Deocamdată, cel mai bun avocat al lui e alternativa.

Sunt studiouri de televiziune unde se ține șampania la rece, pentru marea zi a eliberării. Mulți își imaginează că, după plecarea „bampirului care a supt sângele poporului”, banii vor curge din nou gârlă.

Dacă ti se spune „restaurant” și „lentilă”, probabil că nu apare nicio idee de business. Exact asta este problema pe care acest exercițiu vrea să o rezolve.

Așa și noi acum 36 de ani: nu ne-am despărțit de comunism și de securism, am ales calea democrației originale a lui Ion Iliescu, am refuzat legea lustrației și punctul 8 al Proclamației de la Timișoara.

Încercând să-l securizeze pe securistul șef etern al SPP și comesean al său, președintele N. Dan face ultimul pas spre scoaterea la lumină a întunericului rece din el. Pasul din fața armelor care au tras în oameni în decembrie '89, în spatele lor. Ultimul?

Pe la 1650, Bucureștiul avea vreo 20.000 de locuitori, iar între timp a devenit cel mai mare oraș din Balcani și din regiunea puțin mai largă (Ungaria, Cehia, Slovacia).

Președintele Nicușor Dan a oferit, joi seară, primele declarații în legătură cu situația șefului SPP, Lucian Pahonțu, în contextul reportajului Recorder.

În mai rău de-un an de zile, Nicușor Dan s-a despărțit pas cu pas de România care l-a votat.

Deși e nedrept ceea ce i se întâmplă lui Dominic Fritz, prin legea cu dedicație, cu aplicabilitate retroactivă doar pentru a fi îndepărtat din funcția de primar al Timișoarei, nu mă reped la gâtul lui Ilie Bolojan pentru că a votat legea. Omul era între ciocan și nicovală. Orice ar fi votat, era sfâșiat de o parte dintre oameni.

Publicația Recorder demonstrează azi că Lucian Pahonțu, șeful SPP, a făcut parte din aparatul de represiune al lui Nicolae Ceaușescu, la Revoluția din decembrie 1989, și din aparatul de represiune al lui Ion Iliescu, la Mineriada din iunie 1990.