BBC World Service, apărând pe post cu numele Dorian Galor. Vocea sa binecunoscută era aşteptată cu nerăbdare şi încredere de nenumăraţi oameni din România comunistă, cu urechile ciulite la aparatele de radio. A avut parte de iubire, a fost binecuvântat cu copii – atât în primăvara, cât şi în toamna vieţii – , a călătorit prin lume şi s-a bucurat de prietenii trainice şi îndelungate.

Am descoperit, în acelaşi timp, că deşi a fost favorizat de soartă, norocul şi l-a făcut singur prin muncă asiduă şi perfecţionare permanentă, prin respect şi devotament faţă de profesiunea de jurnalist, pe care a practicat-o fără întrerupere aproape patru decenii. Şi-a păstrat autenticitatea, firescul şi credibilitatea, rămânând, de fapt, neschimbat: adolescentul din Constanţa, tânărul din Israel (care-şi făcea stagiul militar tocmai în timpul Războiului de Şase Zile) respectiv jurnalistul experimentat şi translatorul apreciat de elita politică din Londra.

Dincolo de povestea de viaţă care se suprapune peste câteva decenii de istorie recentă – cuprinzând întâmplări şi poveşti pe care cititorul le va descoperi cu uimire şi încântare – memoriile lui Dorian Galbinski prezintă un om de radio adevărat, smerit în faţa microfonului, instrumentul pe care mulţi alţii l-au încălecat ca pe un vehicul rapid de propulsare în sfera politică.

Citite cu luare aminte, Memoriile unui reporter BBC, pot constitui un manual de comportament pentru tinerii jurnaliştii români ai vremurilor noastre. Le-am citit cu interes şi cu plăcere, atât ca jurnalistă, cât şi ca o iubitoare de cărţi bune.

Pentru a vă îmbia la această lectură, vă invit să-l ascultaţi pe autor, vorbind despre cartea sa de memorii într-un interviu acordat postului de Radio România Cultural.

Viaţa trece ca un glonţ…Dar oricât de limitat ar fi timpul dvs. pentru lectură, ar fi păcat să rataţi Memoriile unui reporter BBC!

Articol publicat pe Baabel.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp