Mă întrebam oare cât de mult mă pot schimba dacă vreau și transpir pentru asta. Nu cu retete motivaționale și speechuri americane, ci bazat pe știința pe care o avem la dispoziție momentan. Am scotocit și iată ce am aflat. (Foto: Marcel Van Hoorn/ AFP/ Profimedia)

M-am aruncat să fac niște lucruri pe care le văzusem la alții. Nu erau ale mele, nu mă reprezentau, dar le vedeam la ei și trebuia să le fac sau dețin și eu, în proiecții cumva legate și de dobândirea fericirii. Nimic mai fals. Alergăm de prea multe ori după himere, ignorăm chestiile simple și bune de lângă noi. (Foto: Jordi Boixareu /Zuma Press/ Profimedia)

Sunteți mai mult decât un rol! (Foto: Dmitry Feoktistov/ TASS/ Profimedia Images)

Fiecare dintre noi își stabilește la începutul vieții propriul scenariu de viață. Da, ați citit bine: la începutul vieții, asta însemnând în copilăria mică. Ce știe un copil mic despre viață și despre ce se întâmplă sau se poate întâmpla în viața unui adult? Mai nimic. Astfel, scenariul de viață este stabilit conform logicii și nivelului cognitiv la unui copil foarte mic (Foto: Guliver/Getty Images).

Deși este cald, foarte cald pe drum, suport foarte bine căldura. În București simt că nu pot să respir de cum ies afară din casă și de abia aștept să intru într-un loc cu aer condiționat. Aici merg prin soare 20, 30 km și nu am nicio problemă, atâta vreme cât mă opresc atunci când simt nevoia, chiar și doar câteva minute.

Cred că foarte tare mi-a plăcut discuția de un sfert de oră despre putere. Unde și ce simți în stomac atunci când auzi cuvântul putere? Când te simți puternic, pe cine consideri puternic și de ce? Cum te simți când crezi că nu ai putere? Care e relația ta cu cei care exercită putere în relație cu tine? Cine e lider? De ce? (Foto: Guliver/Getty Images)

Ce pot să spun din propria experiență este că, atunci când anxietatea se acutizează, logica are de suferit. Adică se transformă, nefericit, dintr-o sursă independentă de echilibru mental, într-o aliată nedorită a tulburării de comportament. (Foto: Guliver/Getty Images)

Cred cu tărie că lumea ar arăta cu totul altfel, dacă ne-am asuma fiecare responsabilitatea pentru ce e în viața noastră. Este vina șefului că eu stau la birou până târziu. E vina părinților pentru tot ce nu am primit când eram mici. E vina conducătorilor pentru tot ce nu merge în țară.(Foto Guliver/Getty Images)

La următoarea aniversare, îmi pică fisa și îi cumpăr soțului meu un bilet la seminarul lui Tony Robbins din Londra. Costa îngrozitor de mult. Dacă o zbârceam și nu i-ar fi plăcut, m-ar fi certat pentru că am luat în calcul să cheltuiesc atâția bani. Mă tot gândeam: ce poate să îți ofere cineva în patru zile ca să iți ceară suma asta? Îl suspectam pe tip de o mică doză de șarlatanie, dar treaba era făcută.

„Noi recrutăm oamenii şi le spunem din start că îi pregătim pentru ziua în care o să îşi dea demisia. Ştim că nu o să stea la noi pentru totdeauna, dar între timp vrem să îi ajutăm să îşi îndeplinească aspiraţiile personale şi profesionale”, spune Craig Handley. (Foto: cnbc.com)

Dacă aș avea 18 ani, nu m-aș mai înscrie la facultate (poate doar dacă aș avea nevoie de informații de nișă, gen medicină sau drept).(Foto: Guliver/Getty Images)

Acum un an scriam pe Republica un articol care a schimbat multe lucruri pentru mine. Citeam cartea ‘The Dream Manager’ a lui Matthew Kelly când directoarea unei organizaţii din Bucureşti m-a rugat să ofer o activitate de team-building echipei pe care o conducea. Inspirată de cartea lui Kelly, am creat un atelier căruia în grabă i-am spus: Atelierul de ‘Dream Management’. (Foto: Guliver Getty Images)

Soluția pentru a rămâne relevant este să înveți lucruri noi pe tot parcursul vieții. Și mai ales lucruri care îți par complicate. Asta te ajută să ieși constant din cochilia siguranței și să te autodepășești. Și îți va oferi opțiuni pentru momentele când vei avea nevoie de ele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Când ieși din sistem, când renunți la a fi un angajat care vine la program fix, totul devine incert și totul ține de tine. (Foto: Guliver/Getty Images)

Mi-am făcut chiar o listă cu tot ce-mi place la mine, pe care am pus-o în mai multe locuri vizibile din casă. Ți se pare stupid? Mi s-a părut și mie la început, doar că, diferența dintre mine și oamenii care stau pe margine și comentează fără să facă nimic este că eu chiar fac. (Foto: Guliver/Getty Images)

M-am uitat în jurul meu. Am descoperit multe, multe cărți. Unele începute și abandonate. Altele în țiplă, neatinse de ani de zile. Cele mai multe așteptau în stivă ziua în care urma să transform cititul zilnic într-o rutină. (Foto: Guliver Getty Images)

Ajungem să fim dezamăgiți iarăși dacă cineva drag nouă, apropiat, uită să ne trasmită o urare, sau să ne răspundă la urarea noastră. (Foto Guliver/Getty Images)

Cititul mult și pe cont propriu te apără și de mulțimea de impostori din acest domeniu, care vând apă de ploaie sub formă de „terapie cu îngeri“, „terapia aurei“ și „stagii de tăcere“ (nu e poantă, chiar există) (Foto: Guliver/Getty Images)