Probabil din răutate, tovarășii de cartier ne numeau „frații Petreuș”. (Foto: Getty Images)

Pentru majoritatea cuplurilor, căsătoria este privită ca un punct culminant al relației, momentul în care iubirea și legătura lor sunt sărbătorite și oficializate.

„A fost odată un băiețel… nu prea mic, nici prea mare, nici slăbuț, dar nici rotofei, cu pielea nici prea albă, dar nici măslinie. Un băiat ca oricare altul de vârsta lui, înconjurat de alți copii într-o casă la marginea unei păduri. Ar fi putut avea pe lume orice destin, ar fi putut deveni într-o zi chiar personaj de poveste, dacă n-ar fi avut, însă, un mare cusur: nu credea în Moș Crăciun”. (Foto: Facebook Liana Alexandru)

„Mergeți cu colindul?” Întrebarea din acest articol nu este, așadar, ”Primiți cu colindul?”, ci dacă...mergeți la colindat. Din experiență proprie (însoțindu-i pe nepoții mei de câteva ori), pot spune că românul primește cu drag colindători, ușa rămânând de obicei închisă doar când nimeni nu este acasă. Multe familii se reunesc în număr mare la bunici, iar atunci apartamentele noastre rămân nelocuite la vreme de sărbătoare, nu de puține ori. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Duhul lui Moș Crăciun e real. Atâta doar că nu îl pot vedea decât cei care cred. (Foto Guliver Getty Images)

Gabriel Liiceanu a vorbit despre legătura pe care o avem cu locurile natale și despre cât de grea este decizia unui individ de a părăsi definitiv țara. Întrebat când s-a gândit ultima oară să plece din România, filosoful a răspuns ferm: „Niciodată. Nu pot.” Foto: Getty Images

Totul este sold-out la ornamentele și petrecerile de sărbători, la excursiile în țări calde, la petrecerile și vacanțele de iarnă - schiorii cumpără vacanțe în Austria, țară pe care o înjurăm de doi ani pentru că nu ne-a lăsat în Schengen.

În acest articol încerc să prezint câteva opțiuni pentru bradul de Crăciun, ordonate după impactul asupra mediului, ca apoi fiecare să își aleagă opțiunea care i se potrivește. (Foto Guliver Getty Images)

Asta e cu viața modernă: poți să trăiești izolat în propria familie, fiecare în bula lui. Algoritmii social-media ne livrează doar informația care ne convine, exact potrivită cu profilul nostru, formând așa-zisele „echo chambers,” care sunt strict personale, unde nu pătrunde nicio știre nedorită.

- Dacă nu ar fi munca, nu ar mai merita deloc să trăiesc. Aici măcar pot vorbi cu cineva sau dacă nu, măcar nu sunt complet singur. Uite, cum ești tu acum, vrei nu vrei, vorbești cu mine. Chiar dacă discutăm despre viața mea inexistentă, e mai bine decât nimic. Vorbitul despre nimic e mai bun decât nimic. Știu, pentru tine e absurd, dar pentru mine e important. E firul de ață care mă ține în fiecare zi pe scara asta. Foto - Hudolin-Kurtagic/ Lumi Images/ Profimedia