La finalul ”Emergence”, fizicianul Brian Cox a mărturisit că - în ciuda nenumăratelor descoperiri ale umanității în domeniile științei, marilor teorii sau călătoriilor în spațiu - omul cunoaște în fapt foarte puține (poate e chiar foarte aproape de nivelul zero în ceea ce privește informațiile relevante legate de univers sau universuri, despre care există teoreticieni care susțin că sunt în număr infinit).

M-au întrebat multe persoane în ultimul timp de ce tac și dacă o fac de frică.

„Și pentru mine este aproape emoționant că trei ani mai târziu aud: „Dați-ne monumentul înapoi.” Pentru că în 2023 acel „monument” nu exista. Noi l-am pus acolo. Și dacă în numai trei ani oamenii și l-au însușit atât de mult încât acum îl percep ca pe ceva care le aparține, dacă îl numesc „monumentul nostru” și cer să le fie dat înapoi, atunci noi am reușit. Am creat un reper. Am creat memorie acolo unde înainte nu era. Dl Goe a devenit copilul nostru gigantic și, între timp, comunitatea l-a adoptat”

N-a fost niciodată sfântă politica, dar măcar exista efortul de a face minciuna să pară verosimilă și păcăleala credibilă. Însă, cel puțin, abureala începe să expire. Sigur, avem și excepții care dovedesc că întortocheala încă are efectele ei – atunci când ai talentul retoric pentru a o ridica la un alt nivel, până în sfere cerești. Dar nu e toată lumea atinsă de har, apă, hrană și energie. Dacă politicianul de ieri ascundea lipsa unei soluții și a unor neputințe în spatele unor fraze interminabile, în care forma pompoasă ascundea lipsa fondului, azi aleșii s-au cam plictisit până și ei de atâta amețeală, așa că tranșează problema din start. Îți spun direct că ești prost.

Nu știu cum am reușit, da' am găsit în cele din urmă un zugrav mai prietenos cu clasa muncitoare și așteptări financiare ceva mai pământene. Vorbesc cu el, îi zic ce și cum, batem palma telefonic, azi m-am dus cu mașina să-l aduc la mine acasă să vadă proiectul la fața locului.

Azi, judecătorul de la Tribunalul București a respins cererea DIICOT de arestare preventivă și l-a pus pe Călin Georgescu sub control judiciar, pentru 60 de zile.

Rusia a votat, între 18 și 20 septembrie, pentru un nou parlament, primele alegeri legislative de la declanșarea invaziei pe scară largă în Ucraina. Rezultatul era cunoscut cu mult înainte ca vreo secție de votare să se deschidă.

Când vorbim despre cifre foarte mari, semnificația reală a acestora ne poate scăpa foarte ușor. Iată, spre exemplu, nevoia de finanțare a statului român: 60 de miliarde de euro într-un singur an.

Dar faptul că găsisem domeniul potrivit nu însemna că eram și pregătită pentru el. Îmi amintesc primele exerciții pe Illustrator. Mă uitam la program și, sincer, îmi venea să plâng. Eram speriată că nu voi reuși niciodată să-l învăț. Părea atât de complicat, iar eu aveam idei pe care voiam să le văd transformate în ceva concret. Așa că a trebuit să aleg între două lucruri: frica de a nu ști sau dorința de a crea. Am ales a doua variantă. Am dat frica la o parte și am început să învăț. Iar replica „nu știu să folosesc Illustrator” — care la început era un motiv real de panică — a devenit, în timp, o glumă. Pentru că ideile mele creative aveau nevoie să fie materializate. Și, dacă voiam să le văd existând în lumea reală, trebuia să învăț instrumentele care mă puteau ajuta să le construiesc.

Două dispozitive neobișnuite, găsite de procurori în casa lui Călin Georgescu, ridică o serie de întrebări: unul poate acoperi conversațiile cu un zgomot care face înregistrările greu de înțeles, iar celălalt poate bruia telefoanele și conexiunile wireless. Ce sunt aceste aparate, cum funcționează și, mai ales, cine i le-a dat și cine l-a învățat să le folosească?