Foto: Getty Images
Îmi amintesc o noapte de iarnă când telefonul a sunat în redacție și am plecat spre un accident. Când ești reporter de noapte, pleci la filmări de cele mai multe ori cu puține informații și descoperi la fața locului celelalte detalii ale evenimentelor.
Accidentul din acea noapte mi-a rămas în memorie, oricât mi-aș dori să îl șterg.
Țin minte că era vorba despre un cuplu tânăr cu un bebeluș. Se îndreptau spre spital pentru că cel mic se simțea rău. Doar că drumul județean era alunecos și prost luminat. Când am ajuns împreună cu operatorul cei trei fuseseră transportați deja la spital, după ce ieșiseră cu mașina în decor. La spital am dat peste un paznic vorbăreț, care ținea morțiș să ne arate fotografiile făcute victimelor cu telefonul.
„Cel mic era zdrobit" spunea omul. Vorbele acestea și imaginile din telefon mi-au rămas în cap. Și sunt cu mine, deși au trecut ani buni de la acel accident.
Am în memorie și alte imagini de la accidente care au avut ca victime copii.
Mai tot timpul de la astfel de accidente existau cadre surprinse de cameramani cu un ursuleț din pluș maroniu, o păpușă sau o altă jucărie colorată pe asfalt, care parcă aștepta cuminte ca prietenul său să vină la joacă. Doar că micuțul nu se mai putea juca.
Cel mai greu la filmări sau la montaj era să vezi rudele victimelor. O mamă încercănată de la atâta plâns, privind în gol. Un tată frecându-și mâinile neputincios, care ar fi vrut poate să fie el în locul copilului. Părinți care și-ar fi dorit să poată face ceva ca cel mic să trăiască.
Toți putem face alegeri astfel încât oamenii mici să aibă o șansă la viață în astfel de momente. Putem să îi punem în scaune de mașină. Putem să nu îi lăsăm să se zbenguie prin mașină fără centură. Și putem să îi învățăm că aceste gesturi mici pot face o mare diferență în cazul unui accident.
Nu le arătăm că îi iubim atunci când stau pe locul din față neasigurați. Nici nu îi protejăm când îi ținem în brațe în timpul mersului.
Alice Dona, de la Siguranță Auto Copii ne propune să facem un exercițiu de imaginație.
„Vizualizați un bebeluș transportat în brațe, într-o mașină care rulează cu doar 50 km/h de către o mămică cu greutate de 45 kg. În cazul unei frânări bruște, trupul celui mic riscă să fie strivit între corpul mamei și scaunul din față sau bord cu o greutate de aproape 1,5 tone, iar leziunile sunt similare cu cele ale unei căderi în gol de la etajul 3.”
Așa că îi iubim atunci când, deși plâng că nu vor să stea cu centură, le dăm timp și spatiu să înțeleagă că mașina nu pleacă până nu este asigurată toată lumea.
Îi iubim atunci când înțelegem noi mai întâi importanța acestor reguli.
„Scaunul auto nu trebuie folosit de frica amenzii, pentru că nimeni și nimic nu poate suplini „amenda" unei vieți de copil pierdute sau a unei vieți chinuite de traumele unei accidentări grave, ca urmare a unui accident rutier.” spune Alice Dona.
Este adevărat că scaunele de mașină pentru copii nu sunt ieftine, dar până la urmă, cât costă viața unui copil?
România se află pe primul loc în privința numărului de decese în rândul copiilor între 0 și 12 ani, ca urmare a unui accident rutier. 95 de copii au decedat în accidente numai în 2020.
Este ușor să gândești „Mie nu mi se poate întâmpla. Sunt șofer bun!”. Dar de cele mai multe ori lucrul acesta nu este de ajuns.
Siguranța copilului tău depinde de alegerea scaunului potrivit și de utilizarea corectă a acestuia. Cel mai bun scaun auto este cel care se potrivește greutății, mărimii și vârstei copilului tău, precum și mașinii familiei.
Scaunul auto pentru copii nu este un moft și nu ești un părinte exagerat dacă nu accepți să mergi cu copilul altfel decât în dispozitive de fixare omologate.
Informează-te și alege corect. Alegerile tale pot face diferența!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.