Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Trandafiri pentru viață

Cristian Tudor Popescu

●Româno-creștinul absolut, liderul AUR, George Simion, ne prezintă pe fbk-ul său, cu mare încântare, un copil de 7 ani, din gura căruia, stimați Republicani, ies aceste cuvinte:

„Mor românii în spitale/Peste tot e numai jale/Dar voi nu simțiți durerea/Arde-v-ar focu averea/Nu mai știm ce zi e mâine/Și trudim pe-un colț de pâine/De tineri suntem bătrâni/Lua-v-ar naiba de păgâni/Oamenii de voi se tem/Și de-aceea vă blestem/Liniștea să n-o găsiți/Toată viața cât trăiți/Familia să vă fie/Dezbinată și pustie/Ca întreaga Românie/ Ce-ați dat-o pe datorie/Doamne știu că fac păcate/Iartă-mă dacă se poate/La câte necazuri sunt/Iadu-i parcă pe pământ”.

N-am dat înregistrarea cu vocea copilului, gândindu-mă că, peste niște ani, s-ar putea să-i fie rușine și groază s-o audă. 

Întrebare 1: cam cum arată părinții care și-au învățat copilul să blesteme și să dorească altora destrămarea și moartea familiei?

Întrebare 2: ce părere are Poliția față de acest abuz public înfiorător, în scop politic, asupra unui minor?

● Fiica artistei Gabi Luncă, după ce mama i-a fost omorâtă de covid:

„Suntem rromi, dar suntem oameni în primul rând. Nu am făcut nicio ceartă, niciun reproș medicilor, nici spitalului, nimănui, așa cum s-a vehiculat în presă. Sala este de 3000 de metri pătrați, asigură loc pentru 700-800 de persoane în condițiile actuale. Nu înțeleg pentru ce a venit poliția. Nu sunt multe persoane, sunt doar apropiații familiei și chiar nu știu de ce ar putea să oprească desfășurarea slujbei de comemorare, că nu e priveghi, câtă vreme trupul neînsuflețit nu e aici. Mai mult ca sigur, dumnealor s-au așteptat că la noi va fi cu circ”.

Reporter: „Ce sentimente de durere aveți fiindcă nu vă puteți lua la revedere de la mama dumneavoastră, trupul neînsuflețit nefiind aici?”. 

Fiica artistei Gabi Luncă: „Ne-am luat rămas bun de la mama, cu câteva ore înainte de a fi intubată. Nu asta este durerea. Nu facem excepție. Sunt și alți oameni care trec prin astfel de încercări. Noi suntem la fel ca ei. Cum alții nu au putut să-și ia la revedere, nici noi nu ne vom lua, decât în timpul care ne este pus la dispoziție. Mama avea o cântare care spunea: «Nu la mormânt se aduc trandafirii». Noi i-am adus trandafiri în viață mamei”.

●ÎPS Mache Șpagoveanul, despre restricțiile în pandemie la înmormântări:

„Trebuie urgent rezolvată această problemă. Prea mult au fost înjosiți românii și nu li s-au aplicat regulile credinței lor. Nu trebuie să se mai tolereze. Omul are demnitate chiar și după ce a murit. Să nu fie tratați sub nivelul celor necuvântătoare, așa cum au fost tratați până acum. Trupul este sortit învierii. Nu ne batem joc de omul care moare ca să învieze, de aceea îl îmbrăcăm în hainele cele bune când pleacă. Personal m-aș duce la dl ministru, la premier și la dl președinte să le zic că toți trebuie să ia aminte că trebuie să ne respecte demnitatea noastră de români creștini. Ne amendează, ne sfidează, ne dezbracă de demnitatea noastră și nu au niciun respect față de sufletele noastre. Este o sfidare a istoriei, o sfidare a omului, a tot ce este sfânt”.

Tot ÎPS Mache Șpagoveanul, despre cererea sa depusă la Patriarhie ca să fie făcut mitropolit:

„Mitropolia a fost și trebuie să fie. Nu că vreau Mitropolie”.

●Numitul Cristian Tudor Popescu, zis și CTP, cunoscut cu antecedente, întrebat dacă s-a gândit la posibilitatea ca Biserica să îi refuze slujba de înmormântare, a răspuns că s-a gândit și că n-o să fie nicio înmormântare. Va fi incinerat, și atât, fără vreo mutră de popă primprejur. Iar cenușa îi va fi amestecată cu zgura unui teren de tenis. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru dl Same1 și pentru fiecare

    Am afirmat că sufletul îndumnezeit(dumnezeu după har) are o mișcare continuă spre comuniunea cu Dumnezeu Infinit, mereu NOU, care îi aduce ODIHNĂ de patimi, zbucium sufletesc, necazuri și suferință.
    Această Odihnă a lui Dumnezeu, în care intră sufletul mântuit, este o odihnă activă, o comuniune cu Dumnezeu care odihnește sufletul. Ea nu are nimic de-a face cu trândăveala și plictisul, având mereu elemente de noutate.

    REFERITOR LA TRUPUL ÎNVIAT ȘI
    """"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
    ÎNDUHOVNICIT
    """""""""""""""""""""""""
    Am afirmat cu mare claritate că la Învierea morților trupul celui decedat va învia și va fi transfigurat, unindu-se cu sufletul său pentru veșnicie:
    "...trup care va învia și care va deveni duhovnicesc și care va fi veșnic împreună cu sufletul."
    După această afirmație fără echivoc și în contextul în care domnul CTP a afirmat că trupul dumnealui va fi incinerat, am afirmat la PS PS:
    "La Învierea morților domnul CTP nu va avea trup, așa că va continua să bântuie pe mulți, ca o fantomă. Nici atunci nu vor scăpa de el."
    Domnule Same1, dvs ați spus că am "furnizat, chiar dacă într-o aparentă glumă, o rațiune "stâmbă" pe care și-o poate însuși(dl CTP nm), tocmai pentru a da cu tifla față de tot ceea ce noi am scris..."
    Domnule Same1, cele spuse de mine la PS PS nu reprezintă o glumă și nici o aparentă glumă.
    Cele spuse de mine reprezintă o ironie, care numai o rațiune strâmbă nu oferă cuiva. Dimpotrivă, ironizând acea perspectivă dată de sensul strict al cuvintelor, de fapt întăresc mai mult afirmația clară făcută de mine: La Învierea morților trupul va învia și va fi transfigurat, dăinuind etern cu sufletul său în persoana ce le cuprinde.
    Dincolo de acest înțeles, orice altă interpretare, a celor afirmate de mine, este de rea credință.
    Mai mult, am spus că, în mod incomprehensibil, pentru sfinții al căror trup a ars în anumite împrejurări Dumnezeu le va forma ACELAȘI trup, adică el nu va fi înlocuit.
    Nefiind același trup nu ar mai putea fi vorba de înviere a trupului.
    Ironia folosită este o formă de ironie prin care esența poate fi accesată mai ușor de un om inteligent aflat pe poziții diferite.
    Evident, o ironie reușită trebuie să păstreze și un adevăr strict al cuvintelor, dar la nivel minimal în raport cu ideea dominantă, idee ce nu păstrează acest sens strict al literei. În acest caz adevărul strict fiind dat de cunoscuta tenacitate a domnului CTP.
    Acesstă ironie a mea este inspirată de ironia părintelui Nicolae Steinhardt, care celor care spun că oamenii se trag din maimuță le spune că au parțial dreptate, ei chiar se trag din maimuță, iar cei care afirmă că omul este creat de Dumnezeu sunt creați de Dumnezeu.
    Cineva, care nu ar înțelege ironia, ar putea considera că părintele oferă, într-o aparentă glumă, o rațiune strâmbă evoluționiștilor. Adică exact opusul a ceea ce a făcut părintele Steinhardt.

    REFERITOR LA ÎNDUMNEZEIREA """""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
    OMULUI
    """"""""""""""
    Spuneți: "Afirmația că fiecare om mântuit din Împărăția Cerurilor este dumnezeu după har" nu mi-o retrag...... Nici consecințele ce pot decurge de aici nu le retrag"
    Despre viața de dincolo afirmați:
    "...nimănui nu i-a fost descoperit ceva substanțial despre aceste lucruri.
    Cel mult se poate spune că "nu poți ști" mare lucru despre aceasta.
    Dar asta înseamnă că nici cele spuse de dvs aici nu se pot afirma deloc cu tărie.
    Anume că nu te poți învrednici de harul <creaționist> acolo, în Împărăția lui Dumnezeu."
    Domnule Same1, afirmația că fiecare om mântuit este dumnezeu după har nu trebuie să o retrageți.
    Scopul pentru care Dumnezeu a creat omul este ca omul să se îndumnezeiască, adică să ajungă dumnezeu după har. Același lucru l-am afirmat în comentariile făcute.
    Dvs spunând, însă, că nu se poate afirma deloc cu tărie că în Împărăția lui Dumnezeu nu te poți învrednici de harul creaționist, prin aceasta, AFIRMAȚI că, în Împărăția lui Dumnezeu, omul îndumnezeit E POSIBIL să se învrednicească de har creaționist, adică e posibil să creeze viață, "lumi multiple" și "universuri paralele", cum ați afirmat în comentariul inițial.
    Îi sugerați și domnului CTP să se adape din această viziune, deloc statică, în calitatea dumnealui de iubitor de SF.
    Combateți astfel viziunea domnului CTP în ce privește ODIHNA în Împărăția lui Dumnezeu din punct de vedere ortodox, ODIHNĂ văzută ca trândăveală și plictis, cu una de-a dreptul fantastică.
    Eu afirm cu tărie că greșiți, că această posibilitate a unui dumnezeu după har (sfânt, mântuit)creaționist nu există,
    Mai mult este o gravă abatere de la adevărul ortodox.
    În dogmatica ortodoxă există speculații ale Părinților Bisericii, ăcolo unde Adevărul nu s-a revelat, dar ele se fac pe un teritoriu în care nu lovesc în învățăturile ortodoxe.
    Ori tocmai acest lucru îl face speculația dvs.(Posibilitatea acordată).
    Îndumnezeirea este atinsă odată cu mântuirea, cu sfințirea(pentru sfinți încă din această viață). Dar îndumnezeirea este un proces ce nu se sfârșește niciodată. Este o comuniune mereu mai intensă a omului finit cu Dumnezeu Infinit, care i se dăruiește întreg, dar mereu nou și care generează fericire mereu mai intensă, veșnică.
    Este un proces continuu, pentru că Cel Infinit nu poate fi atins niciodată în totalitate.
    Astfel, arată părintele Stăniloaie în Teologia Dogmatică Ortodoxă, cei mântuiți(dumnezei după har) vor progresa la infinit în cunoașteri, experiențe și stări de fericire tot mai înalte în comuniunea cu Dumnezeu care-i iubește și vrea să fie iubit, fară să se sature de Dumnezeire sau să se plictisească de monotonie.
    Tot în Teologia Dogmatică Ortodoxă părintele Stăniloaie citează pe Sfântul Grigore Palama:
    "Îl voi întreba deci pe acesta(pe Varlaam): Nu vor înainta sfinții în vederea lui Dumnezeu la nesfârșit ? Este vădit oricui că la nesfârșit. Căci și despre îngeri ne-a transmis tălmăcitorul-celor-cerești-Dionisie că înaintează pururea în ea, devenind mai incăpători pentru o iluminare mai clară prin primirea uneia anterioare."
    Primul care a vorbit despre această inaintare a omului îndumnezeit în Dumnezeu a fost Sfântul Clement Alexandrinul.
    Aceeași învățătură au dat-o Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Simeon Noul Teolog și Sfântul Grigore Palama, iar de la ei a fost preluată de întreaga Biserică..
    Deci iată că referitor la viața de dincolo, avem o învățătură solidă a Părinților Bisericii.
    Și nu este valabilă afirmația dvs domnule Same1, că nu avem descoperit ceva substanțial și că nu se știe mare lucru.
    Ori toată această învățătură a Părinților despre progresul omului îndumnezeit în Dumnezeu, nu lasă "tehnic" posibilitatea ca omul îndumnezeit să ia o pauză de la înaintarea continuă în Dumnezeu și să devină un dumnezeu creaționist, un creator de viață, de lumi multiple și universuri paralele, cum dvs ați afirmat domnule Same1.
    Mai mult, această posibilitate, ca omul ajuns dumnezeu după har să poată avea har creaționist, creând ființe și universuri, ne îndepărtează total de perspectiva ortodoxă a lui Dumnezeu.
    Omul îndumnezeit nu are har propriu, el este alimentat de harul lui Dumnezeu, iar odată ieșit din înaintarea în Dumnezeu pentru a deveni dumnezeu creaționist, ar pierde harul și nu ar mai fi dumnezeu după har. Ori acest lucru nu este posibil.
    Dumnezeu este Unitate, Orânduială. I-a dat omului har creator, prin care transfigurează materia și întregul univers, dar nu har creaționist producător de dezbinare, de dez-îndumnezeire.
    Uitați ce spune Apostolul:
    "Și când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți."
    Păi dacă Fiul se va supune Tatălui, și acest lucru trebuie înțeles ca unitate, nu ca subordonare, căci Fiul și Tatăl sunt egali, și Dumnezeu este totul în toți, putem înțelege cât de departe de Adevăr este conceptul unui om îndumnezeit(dumnezeu după har , mântuit, sfânt) care acționează ca un dumnezeu creaționist, făuritor de lumi noi, în afara unității Dumnezeiești, în afara Tatălui, Căruia I Se supune și Fiul.
    Dumnezeul după har ar deveni un non sens.
    Imaginați-vă ce situație absurdă, ca sfinții cunoscuți ai Bisericii, care sunt dumnezei după har, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Nicolae, Sfântul Vasile cel Mare și toți ceilalți, împreună cu miliardele de mântuiți(zic eu) să creeze miliarde de lumi paralele ?
    Ar fi un SF la care i-ar lipsi S-ul, iar F-ul ar rămâne și el mut de uimire.

    Referitor la raportul trupului cu
    """""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
    sufletul
    """"""""""""
    Domnule Same1, citez din afirmațiile dvs:
    "Așadar identitatea aceasta a trupului cu sufletul rămâne inclusiv după moarte."
    "Dar există un înțeles destul de evident al identității trupului cu sufletul(duhul) în sensul identității față de ființă."
    "Avem un suflet unic și un trup unic....ele au fost unite și din această perspectivă au o "identitate" reciprocă unul față de celălalt."
    Din cele citate, dvs afirmați că există o identitate a trupului cu sufletul.
    Din explicațiile pe care le-ați dat în mai multe comentarii am înțeles că vorbiți de o legătură unică între cele două, de o amprentă a unuia în celălalt, ca părți componente ale aceleeași persoane.
    Acest lucru l-am precizat și eu într-un comentariu anterior, deci evident sunt de acord cu acesta.
    Nu sunt de acord, ca formă de exprimare, cu afirmația că există o identitate a trupului cu sufletul, nici cu identitatea trupului cu persoana(ființa).
    Sunt de acord cu exprimarea:
    SUFLETUL POARTĂ ÎN EL DATELE DE IDENTITATE ALE TRUPULUI SĂU Și ALE PERSOANEI(Cu aceasta are aceeași identitate chiar) ȘI INVERS, TRUPUL POARTĂ ÎN EL DATELE DE IDENTITATE ALE SUFLETULUI ȘI ALE PERSOANEI.
    În acest sens vorbea și părintele profesor Dumitru Stăniloaie:
    "În viziunea ortodoxă, întregul uman e persoana în ontologia ei iconică și fiecare dintre PĂRȚILE sale ierarhic componente sunt MARCATE de IDENTITATEA și manifestarea PERSOANEI dincolo de gradul de disociere intre întreg și componentele sale care apare datorită mortalității intrate în natură prin cădere."
    Dacă doriți să mențineți însă forma de exprimare folosită, știu că esența a ceea ce vreți să expuneți este corectă.








    • Like 1
  • Same1 check icon
    regret nespus ca pt cel ce semneaza aici, pt omul "calauzit" ca de o umbra .. de itiri si iviri pe la coltul ochiului in timp ce se plimba prin cel mai frumos oras al lumii (marturisire proprie), numit de el - Ierusalim, nu exista o perspectiva cu nimic provocatorare in existenta dincolo de moarte. Ce adica, dincolo sa nu te mai "spetesti" pt nimic? "Vom sta asa!", "ne vom odihni de-a pururi", "nu pot sa concep!". Da, l-as crede si eu. Daca m-as rezuma numai la cateva randuri citite, doua paragrafe etc, pt a expedia apoi, convenabil, la cosul de gunoi (si mai ales pt media) toata conceptia crestina a sufletului dupa moarte, de fapt a conceptiei despre suflet in profunzimea sa, cu legaturi asupra Genezei si multe alte registre. Imi pare rau, nu-l stiam pe dl CTP avand abordari de aparent cabotin pt niciunul din subiectele fundamentale ale vietii noastre, chiar daca poate doar "exterioare" pt el, dar in general era bine pregatit pt subiecte care vizau aspecte esentiale ale vietii cel putin a "celorlalti". Pe scurt, toata aceasta ratiune a Genezei (omului, dar de fapt in intregime) are ca ratiune superioara oricarei alteia din Scriptura, INDUMNEZEIREA omului. Ratiune care e existat chiar inainte de "cadere". Destinatia aceasta a omului catre indumnezeire a existat chiar si inainte de caderea lui. A refacut-o mai tarziu Iisus Hristos, s-a facut prin Insusi Fiul lui Dumnezeu, prin tot ceea ce El a facut pe pamant. Chemarea aceasta a fost implinita si desavarsita de El printr-o chenoza (golire de sine, smerenie) exemplara si fara de rest. El S-a facut mic, ca noi sa crestem duhovniceste, a asigurat El drumul, calea, prin exemplul si faptele Sale, pt ca noi sa-I urmam si sa implinim voia dumnezeiasca pt semeni, aidoma Lui..., cu alte cuvinte prin tot ceea ce a facut El: s-a inomenit El, pentru a se putea indumnezei omul. Ei bine, macar din aceasta perspectiva, daca dl CTP o cunostea la propriu, ar fi fost imposibil sa nu-i licare beculetul rosu, mai ales ca un iubitor nespus de SF-uri, si sa te gandesti ca aceasta perspectiva a chemarii omului de a ajunge dumnezeu dupa har, nu dupa fire, prin infierea Lui, deschide perspective inimaginabile vietii de dupa moarte... Adica, prin statutul ontologic dobandit de dumnezeu dupa har, dar dumnezeu!, ai putinta .... Creatiei! la nivel "personal", asadar. Tema de universuri "paralele" sau lumi multiple coexistente, ar fi putut sa-i dea idei "provocatoare" dlui CTP, ca iubitor de SF, daca ar fi cunoscut catusi de putin la un mod minim riguros aceasta tema a ratiunii Genezei (sa facem om, dupa chipul si asemanarea Noastra. E adevarat, insa omul ar fi trebuit apoi sa se maturizeze spiritualiceste, doar ca el a cunoscut "caderea"), ori daca ar fi cunoscut tema acestei sublime vocatii a omului in existenta sa pe pamant, a destinului sufletului de dupa aceasta existenta pamanteasca.. Ei, si nu ar mai fi aceasta "lipsa de spetire", "trandavie", "odihna de-a pururi", ci ar fi putinta unor "idei" creationiste la propriu, si chiar "personalizate" ..., ar fi precum in teoria monadelor lui Leibniz, a lumilor posibile ..

    Dle Popescu, adica dle Cristian, ce spuneti, a gresit Dumnezeu prin aceasta "chemare" mai sus pomenita ...? descoperita iata, pt multi oameni, parca pentru prima oara in viata, desi poarta numele de crestini si au aerul cunoasterii in esenta a acestui laudabil fapt ..
    • Like 0
    • @ Same1
      Corina check icon
      Eu nu pot lua în serios sau ca definitiv ateismul lui. E contrazis de prea multe reacții și gânduri proprii. Se lasă antrenat într-o atitudine provocatoare. Chiar când spune că nu vrea „mutră de popă primprejur” la moartea lui, sunt sigură nu orice preot i-ar inspira înverșunarea asta.
      • Like 0
    • @ Same1
      Domnule Same1(sună ciudat, dar așa vă identificați) aș fi dorit să nu mai fi intervenit la comentariile dvs. Nu vreau să vă supăr. Dar mă văd nevoit să intervin, pentru că dvs vă erijați în cel care pune înaintea cititorilor o perspectivă creștin-ortodoxă. Și această perspectivă nu este tocmai...ortodoxă.
      Să încep, ca să nu vă supăr, cu ceea ce este corect în ceea ce expuneți.
      E adevărat, aveți dreptate, domnul CTP nu a înțeles noțiunea de ODIHNĂ în Împărăția lui Dumnezeu. E vorba de un articol mai vechi. Dar se pare că nici dvs nu ați înțeles foarte corect.
      În ce-l privește pe domnul CTP, într-un mod lipsit de finețe, a confundat ODIHNA lui DUMNEZEU cu trândăvirea, cu inactivitatea, cea ce genereaza o perspectivă plictisitoare și puțin atrăgătoare. Dar nu este nimic mai FALS.
      Să ne gândim la ce spun medicii și nutriționiștii, la cei 3 de 8, adică 8 ore de muncă, 8 ore de ODIHNĂ activă și 8 ore de somn.
      Păi dacă și ODIHNA sugerată de medici este activă, presupunând atât activitate fizică cât și activitate intelectuală, care ne relaxează și ne fac plăcere, cum ar putea ODIHNA Doctorului Suprem să fie inactivitate și plictiseală ?
      ODIHNA lui Dumnezeu se referă la harul lui Dumnezeu care face ca omul să se odihnească de patimile sale, de zbuciumul sufletesc, de necazurile, durerea și suferința sa. Este starea în care toate acestea incetează iar fericirea este de neimaginat, depășind orice mare fericire de pe pământ: "Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc"( 1Corinteni 2.9-10). Ea nu este deloc inactivitate și trândăveală. Din contră.
      ODIHNA lui Dumnezeu presupune ODIHNA de patimi și tulburări, eliberarea de acestea. Ea nu se poate obține decât prin comuniune cu Dumnezeu Eliberatorul și are în ea mișcarea, urcușul permanent, în Veșnicie, al sufletului spre Dumnezeu, pentru a se împartăși de Dumnezeu, de NOI și NOI culmi ale CELUI INFINIT. Ea înseamnă activitate și mișcare continue spre Dumnezeu.
      Până la urmă domnul CTP are dreptate că o viață în trândăveală, în inactivitate, nu are nimic atrăgător, dar nu este NICIDECUM cazul acesta în ceea ce privește ODIHNA lui Dumnezeu.
      ODIHNA lui Dumnezeu este strâns legată de ÎNDUMNEZEIREA omului.
      De fapt omul îndumnezeit este cel care intră în ODIHNA lui Dumnezeu.
      ÎNDUMNEZEIREA omului se realizează încă din viața aceasta pentru cei care-L iubesc și urmează pe Dumnezeu. Se continuă în viața cealaltă și nu se oprește niciodată. Merge în Veșnicie. Este ca o funcție a cărei limită tinde spre infinit, când libera(variabila)voință a omului tinde spre voia lui Dumnezeu.
      Îndumnezeirea naturii umane a realizat-o Fiul lui Dumnezeu când si-a luat trup omenesc. A dat posibilitatea fiecărui om ca prin facerea voii lui Dumnezeu și prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domului(cu Dumnezeu Însuși) să se îndumnezeiască.
      Acest lucru, însă, înseamnă a fi purtător de Dumnezeu, a fi în comuniune deplină cu Dumnezeu, a participa la existența lui Dumnezeu, a urca mereu în Dumnezeu, a te bucura mereu de noutatea darurilor lui Dumnezeu.
      În ce vă privește pe dvs, domnule Same1, NICIDECUM ÎNDUMNEZEIREA(atunci când omul a devenit dumnezeu după har) nu înseamnă ce ați spus dvs, că: "...ai putința...Creației! la nivel "personal"...".
      NICIDECUM nu înseamnă universuri "paralele" sau lumi multiple coexistente..."
      Omul îndumnezeit nu poate crea lumi multiple, "personale" în afara Gândului lui Dumnezeu. Omul nu poate crea viață.
      Asta ar însemna anarhie. E asemănător păcatului luciferic, când îngerii căzuți au vrut să aibă lumea lor "personală", lipsită de Gândirea lui Dumnezeu.
      Din cele expuse de mine, în legătură cu îndumnezeirea omului, s-ar mai putea trage o concluzie FALSĂ: Dacă oamenii și îngerii trebuie să facă voia lui Dumnezeu, acest lucru ar însemna, cumva, anularea propriului eu, un fel de robie.
      În CULTURA DUHULUI părintele Rafail Noica explică într-un mod strălucit că făcând voia lui Dumnezeu, te împărtășești de Adevăr și la un moment dat patimile slăbesc în tine și înțelegi că voia lui Dumnezeu este ceea ce este mai bine pentru ființa ta, punerea ta în valoare și în acest fel te trezești că este de fapt ce voiești și tu, adică este voia ta și că de fapt faci voia ta și esti de fapt LIBER. "Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi"zice Mântuitorul. CU alte cuvinte, în lumina adevărului, înțelegi că voia ta este de fapt să faci voia lui Dumnezeu, că această voie te pune în valoare cel mai bine, te împlinește și te face fericit. Este și normal, deoarece Dumnezeu este Creatorul tău și te cunoaște în toate cotloanele ființei tale și știe ce este mai bine pentru tine.
      Cine se îndumnezeiește trăiește acest fapt, nu-l înțelege doar cu mintea.
      Pe când făcând voia ta, atâta timp cât în tine locuiesc patimile și păcatul, tu faci voia acestora de fapt și ești rob lor.

      PS Din alte comentarii:
      1. Identitatea trupului cu sufletul, cum ați afirmat, este o greșeală. Revenirea prin care ați spus că trupul este identic cu sufletul "în sensul identității față de ființă" este o dublă greșeală și arată încăpățânarea dvs în a susține ceva săritor în ochi greșit.

      De fapt în dogmatica ortodoxă trupul este interior sufletului și nu invers. În felul acesta trupul participă la viața spiritului și depășește statutul vieții biologice.
      Există o corelație unică între cele două și nicidecum o identitate.
      Fiecare poartă amprenta unică a celuilalt. Destinația trupului este ca spiritul să-l transfigureze și să transfigureze prin el intreaga natură, întregul cosmos.
      Trupul este o mare taină, este creat de Însuși Dumnezeu spre cinste, este cinstit ca Templu al Duhului Sfânt.
      Și dacă tot vorbim de identitate, sufletul persoanei decedate păstrează identitatea acelei persoane, adică eul persoanei, conștiința, rațiunea, sentimentele, existența.
      Nu se poate spune acelaș lucru despre trupul celui decedat.

      2.Nu am o concepție materialistă. Cred că este evident.
      3. Da, există influență reciprocă între trup și suflet. Acest lucru se întîlnește mai mult în timpul vieții pământești.
      După despărțirea lor influența slăbește.
      O influență mai mare, deși mai corect spus, o legătură mai mare, este între cele două în cazul sfinților.
      Nu, nu trebuie sub nicio formă ca trupul să fie incinerat, dar asta mai puțin pentru influența dintre cele două, ci mai degrabă pentru cinstea ce trebuie acordată trupului ca și creație a lui Dumnezeu, trup care va învia și care va deveni duhovnicesc și care va fi veșnic împreună cu sufletul.
      Trupul celui decedat, chiar destrămându-se, nu se nimicește, nu trece în neexistență.
      Elementele lui, chiar risipite, există. De aceea se poate vorbi de o înviere a sa. Altfel ar fi vorba de reconstrucție, nu de înviere a trupului.
      Sunt cazuri de sfinți chiar, al căror trup a ars complet, fără voia lor. Sufletele lor sunt fericite, un sfânt nu poate fi altfel. La înviere Atotputernicul îi va forma din nou ACELAȘI trup, în mod incomprehensibil, și-l va înduhovnici.
      Excepția nu este o regulă, ci o întărește.

      Domnule Same1 apreciez aplecarea dvs spre cele sfinte, dar v-aș sugera să nu mai încercați să interpretați cele ale teologiei după mintea dvs, s-au rătăcit astfel și alții mai mari și cu atât mai mult, nu-i mai învățați pe alții.
      V-aș mai sugera să găsiți un duhovnic potrivit care să vă pună în rânduială.

      PS PS La Învierea morților domnul CTP nu va avea trup, așa că va continua să bântuie pe mulți, ca o fantomă.
      Nici atunci nu vor scăpa de el.










      • Like 3
    • @ Augustin Giurgiulescu
      Este mai mult decât reconfortant, este benefic să vă citesc expunerea. Sunt de acord cu opiniile Dvs. în sensul credinței ortodoxe. Aș face doar mențiunea că - dacă e vorba să conoaștem cu adevărat, ÎN DETALIU, ce se întâmplă în lumea de dincolo, în împărăția lui Dumnezeu - acest lucru nu este accesibil total niciunuia dintre noi și cred că nici sfinților. Vom cunoaște abia când ajungem acolo ”taina ce doar morții o știu” - vorba lui Pittiș, în cântecul cu trupa ”Pasărea Colibri”. Eu consider că adevărul este ca și vârful unui munte. Ca să ajungem la el, trebuie să purcedem pe o cale. Există mai multe căi pe munte, după cum există mai multe religii. Ele la baza muntelui sunt separate, dar toate converg către vârful muntelui, către același adevăr. Totuși la acel vârf se poate ajunge numai după moarte; înainte de moarte putem fi doar mai aproape sau mai departe de acel vârf, întrezărindu-l ca prin ceață sau nu, după harul dăruit de Dumnezeu și sfințenia fiecăruia. Nu vreau să credeți, din ce am spus, că eu sunt cumva detașat de ortodoxie, din moment ce acord importanța și respectul cuvenit și celorlalte religii. Ca să ajungem în vârful muntelui TREBUIE să alegem o potecă spre vârf. Nu putem spune: ”dacă știu că nu e o potecă unică, eu ca mare înțelept ce mă cred, nu pot alege doar una și să mă prefac că nu există și celelalte”. Dimpotrivă, a nu alege nicio cale, a le privi pe toate cu desconsiderare, din perspectiva ateului arogant, cu rațiunea sa omenească limitată, rece și seacă, e echivalent cu a nu tinde deloc către adevăr. Eu m-am născut în mediul ortodox, am fost botezat ortodox. Sunt pe primii metri ai potecii ortodoxe către Adevăr. Cum să fiu atât de nechibzuit, atât de orbit, încât să fac cale întoarsă la baza muntelui și să-mi refuz total șansa de a tinde către adevăr? Deci merg înainte, în sus, dint tot sufletul, cu toată convingerea, după putințele mele limitate, cărând în cârcă ranița cu bolovani a păcatelor, încercând mai mult sau mai puțin să-mi depășesc neputințele, rezistând mai mult sau mai puțin ispitelor și încercând să urmăresc marcajele cele adevărate dar discrete ale traseului și căutând să nu le bag în seamă pe cele înșelătoare, expuse țipător la vedere. Nu e ușor drumul, din niciun punct de vedere. Poate am pauze, poticneli, mici rătăciri, dar până la urmă merg înainte, cu bucurie și nădejde. Mă bucur de apariția, după caz, a tovarășilor de drum - deși drumul este individual, dar tovarășii se pot ajuta reciproc - și îi ocolim cu grijă pe tâlharii care apar inevitabil.
      • Like 0
    • @ Augustin Giurgiulescu
      Same1 check icon
      Oo, dle Augustin (imi permit sa ma adresez doar asa, fara numele de familie) imi place ca venim mai ... de-acasa. Ce sa mai ..., ma bucura nespus. Ati avut rabdare si intelepciune pentru o acuratete mai mare, ati expus in mare foarte valid dpdv ortodox, IMHO.

      Totusi, din perspectiva mea trebuie sa fac unele precizari, pentru ca ele se refera strict la ceea ce am spus, iar dvs ati combatut. Nu la conceptia generala a dvs care prezinta perspectiva crestin-ortodoxa. Desi critica adusa de dvs, pentru spusele mele, atinge putin si perspectiva ortodoxa, as zice eu.

      1. In primul rand, chestiunea identitatii sufletului cu trupul, e limpede ca nu s-a inteles, desi dvs o prezentati ca as fi spus-o la propriu, exact cum scrie mai sus, iar eu nu am facut-o, cel putin in privinta raportului pe care dvs il prezentati, in intelesul cuvantului ”identitate”. Am vorbit in sensul in care si dvs parca ati pomenit, al pastrarii identitatii persoanei respective, si dupa moarte, care se reflecta intr-o identitate launtrica intre cele doua elemente componente ale persoanei: trupul si sufletul acesteia. Nu intr-o ”identificare” a sufletului cu trupul. Cum as putea sa ajung la o asemenea ”varza”? sau sa compar mere cu pere? E vorba de identitatea acelei persoane care ramane si dupa moarte, identitate a persoanei care ramane atat in sufletul cat si in trupul raposatului. ”Amprenta” acelei persoane ramane atat in suflet, cat si in trupul ei. Iar asta, bineinteles, nu la un nivel exterior (al banalelor semnalmente trupesti care raman), ci la unul f intim, cu riscul de a va enerva (totusi, prea usor), la un nivel ontologic, fiintial. Ceva acolo profund in trupul raposatului, catusi de mic ramane. Adica identitatea lui, in raport cu identitatea sufletului impreuna cu care el a co-existat. Identitatea celui care ”a fost”, ramane, intr-o latenta, in trupul aceluia, si aceasta intr-un mod fiintial, nu exterior. Acest lucru m-a facut sa afirm, de aici, ca legatura launtrica dintre suflet si trup ramane, indiferent cat de mica, ea exista, am afirmat ca ”la limita” este indisolubila. De aceea si orice modificare a starii sau naturii trupului, care se produce prin actul incinerarii, induce o impresie evidenta in randul sufletului, eu am numit-o de natura ”suferintei”. Dvs din cate imi dau seama, nu sunteti de acord, anume cu faptul ca si trupul pastreaza identitatea cu persoana (nu ”identificarea” cum chipurile as fi spus eu), eu in loc de persoana am pus fiinta (si ati spus ca am gresit de doua ori) ci spuneti ca numai sufletul ar pastra-o: .. ” sufletul persoanei decedate păstrează identitatea acelei persoane, adică eul persoanei, conștiința, rațiunea, sentimentele, existența.
      Nu se poate spune acelaș lucru despre trupul celui decedat.” Eu spun ca si trupul o pastreaza, catusi de putin in latenta (eu am spus ca trupul are "memorie") iar tocmai pe baza acestei identitati pastrate va avea loc si invierea, care va fi in trup! transfigurat, asa cum bine spuneti.

      Aveti in mare dreptate in ceea ce spuneti cu ”lumile” sau ”universurile” paralele, sau personale, care ar putea purta amprenta ”creationista” a unei fiinte intrate in Imparatia Cerurilor, prin faptul ca ea a devenit dumnezeu ”dupa har”.

      am ceva obiectii: in primul rand, desigur, afirmatia mea este o speculatie, bazata pe unele abordari de tip metaforic si metafizic. Am dorit prin asta sa ofer dlui CTP o motivatie cat mai onesta si reala, nu una puerila sau superficiala, pe baza carei sa gloseze in voie si liber, pentru ca are o rezonabilitate si o logica interna, care se bazeaza pe unele premise oferite de Sfintii Parinti (dumnezeu ”dupa har”), iar dl CTP are o formatie de aceasta natura, pe teren speculativ-metafizic, pentru a iesi din marasmul oferit de perspectiva ”trandaviei”, care face parte din soiul de ”babisme” pe care si l-a insusit rapid si cu rea-vointa in legatura cu conceptia crestin-ortodoxa despre suflet, moarte, mantuire, viata vesnica. Spun cu rea-vointa pentru ca dumnealui este altfel foarte bine pregatit pe absolut orice alt domeniu despre care vorbeste, inclusiv pe cel mai nou - fotbalul. Asadar, despre ce vorbim? El executa f constient o "expediere" superficiala, necinstita si nedemna, in primul rand fata de propria sa persoana, a subiectului suflet, moarte, mantuire, adica mai concret a conceptiei generale a crestinismului despre existenta si viata. Este cea mai puerila abordare facuta in cariera sa (deloc intamplator) cu semnalmente evidente de cabotinism cras. Ceea ce nu-i este propriu. Cum sa asociezi pietismele si babismele despre viata de apoi, cu profunda perspectiva crestin-ortodoxa (expusa in 2000 de ani de atatia sfinti si pustnici, cu valente revelatoare si sondari uneori chiar greu de cuprins de o minte neantrenata si in primul rand de o fire ne-despatimita) pentru a expedia această conceptie crestina apoi convenabil, comod si definitiv la cosul de gunoi? Spun asta in primul rand fata de ”semenii” (ca tot sunt invocati cu infocare de un an si ceva incoace) carora li se adreseaza. Video si scris. Inteleg ca pt a "scapa" de un subiect si a-l ridiculiza trebuie sa te informezi superficial si sa faci "pe prostul". Dar nici chiar asa ... Nimeni nu-l crede.

      Afirmatia fiecare om mantuit din Imparatia Cerurilor este dumnezeu ”dupa har” nu mi-o retrag. Pentru ca in primul rand nu-mi apartine, este a Sfintilor Parinti (au scris f multi despre asta) si asumata de intreaga Biserica. Nici consecintele ce pot decurge de aici nu le retrag. Am facut-o acolo pt dl CTP precum am spus, e adevarat ca la litera luate se poate merge pana la a fi socotite chiar erezii. Insa eu am vorbit in mod asumat altfel acolo, cred ca s-a perceput asta. Nu atat la propriu deci, evident. Pentru motivele expuse mai sus. Iar aceasta e si cea mai mare taina a existentei, nimanui nu i-a fost descoperit ceva substantial despre aceste lucruri. Cel mult se poate spune ca ”nu poti stii” mare lucru despre aceasta. Dar inseamna ca nici cele spuse de dvs aici, nu se pot afirma deloc cu tarie. Anume, ca nu te poti invrednici de harul <creationist> acolo, in Imparatia lui Dumnezeu. Sa nu uitam ca numele si numirile de la Zidire au fost date lui Adam sa fie facute, de catre Dumnezeu...

      2. Materialismul pe care l-am acuzat, era adresat exclusiv dlui CTP, se vede si adresantul destul de clar din mesaj. Si paralela mai mult decat izbitoare cu mintea, conceptia si existenta lui Ion Iliescu.. Chiar nu stiu de ce v-ati simtit vizat.

      3. imi pare rau de post scriptumul dvs, probabil ati dorit cumva sa-l flatati pe CTP, sau sa-i castigati simpatia. Cu pretul unei ”pacaleli”... Care spun eu nu isi avea rostul, in raport cu tot ceea ce ati scris. Este ceva strident. Ati furnizat, chiar daca intr-o aparenta gluma, o ratiune ”stramba” pe care si-o poate insusi, tocmai pt a da cu tifla fata de tot ceea ce noi am scris. Asta e.

      ps: same1. va dati seama ca nici mie nu-mi place materia in detrimentul spiritului.. Cifra, numarul in detrimentul literei sau cuvantului, care este al duhului si dezmargineste.. Si care este anterior cifrei, cantitatii, materiei - asupra careia precumpaneste si pe care o conditioneaza, iar nu invers! (Doamne fereste! cum se prea intampla totusi de ceva vreme, prin aceste crize traite in umanitate, si care va marca perioada apocalipsei).
      Same1 are o mica istorie pe care evident nu mai e timpul sa o redau aici. Spun doar ca "1" atasat acolo are rolul de articol hotarat, nu de numeral ..
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Trebuie să vă atrag atenția asupra faptului că faceți propagandă radical religioasă ceea ce duce la fanatism religios , o formă de teroare mai rea decât comunismul deoarece practicile fanatic religioase au ca scop final mântuirea sufletului după moarte , deci nu prea contează pe cine deranjezi sau ce se întâmplă în viața ta in afara prismei religiei. Și eu în tinerețe căutăm răspunsuri la scopul existenței mele pe acest pământ și apoi am urmărit la știri cum o armată creștin ortodoxă omoară la Sebrenica 8000 de bărbați și BĂIEȚI musulmani , unde a fost Dumnezeu atunci? Mai târziu un descreierat( Sadam Husein) gaza in Irak propriii cetățeni (printre care și creștini )de altă etnie și religie , atunci El unde a fost? Dar înainte a fost Somalia o altă poveste de groază însângerată. Și până în zilele de azi unde nu demult în alt descreierat gazează oameni lipsiți de apărare în Siria printre care și copii. Dar să nu uităm de turnurile gemene, atentate , incendii unde au murit copii. De ce menționez tot timpul copiii , simplu , fiindcă deasupra oricărei ideologii sau forme comunitare ei sunt viitorul speciei umane , fără ei noi ca și ființe nu vom perpetua și oricât de diferiți am fi cultural sau religios de fiecare dintre noi este nevoie , nu cred în acest Dumnezeu creat de oameni în numele căruia se întâmplă așa multe atrocități și nu voi pierde nici o clipă din viața mea căutând sensul legilor Lui oricum s-ar numi El în toate religiile lumii. Totuși nu pot să afirm cu siguranță că nu există o mână creatoarea , dar pot să afirm cu siguranță că nu există un Dumnezeu ortodox sau musulman ori orice religie ar reprezenta . Cu siguranță dacă ar exista doar unul nu ar lăsa să ne mai omorâm unii pe alții. Nu sunt un cunoscător fin al evoluției religiei creștine , dar am citit că la începutul creștinismului era o sectă , cred că ariană , nu sunt sigur , dar ce mi-a rămas în cap este un lucru foarte bizar având în vedere că la aceea vreme se punea problema in acest fel , mai precis această sectă considera Dumnezeul creștin deci cel din vechiul testament un Dumnezeu impur , însetat de sânge care a creat această lume spre slava lui , sectă îl numea Demiurg , totuși adevaratul Dumnezeu ( atenție nu creatorul) a dat o șansă omenirii la mântuirea sufletului după moarte dacă duceau o viață ascetică. Mă întreb acum oare înaintașii noștri lipsiți de privilegiul cunoașterii filozofice moderne cum au ajuns la această concluzie , care și după aproape 2000 de ani pare mai plină de sens decât creștinismul actual? Așa că domnilor nu mai pierdeți timpul cu tot felul de interpretări teologice care nu prea au sens , uitați-vă în urmă și învățați de la acel sfânt parcă ceva de Asisi , care simplu spunea nu fă excese de nici un fel nu deranja pe altul cu absolut nimic și ajută dacă poți.

      • Like 0
    • @ Gyorgy Adorjan Szabo
      Corina check icon
      Un dislike pentru delirul dumneavoastră.
      • Like 0
    • @ Gyorgy Adorjan Szabo
      Îmi pare sincer rău, dar aveți o lipsă de înțelegere dezarmantă în ceea ce privește ortodoxia și în general creștinismul. Vă dor lucrurile pe care le vedeți în lume, dar judecați totul simplist și, de fapt, greșit. Nu pot acum să intru în polemică cu Dvs, ar fi pur și simplu prea greu să comunicăm. Dar să știți că niciodată înțelegerea și aprofundarea nu este refuzată nimănui dacă chiar vrea asta cu adevărat și face eforturi sincere în acest sens. Ar fi un lucru de dorit, fiindcă Iisus spune: ”Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce are”. Vă dați seama că nu se referă la nimic material, e vorba pur și simplu de pătrunderea înțelesurilor învățăturilor sale, deci în fond ale rosturilor lumii acesteia și ale celei viitoare. Cei care au o cât de mică aplecare spre asta se vor bucura de o înțelegere din ce în ce mai aprofundată, prin învățăturile sale, în schimb cei obtuzi vor rămâne și mai obtuzi. IIsus nu oferă răspunsuri celor care cred în mod greșit că le au și disprețuiesc învățăturile sale. Aceștia nu vor înțelege nimic, dacă nu se deschid și sufletește, nu numai rațional. Dvs. faceți ce credeți și cum credeți, că nu impune nimeni nimănui vreo idee pe care nu o acceptă.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Nu domnule , nu neapărat ortodoxia sau creștinismul ci absolut toate religiile in ansamblul lor nu vreau să le înțeleg fiindcă simt că își bat joc de cei mai naivi dintre noi , iar eu nici pe dumneavoastră nu vă pot înțelege cum reușiți cu un asemenea intelect ridicat să explicați și să argumentați cu o încrâncenare ieșită din comun povești , care da la timpul lor au avut un anume scop într-o societate destul de needucată , dar noi ca specie suntem deja pe un val al evoluției unde asemenea povești nu mai pot fi argumentate și devin din ce in ce mai ilare. Și să nu credeți că eu nu respect valorile creștine și sunt perfect de acord cu ele , atâta timp cât ele au în plan principal conviețuirea în armonie într-o comunitate sau au în vedere necesitățile materiale și spirituale ale unui om ( și în celelalte religii valorile sunt cam aceleași , nu cred că este cazul să vi le enumăr ) , dar a pune totul în seamă divinității și a venera divinitatea până peste fanatism mi se pare foarte dăunător omenirii. Eu nu consider un practicant religios un om prost sau fără valoare , dar nu văd rostul unui exces de zel. Am foarte buni prieteni atât creștini cât și musulmani și îi consider cei mai apropiați oameni de valorile in care și eu cred , chit că suntem din culturi diferite. Ceea ce ne apropie ca oameni unii de alții este însuși faptul că putem accepta și respecta diversitatea celuilalt fără a abuza in credința noastră și fără să ne pară rău de cel care nu este deacord cu noi , bineînțeles vorbesc doar de religie , cultură , orientare sexuală și nu de fărădelegi cum ar fi furturi , tâlharii , crime ect. Eu cred în bunătatea oamenilor, am primit de la viață mai mult decât este necesar și sunt foarte recunoscător , de aceea eu sufăr când văd cum mor copii pământenilor și nu pot să înțeleg cum de capii religiilor pot explica aceste atrocități prin voința divină , iertați-mă dar asta este peste puterea mea de înțelegere , și nu numai că nu pot să înțeleg dar nici nu vreau să înțeleg de ce trebuie să sufere oameni nevinovați din cauza nevoii de putere a unor criminali descreierați , în numele unor divinități sau ideologii.
      • Like 0
  • Stimate CTP, si eu, la fel!
    • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      Corina check icon
      Sinistră opțiune oricum o iei. N-o să vă acuzăm de inconsecvență dacă vă răzgândiți, amândoi.
      • Like 1
    • @ Corina
      Same1 check icon
      foarte tare asta cu "inconsecventa". Si foarte adevarat in ceea ce-i priveste. Corect.

      pe de alta parte, vorba aia a unui intelept din perioada interbelica ... Numai boul e consecvent ..
      • Like 0
  • ...
    A venit timpul acestui comentariu(tâmpit, dacă îmi credeți mintea!):
    -Este secolul XXI, sirenele fuseseră, de mult, pornite ...
    //Analfabetul funcțional, în lumea reală, aduce analfabetismul funcțional asupra supraviețuitorilor realului; viețuitorii secolului XX sunt analfabeții timpului ce se "scurge/parcurge" acum//.
    Virtual, ne... nici cum,
    Purice Narcis-Teofil
    • Like 1
  • Tocmai am asistat în direct la o scenă care - dacă ar exista o brumă de normalitate în țara asta - ar trebui să-i pună capac lui Vlad Voiculescu ca ministru și poate și ca politician. A discutat cu presa după întâlnirea cu cei de la culte, în urma căreia s-a luat decizia îmblânzirii condițiilor de la înmormântarea celor cu covid. A zis că va urma un nou ordin de ministru în acest sens. Până aici totul OK. DAR ... s-a contrazis cu mare tupeu cu jurnaliștii susținând cu îndârjire că nici vechiul ordin - în vigoare - de pe vremea lui Nelu Tătaru nu prevede măsura îngropării celor decedați de covid DEZBRĂCAȚI. Deci, la insistențele jurnaliștilor dacă își cere sau nu scuze pentru cele 25000 cazuri de acest fel a răspuns cu tupeu că n-are de ce, că de vină sunt cei de la pompe funebre care nu i-au îmbrăcat etc. Abia când jurnalistul Sergiu Cora de la Antena 3 i-a citit în direct din ordinul care prevedea exact asta, atunci și-a băgat coada între picioare și a plecat, susținând că nu știa. Mai apoi și-a cerut scuze pe facebook. Deci, ca o paranteză, când sunt unii la guvernare, e bine să urmărim ȘI posturile și publicațiile ostile guvernării, astfel sunt șanse mai mari să înțelegem ce se întâmplă, fiindcă altfel ascultăm doar propaganda guvernamentală. Bunăoară însuși CTP, a încercat în articolul curent, publicat aseară, să insufle propagandistic cititorilor o anumită acceptare a măsurilor guvernamentale inumane. Cum? Indirect, bineînțeles. A apelat la antipatia prezumată a cititorilor față de ÎPS Teodosie, pe care l-a gratulat în stilul cunoscut, citându-l doar. Citatul principal nu era cu nimic în neregulă, dar a mai adăugat o citare menită a provoca eventual antipatie față de o eventuală dorință de mărire a acestuia. Atât. Astfel oricând, în orice situație va urma, CTP poate să spună - și nimeni nu poate să-l contrazică - că nu a avut o opinie într-o direcție sau alta (în funcție de cum bate vântul). Dar iată că actualitatea se mișcă uneori mai repede ca acțiunea propagandei, iar capitolul acesta din postarea lui CTP a devenit deja depășit. E bine, nu-i rău deloc.
    • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      ,, A apelat ... pe care l-a gratulat in stilul cunoscut , citandu-l doar. ,, Deci CTP l-a ,, atacat ,, pe Teodosie ,, citandu-l doar,, . Curat ,murdar coane Fanica ! Sa spuneti merci ca nu a pomenit nimic de mantia de cca. 10 metri pe care i-o duceau copiii , de caftanul sau aurit , de masinile de lux in care defileaza , etc. , care sunt in totala opozitie cu hainele modeste a lui Isus. Cum s-ar zice lupul cioban la oi . Apropos de ,, masurilor guvernamentale inumane ,, , ce ziceti daca ati pune in opozitie pe cei peste 100 de decedati zilnic de Covid , pe cei 1500 de la ATI care se chinuiesc pe patul de spital ( din care 50 % vor muri iar restul vor ramane cu sechele -asa spun statisticile ) . Oare cati dintre acestia au considerat masurile inumane , nu le-au respectat si uite unde au ajuns. Sunt si ei vinovati desigur , dar mai vinovati sunt cei care fac propaganda si care i-au determinat pe acestia sa faca greseli. Au acestia vreo mustrare de constiinta ? E posibil ca unii sa nu constientizeze acest fapt , sau altora sa nu le pese , urmarindu-si interesele meschine dar criminale in acelasi timp.
      • Like 1
    • @ Mihai Romanciuc
      Dvs. chiar nu ați înțeles ce am exprimat eu în scris sau vreți doar să mă luați în răspăr în mod gratuit? Deci:
      - CTP l-a gratulat (atacat) pe Teodosie spunându-i ”Mache Șpagoveanu”, mizând pe antipatia pe care acesta o provoacă multora - iată că și Dvs. înșivă. Apoi l-a citat referitor la măsurile aspre și inumane aferente înmormântărilor celor decedați de covid. Prin ricoșeu, antipatizanții lui Teodosie erau astfel manipulați să fie de partea măsurilor guvernamentale inumane de la înmormântările respective. La ACESTEA m-am referit, nu la toate măsurile luate de guvernanți în pandemie, care unele sunt corecte (deși nu toate) și trebuie respectate. Cred că m-ați înțeles, nu vă faceți că nu înțelegeți. Apoi, tot vorbiți de propaganda anti-măsuri de pandemie. Ce vreți să spuneți? Unii au o părere și și-o exprimă, alții au altă părere și și-o exprimă și ei, că de aia suntem într-o țară liberă. Unii sunt pro guvern și măsurile sale, alții sunt contra guvernului și a măsurilor sale. Unde e propaganda? Unde e mai logic să fie? La putere sau la opoziție? Logic, în general vorbind, când putem vorbi de propagandă într-un stat: când pupăm orbește, fără discernământ, guvernul, adică puterea în stat, sau când ne revoltăm împotriva a ceea ce considerăm incorect? Cum ar veni, pe vremea lui Ceaușescu puținii disidenți existenți făceau propagandă, tocmai ei, nu politrucii / activiștii omniprezenți ai Partidului? Nu vi se pare cam ilogic?
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Same1 check icon
      IPS Teodosie, a si afirmat din capul locului ca daca va fi acordat rangul de mitropolie este pentru atestarea istorica, pentru ca asa a fost de la bun inceput, iar el nu va avea nicin rang de mitropolit, va fi un simplu episcop, ca si inainte. Urmatorul ierarh al acestei presupuse mitropolii, daca va vrea, va purta acela rangul de mitropolit. Dar IPS Teodosie nu doreste a afirmat de la bun inceput. Doar ca sarada asupra tuturor vorbelor acestui ierarh continua fara nicio apasare, prin persiflare, zeflemea si rastalmacire, de data aceasta, si totusi nu prima oara, prin minciuna care se numeste "omisiune", bineinteles cu buna stiinta, legata de faptul ca IPS Teodosie nu va fi niciodata mitropolit. Deontologie? Gazetar?
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Tot ce spuneti dvs. despre ,,pareri ,, pro si contra masuri guvernamentale ,,este adevarat dar nu cand vorbim despre masuri strict tehnico - medicale recomandate de expertii in domeniu si unde alde Sosoaca , mederatori de la RTV si A3 , oameni politici (de la putere sau opozitie in egala masura ) , diversi postaci dubiosi , prelati ai BOR , etc. nu au ce sa isi dea cu parerea ptr. simplu motiv ca nu au expertiza , sau ca s-a ma fac mai bine inteles , pur si simplu nu se pricep. De exemplu ce rost are sa ne dam eu si dumneata cu parerea la proiectarea unei rachete cosmice (in numele liberii exprimari) cand noi habar nu avem despre ce este vorba. Trebuie sa ai bun simt si un dram de moralitate atunci cand clamand ,, libertatea de exprimare intr-o tara libera ,, , influientezi in mod criminal oamenii mai putin pregatiti si ii condamni la boala sau chiar la deces. Aici nu este vorba de propaganda , ci de punerea acestei probleme strict medicale (adica daca respecti regulile de preventie si te vaccinezi ) intr-o nota politicianista cum faci dumneata , este ridicola , mai ales cu trimiterea la disidenti , Ceausescu s.a.m.d . Masurile luate de Guvern sunt luate de toate guvernele lumii si sunt rezultatul solutiilor date de specialistii in domeniu. Cei care fac din orice un subiect politic ori nu au elemente de cultura generala minime ori sunt cinici si putin ii intereseaza de soarta celorlalti. Ca sa ma exprim asa intr-un limbaj gazon , il doare la basca pe virus ca este contestat politicianist , el isi vede de treaba lui.
      • Like 0
    • @ Mihai Romanciuc
      Dacă îl scoatem din contextul actual, comentariul Dvs. este absolut corect. Lupta cu pandemia nu ar trebui să fie politizată. Dar din păcate de politică nu putem niciodată scăpa. În funcție de părerile politice avem mai multă sau mai puțină (spre deloc) încredere în măsurile luate de guvern. Cine are alte păreri politice, crede cu tărie că dacă ceilalți ar fi fost la guvernare, atunci lucrurile s-ar fi mișcat mult mai bine, în direcția bună. Realitatea are aspecte și bune și rele, amestecate. Niciodată nu e totul perfect. Dacă privim un pahar umplut pe jumătate cu apă, noi doi ne putem contrazice cu patos, deși vedem același lucru: unul ar zice că paharul e pe jumătate gol, celălalt s-ar jura că dimpotrivă, e pe jumătate plin. Deci de subiectivism nu scapă nimeni niciodată. Ca să demonstrez ce vreau să zic, faceți, vă rog, un exercițiu de imaginație: presupuneți că acum la guvernare ar fi PSD, cu Dragnea șef de partid și Viorica prim-ministru. Să presupunem că au luat exact aceleași măsuri ca actualii guvernanți și cu aceleași rezultate, evident. În plus s-ar auzi exact aceleași zvonuri despre tunurile lor economice date în folos propriu pe perioada pandemiei. Apoi spuneți-mi cinstit dacă nu ați avea aceeași atitudine protestatară ca cei de acum, împotriva actualilor guvernanți. Și dacă ați mai zice că specialiștii sunt la baza deciziilor și nu putem să-i acuzăm pe pesediști.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Daca masurile luate ar fi in concordanta cu ce spun specialistii , atunci nu vad de ce le-as contesta. Desigur daca ar fi tunuri economice pe seama pandemiei as fi fff revoltat ,dar pe aceasta tema si nu as amesteca borcanele. De ce as contesta masurile expertilor doar ptr. faptul ca niste guvernanti sunt corupti , fie ei psd-isti sau pnl-isti. Vorba romanului : Una-i una , alta-i alta. Adica sa contest niste masuri care salveaza vieti si opreste pandemia , doar ptr. ca nu-mi place mie din punct de vedere politic PSD-ul sau PNL-ul. Mi se pare absurd.
      • Like 1
    • @ Mihai Romanciuc
      Foarte corect ați zis.
      • Like 0
  • antonia check icon
    1. parintii copilului care nu intelege ce zice acolo cu patos ceausist nu pot arata decat cum sunt : extrem de ingusti .
    2. politia nu cred ca are pareri; politia executa ce le zice seful pus politic.
    3. Rromii au dat clasa romanilor.
    PS . ce prostie ideea aia cu comorile si gunoaiele !!! Si real si abstract e o afirmatie falsa !
    Cine a stat agatat toata viata de valori materiale...crede ca alea sunt si dincolo valabile.
    Sa-si faca si un machiaj fain inainte, si sa pregateasca o spaga, ceva...
    • Like 1
    • @ antonia
      Nu cred că ați înțeles ideea cu comoara și gunoiul și simbolistica aferentă. E bine să nu vă repeziți să etichetați ca fiind prostie ceva ce nu înțelegeți. În general, omul înțelept nu se repede deloc cu etichetări fiindcă cu cât înțelege mai mult din lumea asta cu atât realizează cât de multe mai are de înțeles. Prin urmare respectă ideile și părerile pe care le află, chiar emise de oameni aparent mărunți intelectual, fiindcă nu se știe ce mare adevăr se poate nimeri să spună chiar și aceia. Dvs vi se aplică în acest caz (nu spun că în general) zicala: ”Dacă tăceați filosoafă rămâneați”.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      antonia check icon
      Nu m-am repezit; ideea de incinerare versus ingropare am analizat-o indelung si rezultatul e net in favoarea incinerarii.
      Am vazut munti de gunoaie ingropate cu buldozerul.
      Am vazut tamaie arsa.
      PS Nu va vad si nu cred ca sunteti deloc marunt intelectual , din contra;
      doar am raspuns etichetarii referitoare la incinerare si ingropare.
      • Like 0
    • @ antonia
      Am spus că odată cochetam și eu cu ideea de incinerare. În plus dacă biserica ortodoxă ar accepta-o, aș fi și acum pentru, fiindcă e reconfortant să știi că dispari de tot din lumea materială și treci, cu tot ce reprezintă de fapt ființa ta, dincolo, în lumea spirituală. Spuneam doar că înțeleg și punctul de vedere ortodox, chiar dacă aș fi preferat să fie ca la catolici. Mai departe încercam să explic punctul ortodox de vedere, așa cum l-am înțeles eu. Ideea cu comoara și gunoiul (care nu-mi aparține, dar cu care sunt de acord) trebuie înțeleasă simbolic, metaforic. Îmi cer scuze dacă vi s-a părut ofensatoare având în vedere propria Dvs. opțiune pentru incinerare. Dar eu NU i-am etichetat drept ”gunoaie” pe cei care vor să se incinereze, nici vorbă de așa ceva. Am explicat viziunea ortodoxă, conform căreia, DIMPOTRIVĂ, trupul omului - chiar și fără viață - este ”comoara”. Iar ei spun că nu acceptă să se ardă această comoară, precum am face cu orice gunoaie. Asta e ideea. Dacă ați crezut că am vrut să spun altceva, îmi cer încă o dată scuze, chiar nu m-am gândit să etichetez oamenii în funcție de această opțiune personală. Simbolic vorbind , îngroparea reprezintă păstrare, prezervare, chiar onorare, pe când arderea reprezintă distrugere, dispariție, anulare. Cenușa rezultată, nu mai reprezintă simbolic chiar nimic, distrugerea prin ardere e considerată totală. Dacă un om vrea să-și ardă acea comoara, nu cred că e nimic rău în asta, e o opțiune personală. Deci nu-l consider eu pe el ”gunoi”, consider doar că s-a mai sărăcit puțin cu bună știință, arzându-și comoara fizică. Sunt de acord cu Dvs că adevărata comoară este propriul spirit și ceea ce el a acumulat și a devenit trăind experiențele din această lume. Spiritul nostru este practic persoana noastră, care va călători mai departe îmbogățit de experiențele din această lume. Oricum el este etern, nu poate fi distrus. Umila mea referire era la partea fizică, care la ortodocși nu se echivalează doar cu partea materială a lumii acesteia, ci datorită faptului că este sălașul Dumnezeirii, are o importanță tot spirituală. Moaștele sfinților, de exemplu, nu sunt materie moartă și-atât, ci o conexiune (un ”link”) cu Dumnezeirea, cu lumea spirituală.
      O ultimă observație: când vorbim metaforic, de multe ori înțelesul este strict limitat la speța în cauză. A extinde aceeași metaforă uneori ne conduce la neconcordanțe sau la false adevăruri. De exemplu nu spune nimeni că nu putem îngropa gunoi. (mai ales dacă avem groapă de gunoi :) ) Dar mai bine îl ardem (reciclăm). Mai ales în România s-ar impune :) :) În schimb nu ardem comoara; o îngropăm. În ceea ce privește tămâia, nu substanța solidă e simbolic sfântă, ci chiar FUMUL ei. Deci aici arderea se impune; important e fumul, mirosul. Substanța solidă doar ne mijlocește obținerea lui.
      • Like 0
    • @ antonia
      Delia MC Delia MC check icon
      Dacă nu mă înșel, copilul se numește David Dumitrescu și era promovat de... taică-su că vai ce odor talentat are tata. Bineînțeles, un pretext. O dulceață de copil.
      Dar comentariile: " un adevărat patriot ", "așa e, puiule", " bravo ". Unul n-a spus altceva. A, ba da, eu, ceva de protecția copilului.
      Dar bine că au sărit de posterior în sus când cu sceneta aia inspirată din "Povestea slujitoarei ".
      Cu gunoaiele și comorile: mulți au optat pentru incinerare. Poți să le spui necredincioși, păgâni. Dar nu gunoaie. Prin extrapolare, toți budiștii, hinduiștii sunt gunoaie. Și orice criminal care e îngropat, comoară. Generalizarea e o metodă de lucru ori figură de stil dar trebuie aplicată când e necesar. Păcat, unii o folosesc excesiv și cu scopuri nu foarte ortodoxe ca metodă de denigrare ori manipulare.
      • Like 3
    • @ Dan Cojocaru
      antonia check icon
      Va respect sincer ideile si parerea- sunt chiar bine argumentate si de inteles, dar raman la parerea mea. Acest trup fizic e slabiciunea noastra: plin de nevoi si dependente, atat de fragil in fond, supus degradarii inevitabile, generator de tot soiul de pofte impinse spre lacomie si excese, motiv de mare fudulie pentru unii si o interfata de multe ori falsa a omului in relatia cu ceilalti
      Incinerarea o vad ca pe un fel de sublimare a acestei poveri fizice intr-o esenta spirituala, o purificare.
      Si ca sa nu fiu ipocrita si sa par un ascet- pentru ca nu sunt, va marturisesc ca-s 'dependenta' de papuci si tzoale ca un copil de jucarii, precum si de alte rasfaturi pentru fizic.
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Oare chiar nimeni nu mai înțelege o idee, cred eu, expusă suficient de clar? Ce Doamne iartă-mă e așa greu? Număr pâna la 5, răsuflu adânc și repet cât mai clar:
      Cei care se incinerează NU sunt gunoaie. Sau nu neapărat, în funcție de om.
      Cei care se înmormântează NU sunt comori. Sau nu neapărat, în funcție de om.
      Am repetat un argument metaforic, simbolic, al ortodocșilor, care consideră corpul mai mult decât o simplă materie, fiind ”vasul” Dumnezeirii. Deci ei - și eu - considerăm că a arde o materie valoroasă, chiar parțial spirituală, așa cum este un corp lipsit de viață, ar echivala cu arderea unei comori. Iar asta nu se recomandă, fiindcă atunci ar însemna să tratăm trupul ca pe un nimic, ca pe un gunoi nefolositor, întrucât de regulă acela se arde. Dar opțiunea e a fiecăruia. Omul este de fapt spiritul lui, care este nemuritor. Dar corpul are și el importanță așa cum am zis. Deci nu persoana e gunoi sau comoară. A arde corpul se consideră similar cu a arde o comoară, ceea ce nu merită. Doar de gunoi nu ne pasă dacă este ars. Asta e teoria ortodoxă. Alte religii consideră poate trupul lipsit de viață ca lipsit de orice importanță. Oricum cred că incinerarea se leagă conceptual de ideea reîncarnării. Mă rog, treaba lor.
      Acum am fost clar? Că nici prin cap nu mi-a trecut că o să batem atâta apa în piuă pe acest subiect atât de simplu, dar văd că atât de greu de înțeles.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      antonia check icon
      Din ce am vazut eu, copilul nu intelege mare lucru din ce recita acolo; si-au transformat copilul in marioneta.
      Am gasit foarte multe lucruri pe care am impresia ca le inteleg din budism si hinduism- din putinul pe care l-am aflat despre aceste doua religii mult mai vechi decat crestinismul in care gasesc unele lucruri pozitive dar si multe prostii si lucruri pe care nu le inteleg- in sensul ca nu sunt de acord cu ele.
      • Like 2
    • @ Dan Cojocaru
      Delia MC Delia MC check icon
      Cum spune dna Corina, e o non-discuție. Și este, evident așa. Atâta timp cât nu bați șaua să priceapă alții că cine e și ce.
      Sensul simbolului mi-e clar. Dar dacă v-ar fi preocupat câtuși de puțin să nu jigniți nu l-ați fi folosit. Iar la acuratețea cu care vă redactați postările, nu v-ar putea nimeni acuza de neglijență.
      Când postați vă asumați și riscul, nu?
      • Like 1
    • @ antonia
      Este întru totul respectabilă opinia Dvs. vis a vis de trupul nevolnic și chiar vă invidiez că v-ați hotărât pentru incinerare. Eu, după cum am zis, am ales să nu-mi permit acest lux, din motive ortodoxe. Oricum așa slab sau mai puternic cum este trupul, așa ne-a fost dat să coexistăm, în simbioza trup-spirit. Numai așa putem să acumulăm experiențe din lumea aceasta materială, experiențe cu care vom pleca apoi mai departe. Așa putem să învățăm, așa putem să evoluăm spiritual, să ne lucrăm calitățile și virtuțile, să ne doboare pe moment greutățile dar în fond să ne întărească în final, să conștientizăm propriile slăbiciuni și să luptăm cu ele etc etc. Deci e bine să stăpânim trupul, pentru a fi clar din start cine e ”șeful” în relația trup-spirit, dar să nu-l disprețuim, după cum nu disprețuim la serviciu un subaltern bun și credincios al nostru, de care depindem atât de mult în tot ceea ce facem. Chiar dacă are atâtea lipsuri și slăbiciuni, dar pe care putem încerca să le îndreptăm, în măsura în care putem.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Zău că nu am bătut șaua ca să înțeleagă calul. Am fost și eu uimit și frustrat de distorsiunea de înțelegere pe care am provocat-o. La cât l-am înfruntat eu de direct pe CTP - a propos, inclusiv aici am mai postat încă ceva referitor la Voiculescu și propaganda lui CTP - chiar n-aveam nevoie să o dau cumva subtil, dacă aș fi vrut să îl mai combat încă o dată. Dar oricum nu voi face pe nimeni niciodată „gunoi”, indiferent cât aș fi de pornit împotriva lui. Ar fi descalificant pentru mine în primul rând.
      Și cu asta, basta pe acest subiect, că m-am plictisit și eu de el, darămite alții.
      • Like 0
    • @ antonia
      Delia MC Delia MC check icon
      Așa e, copiii nu prea înțeleg asemenea lucruri. Dar amintirea rămâne. Iar părintele e totdeauna un model și dacă tatăl l-a încurajat să recite așa ceva, știa el ce știa, nu? Toți copiii sunt actori înnăscuți, sunt superbi, talentați, pun mult patos. Dar, cum spuneam, urmele rămân. Ori există posibilitatea ca acest copil, când va fi ajuns la maturitate și judecând singur, își va da seama de înrâurirea tatălui și va rupe relațiile cu el, situație iarăși proastă. Mă mir că nu s-a sesizat nici o autoritate. Păcat. Copiii trebuie să se bucure de copilăria lor și să nu fie folosiți de către adulți pentru nu stiu ce scop politic îndoielnic.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Same1 check icon
      Indemn sa nu abordati in acest fel, daca nu cunoasteti mai in profunzime subiectul. Legatura dintre duh si trup este mai mare decat se poate intui de catre un om la prima abordare a subiectului, ma refer la un om neinstruit duhovniceste, adica la nivelul "deloc", iertati realismul abordarii. O sa incerc insa macar la un nivel "ontologic" sa va fac putin atenti, un nivel pe care poate il veti accesa mai usor, fara a putea blama deci o eventuala abordare chipurile "patimasa" cu accese de "avertizari", "urecheri" ale unei perspective duhovnicesti, "moralizatoare". Va adresez doar cateva cuvinte. Trupul are MEMORIE. Catusi de putin, dar el detine memorie (inclusiv dupa moarte). Iar aceasta memorie este in stricta legatura cu sufletul celui cu care convietuieste. Legatura suflet (duh, in cazul omului) - trup este foarte intima. Trupul contine "informatii" unice si irepetabile ale celui care este sau a fost sufletul cu care el a convietuit. Anume IDENTITATEA sufletului, acelui suflet, suflet care de fapt EL este cel ce-i unic si irepetabil in esenta sa, in ontologia lui, iar dupa el apoi, la fel, este si trupul sau. Pentru ca ii preia de asemenea identitatea, unica si ea, precum e cea a duhului. Legatura este foarte profunda si intima precum spuneam, (anticipez, "la limita" indisolubila) pentru ca ele sunt date in a fi impreuna de la creatie, de la Creator, in primil rand, iar mai apoi printr-o convietuire sinergetica in toate actele si sub numeroase aspecte. Nu insist, sunt atatea marturii ale experientelor de zi-cu-zi insa nu numai, luam macar un caz al inter-dependetei vizibile in cazul sanatatii omului, inteles ca binom suflet-trup. Se cunoaste foarte bine legatura de o concretete incontestabila a starii sufletesti sau a sanatatii sufletesti, care ulterior determina si cauzeaza sanatatea trupului, sau invers boala. O legatura nemijlocita evident. Sau, si invers. Cum un trup bine instruit si armonizat, prin efort (jertfa) si hrana adecvate, intr-un cuvant sanatoase, influenteaza si determina, de asemenea, sanatate sufletului. Ori invers, boala-boala. Ce vreau sa zic prin acestea? Vreau sa statuez legatura ontologica indisolubila, a identitatii sufletului cu trupul sau. Legatura care se pastreaza inclusiv dupa momentul mortii. Revenind deci la subiect, se pastreaza intr-o rezerva memoriala identitatea trupului fata de sufletul cu care a co-existat in viata sa (atentie! unica, nu se reintoarce, nu reincarneaza, avem trupuri unice, la fel si suflete unice, asadar cu o singura viata, pentru care va da socoteala sa, ca si oricare altcineva). Asadar, identitatea aceasta a trupului cu sufletul ramane inclusiv dupa moarte. Astfel incat, orice schimbare a "statutului" ontologic indurata de trup, dupa moarte, are inevitabil o inraurire asupra acelui suflet. Schimbarea statusului ontologic al trupului banuiesc ca este usor intuita prin incinerarea de care este vorba in tot acest subiect. Focul, arderea schimba substantial materia lucrului asupra caruia actioneaza. Este cunoscuta ca o a patra stare, care schimba fundamental materia, prin corupere, dezechilibru, nimicire si practic neantizare. Aici este vorba si de alt aspect ontologic si teologic care are rolul unui "raspar" fiintial. Prin incercarea neantizarii se "proclama" eu-dumnezeu, eu insumi-dumnezeu, care fac si desfac "ce vreau", adica de fapt ce mi-a mai ramas la indemana (trupul), pe care iata mi-l ard, imi fac legea mea (EU, maria Mea!), Dumnezeu Creator nicaieri. Este un ultim gest de fronda, impotriva Dumnezeului Creator, savarsit prin insusi ultimul act posibil, moartea (si ingroparea), fronda fiintiala de care "are grija" sa fie pusa in act (cu "limba de moarte", nu-i asa?) unul din insisi "prietenii" raposatului. Ce fel de inraurire va indura acel suflet fata de "pocirea" (ontologica) a materiei trupului in care a existat, una care provoaca suferinta sufletului, ori nu? Las pe dvs. sa raspundeti. Intre altele, orice referire puerila la faptul ca "prin inmormantare" s-ar aduce la fel o modificare vizibila a trupului, nu stiu cat are rost sa fie combatuta, putem mentiona simplu ca trupul practic se intoarce prin legea firii inapoi in materia din care a si fost creat, iar sublimarea lui treptata indica naturalul fenomenului prin aceste doua materii identice. Parasind registrul ontologic si pasind in cel teologic si duhovnicesc, imi permit doar sa amintesc tanguirea nemarginita a sufletului, de care vorbesc Parintii, in urma savarsirii acestui act de mutilare sau denaturare a materiei trupului celui raposat. Indem sa cercetati, sa ganditi si sa alegeti dupa ce ati cantarit f bine subiectul.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Same1 check icon
      .
      • Like 0
    • @ Same1
      Da, sunt de acord cu ce spuneți; de fapt Dvs. nu mă combateți, ci mă completați, îmbogățiți cele spuse de mine prin prisma celui mai avizat în domeniu, după cum se vede. Aș face doar o corectură, aș zice, de exprimare: nu poate fi vorba de IDENTITATEA duhului cu trupul. Identitate spunem atunci când 2 entități sunt unul și același lucru. Aici avem de fapt o CORESPONDENȚĂ (unică, biunivocă) între duh și trup. Putem spune însă corect că trupul păstrează identitatea sufletului, în sens de caracteristici ale sufletului, așa cum ați spus, dar asta se referă tocmai la această legătură unică și nu la identitate în sens de egalitate. Nu putem vorbi de egalitatea unei materii (trupul) cu o entitate energo-informațională care e direct suflare divină (duhul). În acest fel deraiem către materialism, ceea ce evident că nu a fost intenția Dvs. Cum am spus, e doar o chestiune de limbaj. Dar pe fond v-am înțeles și sunt de acord cu Dvs.
      Și eu am spus că arderea reprezintă conceptual o distrugere totală. Mai intuiesc că practica arderii e în strânsă legătură cu credința în reîncarnare la unele religii. Presupun că trebuie distrusă total legătura cu fostul trup înainte de a-l căpăta pe cel nou. Profan vorbind - e doar o supoziție a mea - ar fi cel puțin ciudat (poate chiar inacceptabil) ca un duh care trăiește într-un corp viu la un moment dat, să aibă alături în aceeași lume și alte câteva corpuri îngropate, nedistruse (prin ardere) din viețile anterioare.
      Oricum la noi la creștini nu există ideea de reîncarnare. Deci relația simbiotică și biunivocă trup-suflet este și irepetabilă.
      Toate cele bune vă doresc.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Same1 check icon
      Da, corect legat de ce spuneti. Dar exista un inteles destul de evident si al "identitatii" trupului cu sufletul (duhul) in sensul identitatii fata de "fiinta" (inteleasa ca tot, trup+suflet). Nu am avut acurateatea de a vorbi de identitatea acelei "fiinte" (se intelege raposate) care ramane de altfel si unica, identitatea acelei fiinte deci, inlauntrul careia avem o identitate a sufletului cu trupul sau (nu materiale, nu substantiale sau sun alta forma), adica de "identificare" intr-un fel, unica, a acelui suflet cu trupul pe care l-a avut. Asa cum pt corp exista sa zicem acea matrice "adn" unica, asa si pt suflet exista acest "adn" sa-l numim la fel, al sufletului, unic si irepetabil. Asadar, cu alte cuvinte avem un suflet unic si un trup unic, ele au facut o simbioza pe parcusul vietii, ele au fost unite si din aceasta perspectiva au o "identitate" reciproca, unul fata de celelalt. Iar datorita acestor caracteristici expuse, orice shimbare a "naturii" proprii a unuia din cele doua, provoaca o schimbare inevitabila in privinta "starii" celuilalt. Credeti ca aceasta "schimbare" nu determina in urma ei si suferinta? Sau poate nu? Este o intrebare mai mult pt dl Augustin Giurgiulescu, nu pt dvs - fata de care am fost se pare explicit, pe care l-am obosit ce-i drept prin recursul la "ontologie", insa ma voi explica si de ce. Ce spuneti dle. Giurgiulescu, este insotita aceasta schimbare profunda, in substanta trupului prin ardere, cu suferinta in ceea ce priveste sufletul aceluia raposat?

      Desigur un tip cu conceptii materialiste, ar raspunde pe loc, fara sa clipeasca, bazaconii! pierdere de timp! pe explicatii intortocheate si aiuristice. Bineinteles ca nu! ar spune. Vorbesc de un ins cu o conceptie materialista (dialectica au ba) asupra vietii, nu de domnul CTP, chiar daca raspunsurile seamana flagrant, refuz sa cred ca se impartaseste de aici din perspectiva materialista..., spre exemplu a bolsevicilor. Mai pe romaneste vorbind, chiar nu pot "procesa" cum in privinta mortii si a conceptiei despre viata de dupa moarte, perspectiva dlui CTP este funciar aidoma celei lui Ion Iliescu! Un cititor "standard" al acestei platforme ar exclama simplu si de bun simt, no way!
      • Like 0
  • Domnilor dv. nu v-ati saturat de atati DEMENTI in societatea romaneasca ? vizibili si la factorul decizional politic sau institutional ?...pentru ca desigur in familial mai exact educatia familiala romaneasca Ion Iliescu si Nicolae Ceausescu sunt nemuritori. Si mai exact pentru a sublinia fatarnicia vopsitoria falsul identitatii apartenentei intrebati pe strada pe pensionari sau pe pokemon-ii tineri cate state are UE de curiozitate de prin niste "catune" oarecare romanesti....il compatimesc sincer pe domnul CTP ca trebuie sa "dialogheze" cu toti retardatii si scursorile societatii romanesti incercand cu disperare sa le bage cativa NEURONI in capatana DAR...#degeaba #inutil romanul se complace si ii place sa fie "ZURLIU" iar apoi zice ceva de genul : " SI CE ESTE VREO PROBLEMA ?"
    • Like 3
  • Sunt Eu Sunt Eu check icon
    De ce ne-o place să 'jucăm' pe extreme?
    • Like 2
  • D-le Cojocaru, ati punctat excelent: "comorile se ingroapa in pamant. De ars, gunoaiele se ard!"
    • Like 0
    • @ Gheorghe Margineanu
      Corina check icon
      Chiar așa, ne face „comori” ritualul înmormântării singur? Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au ales să fie incinerați. Printre alții. Mi se pare o non-discuție.
      • Like 2


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult