Scriam acum aproape un an un articol căruia îi puneam titlul „Nu va fi ușor, ce aștept eu de la Nicușor”. La aproape un an de când a ajuns președinte, îl modific: Nu este ușor, pentru că Nicușor e doar spectator.

Nu cred că Nicușor Dan e ticălos sau s-a dat cu ticăloșii.

Este un alt fel de om, de o altă factură, educație și atitudine, este un alt om, provenit dintr-o geografie a decenței, a responsabilității și a atitudinii patriotice.

Acompaniați de PSD, AUR și canalizarea României, adică CîNîNî, Marș tv, Cloaca cu puii de aur, oamenii strigă că nu se mai ajung cu banii de mâncare. Ar fi bună, însă, o cercetare jurnalistică postpascală prin tomberoane și unitățile de sortare a gunoiului.

Când Bolojan a strâns robinetul de la conducta cu cash, care se numește programul de dezvoltare locală „Anghel Saligny”, venitul vi s-a înjumătățit. Din 10 cutii de pantofi, mai faceți doar 5.

Într-un stat normal, dacă am avea procurori, parchete, investigatori, ar începe niște cercetări detaliate, pentru a vedea cât de răspândită este această manevră care miroase a corupție.

“Iau banii la proști”, mi-a spus cu franchețe un fost politician pesedist, când a plecat “în consultanță politică”.

E foarte bine că a picat Orban. Maghiarii meritau să scape de el, iar lumea liberal-democrată merita să-l vadă scos la pensie pe magistrul tuturor dușmanilor democrației.

Nu s-au terminat bine pe masă mielul și cozonacul, că dl. Sorin Grindeanu ne dă „trei vești proaste din economie”, spune că Guvernul „ia măsuri împotriva propriului popor” și susține că „România are nevoie urgent de o resetare”.

De câteva zile, reacția publică la numirile din marile parchete pare să se fi așezat într-un consens comod: deciziile sunt proaste, oamenii sunt nepotriviți, iar sistemul merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. E un tip de indignare ritualică, aproape liturgică, în care fiecare știe deja rolul pe care trebuie să-l joace. foto: Profimedia