Reading Fake News, Pakistani Minister Directs Nuclear Threat at Israel, scria The New York Times în 25 decembrie 2016.
Analiza celor de la NYT pornește de aici: un site a publicat o declarație falsă atribuită ministrului apărării din Israel - Dacă Pakistan trimite trupe terestre în Siria sub orice pretext, noi vom distruge această țară cu un atac nuclear. Reacția a venit prompt de la oficialul pakistanez, care a răspuns cu o amenințare, doar că unei declarații care nu a fost făcută niciodată (captură stânga). Israel uită că Pakistan este o putere nucleară.
Informația mincinoasă inițială de pe adnews era așezată lângă altă aberație, cum că Hillary Clinton ar pregăti o lovitură de stat militară împotriva lui Trump.
Despre efectul știrilor false (fake-news), apariția acestora, creșterea unui fenomen de amploare mondială se vorbește tot mai des în ultima vreme, însă încă timid. În Statele Unite ale Americii, câteva studii independente au scos la iveală faptul că, în timpul campaniei electorale pentru Casa Albă, articolele potrivit cărora Hillary Clinton este creierul unei organizații de pedofili sau că Papa l-ar fi susținut pe Donald Trump au fost printre cele mai accesate pe internet.
În dezbatere a fost băgat și fondatorul Facebook, care a negat relevanța rețelei sale de socializare în răspândirea știrilor false, dar a admis că echipele de dezvoltatori lucrează la algoritmi prin care minciunile prezentate drept știri să nu mai apară atât de des și sus în wall-urile utilizatorilor. A venit și soluția, în care subsemnatul nu cred, cu o etichetă specială lângă materialele dubioase, care să le semnalizeze cititorilor faptul că ar trebui să le trateze cu circumspecție.
Carevasăzică Mark Zuckerberg va așeza știrile false și știrile adevărate în același loc, pe picior de egalitate, cu diferența că cele posibil false sau dubioase vor fi marcate, iar utilizatorii vor putea să le raporteze ca atare. Dacă acest principiu ar funcționa, o puzderie de pagini de Facebook și website-uri, atât din România, cât și din alte țări, ar rămâne cu 10 cititori pe zi și ar intra în faliment. Contrar socotelilor administratorilor rețelei, vizitatorii se alimentează de acolo în continuare, deși își mai exprimă nemulțumirea în unele comentarii, deloc flatante. E un mister pentru mulți cum informații false, umfalte, exagerate, missleading, reluate la nesfârșit și ambalate în altă formă au în continuare sute de aprecieri sau cum astfel de website-uri din România se situează în top 10 cele mai accesate în fiecare zi în clasamentele oficiale. E ca și cum ai merge la magazin să cumperi portocale sau pâine și ai constata acasă că fie marfa este stricată, fie în loc de pâine ai primit mămăligă. Și totuși, ai frecventa acel magazin în fiecare zi să-ți faci aprovizionarea cu surprize neplăcute.
Întorcându-ne peste Ocean, presa avea să descopere că un român este proprietarul unui site cu știri false care a publicat informații mincinoase în toată campania electorală. Ar fi mărturisit că privește întreaga poveste ca pe un business și că ar fi câștigat bani frumoși din această preocupare, 10.000 de dolari pe lună, conform Știrilor ProTv.
„Ending the Fed” adunat circa 3,3 milioane de vizualizări, scrie Quantcast, iar pagina de Facebook a strâns peste 350.000 de aprecieri, se arată într-un articol de pe INC.com, citat de Digi24.ro.
Patru din cele mai circulate/ populare știri pe durata campaniei electorale din State, dintr-un top de 10 întocmit, aparțin lui „Ending the Fed”. Un articol din august relata că Megyn Kelly, o cunoscută jurnalistă de la Fox News - post TV apropiat republicanilor, a fost concediată pentru că ar susține-o pe democrata Hillary Clinton. Știrea s-a viralizat, dar în urma verificărilor, Facebook a șters-o. Probabil prea târziu.
Când o informație mincinoasă produce o amenințare reală făcută de un oficial la adresa altei țări, aceasta nu mai e doar o bucată de ficțiune care hrănește imaginația unor indivizi fascinați de consiprații extraterestre sau îngeri vii căzuți pe pământ, ci un adevărat atentat la securitatea națională și mondială. Știrile false difuzate la scară largă pot influența alegeri, pot vicia decizii majore, pot stârni acte antisociale și pot isca războaie sau conflicte.
În 2017 și anii care vin, combaterea acestor fake-news-uri într-o manieră eficientă, fără îngrădirea accesului la informație sau dreptului la exprimare liberă- va deveni una din cele mai mari provocări, pentru că știrile false nu mai sunt doar modalități imorale de a câștiga bani din audiență.
Există însă multe întrebări la care nu se găsesc răspunsuri. Cum identifici un articol inventat în stadiul incipient al vieții sale? Cum faci să oprești dintr-o etapă de început rostogolirea știrilor false pe rețelele de socializare și motoarele de căutare, până ca acestea să producă efecte grave? Există vreo modalitate concretă de a reduce acest fenomen care devine incontrolabil?
Despre site-urile care postează în românește informații dubioase au scris cei de la Scena9, într-o analiză preluată și de Republica, sub titlul Mic ghid de site-uri dubioase în era post-adevărului. Personal, nu sunt de acord cu termenul post-truth (post-adevăr) și împărtășesc pe deplin argumentele lui Cristian Tudor Popescu despre folosirea greșită/ ilogică semantic a acestuia. Le puteți citi aici.
Democratizarea adusă de accesul liber la internet și penetrarea rețelelor sociale sunt incontestabile în evoluția omenirii, însă este tot mai aproape momentul punerii în balanță a efectelor catastrofale aduse de aceste platforme imense pe care se rostogolesc minciuni cu rang de știre.
Anii care vin vor arăta în ce măsură Mark Zuckerberg și fondatorii Google sunt oameni cu viziune sau distrugătorii știrilor credibile și informației neviciate. Încă de la apariția marilor rețele de socializare și site-uri de găzduire a fișierelor video, s-a vorbit despre liberalizarea meseriei de jurnalist. Practic, orice cetățean cu un smartphone și cu acces la internet poate deveni fabricator de informație și emitent. Imaginile și textele ajung instantaneu pe platforme devenite difuzori, de unde pot fi accesate de către receptori, cei cu smartphone-ul în mână sau laptopul în față. Situația asaltului informației dubioase asupra jurnalismului este foarte bine surprinsă în acest desen publicat de Politico (întreaga serie de desene pe acest subiect, realizate de Matt Wuerker, o aveți aici, apăsați săgeată stânga/ dreapta pentru a vizualiza galeria). O altă întrebare validă este în ce măsură este capabilă presa, la nivel mondial, să verifice și să demonteze minciunile. Imaginați-vă că într-o redacție cu 50 de reporteri 45 ar fi puși de șefi să verifice dacă informațiile apărute din diverse surse pe internet sunt adevărate. O risipă imensă de resursă care ar avea ca rezultat tocmai incapacitatea de furniza publicului știri relevante și corecte.
Dreptul indiscutabil de a te informa necenzurat ar funcționa în scenariul ideal dacă toți cititorii ar avea și discernământ. Dacă ar dispune de instrumente de operare și suficientă educație, încât să facă diferența între adevăr și minciună. Altfel, întreaga situație seamănă cu iresponsasbilitatea unui adult care i-ar da unui copil de 4 ani o mitralieră adevărată să se joace pe stradă cu ea după ce s-a uitat la desene animate cu eroi care se împușcă prin oraș.
Știrile false nu mai sunt doar minciuni nevinovate pe care cititorii le parcurg sceptici, râzând și trec mai departe, alegând să nu mai acceseze sursa cu pricina. În Statele Unite, pe 4 decembrie, un bărbat a intrat înarmat și a deschis focul într-o pizzerie după ce citise o știre care relata că localul era sediul unei rețele de sclavi ce exploata copii.
La acest capitol, România nu este vreun caz cu totul special. Dincolo de manipulările făcute prin intermediul televiziunii publice în cursul evenimentelor din 1989 și după acestea - investigate și acum de procurori- unul din primele fake-news-uri cu acoperire națională a fost publicat în un cotidian cu audiență după căderea comunismului, sub înalta oblăduire a unui personaj considerat unul din părinții jurnalismului local- cea despre o pasăre de curte care născuse pui vii.
Informațiile false au început în ultimii ani să fie fabricate în pretinse redacții de știri și difuzate pe posturi de televiziune naționale- retransmise prin marii provideri de programe prin cablu- la ore de maximă audiență.
Uitându-ne în urmă spre alegerile prezidențiale din 2014, vom constata cu surpriză că fake-news-urile cu actualul președinte - cap al unei rețele de trafic de copii- au circulat extrem de bine și au avut impact. Conspirații bolnave despre cum a fost pusă la cale tragedia de la Colectiv, repetate la nesfârșit au transformat o minciună în adevăr frecventabil: incendiul din clubul bucureștean a fost provocat de forțe oculte care au urmărit înlăturarea celui mai bun guvern al României ultimului secol. Este doar un exemplu despre cum o poveste imaginată este repetată de mai mulți emitenți, pe mai multe canale de difuzare, pentru a o face credibilă. Primul stadiu este acceptarea de către receptori a ideii că adevărul este undeva la mijloc sau că ceva s-a întâmplat acolo, sau că fără foc nu iese fum.
Într-o astfel de situație, dacă pe internet nu există pârghii legale de luptă împotriva știrilor false, în ceea ce privește televizunile, în România ar trebui să funcționeze un Consiliu Național al Audiovizualului. Avem deocamdată un CNA inert, politizat, care se face că nu vede, nu sancționează, dacă dezbate o face mult prea târziu, iar dacă aplică amenzi o face timid. Ce poate însemna o amendă de 10 mii de euro, să spunem, la o cifră de afaceri de câteva milioane de euro?
Probabil că mai corect ar fi ca până la sancțiuni mai aspre, astfel de televizuni să fie obligate să afișeze mare, pe burtiere sau prin semnale sonore foarte puternice, mesaje în interes public despre cum nu sunt încadrate la televiziuni de știri ci de povești inventate, iar circul nebun din studio este ficțiune. Atenție, personajele care apar vorbesc de pe pereți, nicio informație din acest program nu este adevărată sau verificată, difuzăm live, 24 de ore pe zi, ficțiune.
O altă soluție pentru diminuarea fenomenului ar fi ca persoanele atacate prin minciuni și care suferă prejudicii de imagine să se îndrepte în procese civile împotriva celor care mint despre ele, pentru a cere despăgubiri. Procesele costisitoare ar avea două efecte: fie le-ar așeza în albia informării corecte, fie le-ar conduce spre faliment, sub povara sumelor de achitat după condamnarea la plata despăgubirilor.
În lipsa oricărei sancțiuni de orice tip- prevăzute de legislație și aplicată de instituții cu rol de control și reglementare, sau prin procese civile- aceste organizații care pretind că fac presă se joacă în continuare, iresponsabil, cu minciuni pe care le transmit repetat, cu burtiere mari, amenințătoare, cu dezvăluiri care nu există.
Fake-news-urile nu mai sunt un fenomen izolat în România. Unele televiziuni de știri au trecut de la manipulări fine, metaforice, la minciuni 100%. Am ajuns să vedem pe ecrane clipuri inventate obținute de la Anonymous și bucătării din care patronii înșiși lansează atacuri la adresa instituțiilor statului și oamenilor din funcții fără să prezinte nicio dovadă palpabilă.
Există opinii conform cărora până la găsirea unor soluții pentru diminuarea fenomenului știrilor false, care să nu poată sub nicio formă aduce atingere exprimării libere și accesului neîngrădit la informație, pot fi aplicate modalități de autoreglare. Marile companii nu ar trebui să mai finanțeze prin publicitate instituțiile care încurajează limbajul urii, violenței sau minciunilor. Pare împotriva logicii ca unele multinaționale care au fost ținta atacurilor în campania electorală, acuzate că devalizează România, să aleagă să difuzeze în continuare mesaje în pauzele publicitare la televizunile care au un astfel de discurs. E ca și cum i-ai da bani conștient bătăușului de la colț de stradă, plătindu-i autobuzul în fiecare zi ca să continue să-ți agreseze și tâlhărească copilul.
Există voci care spun că șubrezenia presei și fonfleurile sunt chestie de securitate națională. Postarea Monei Dîrțu, fondator Storyline, aduce suficiente argumente în această direcție, vă invit să citiți aici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Îmi era greață de ce vedeam, parca era A3 sprijinind PSDul.
Acum ce sa fie? Vor cenzura si FB in funcție de interesele celor ce au puterea.
Bernard Shaw: Nu este periculos să fii sincer, mai ales dacă ești și prost.
Intr-o societate cladita pe minciuna adevarul nu-si mai are locul. Mintim cu totii, politicienii, oamenii de afaceri, purtatorii de opinie, gazetarii. Indiferent de varsta, culoare, sex, rang social, mintim. De placere, de frica, din comoditate, din nepasare, din rautate, din dragoste mintim. Singura diferenta este ca minciuna mea este justificata pe cand a voastra sau a celorlalti nu este.
Am sa iau ca exemplu banalul « ce mai faci? » Raspunsul inevitabil este intotdeauna pozitiv : « bine, very well, très bien, abbastanza bene ». Daca te intinzi la vorba in urmatoarele 5 minute afli cele mai teribile vesti de-ti vine sa intrebi : « parca faceai bine ? »
Toata lumea mine mai mult sau mai putin, sper ca nici unul dintre dvs nu are dubii
Notiunea « politically correct» este o minciuna :-) Nu exista nici o publicatie 100% serioasa, fiecare prezinta partea de adevar care-i aduce beneficii. Sigur, sunt publicatii mai eficiente, gazetari cu bun simt insa adevarul ramane intotdeauna relativ.
Rezolvarea este pe cat de simpla pe atat de complicata. Tine de educatie. Te intererseaza un subiect? Vrei sa-l transmiti? Verifica informatia inainte de a te manifesta. Nu te intereseaza? Ignora-l.
Autotrofi, vindecari miraculoase cu papadie, usturoi, zeama de varza sau lamaie, fantome, OZN-uri, moaste, icoane binefacatoare de minuni, clarvazatori, etc. Cati dintre voi ati aplecat urechea macar o data catre astfel de informatii ?
Vorbeam cu un amic ateu, tumoare cerebrala maligna. Dupa cateva saptamani de la operatie l-am intrebat daca s-a rugat in seara dinaintea zilei in care a fost operat. A recunoscut ca s-a rugat. Am intrebat alti atei cum reactioneaza atunci cand au o problema grava pe care nu o pot controla. Cu totii devin mai putin atei. Eu sunt ateu insa cand lovesc cu capul prima afirmatie pe care o fac este « Doamne nu merit asta ». Cred din tot sufletul ca nu o merit dar nu sunt sigur ca am dreptate.
In urma cu 25 de ani ma aflam in vizita la un domn mai in varsta decat mine. Acesta avea un pusti de 5 ani care ma tot pisa cu intrebari. La un moment dat m-a intrebat daca-i adevarat ca pe copii ii aduce barza. I-am raspuns pustiului ca depinde de tara, in Europa copiii sunt adusi de catre barza, in America sunt adusi de catre condori. Pustiul m-a privit drept in ochi si mi-a spus : « si tu ma minti » Ei bine da, mint. Si nu numai ca mint dar gasesc si scuze care sa certifica ca minciuna are scop curativ.
Cu sinceritate :-)
Gar Gaune
Spre exemplu, dacă vă mai amintiţi, circula prin e-mailuri, cu ceva ani în urmă, "ştirea" că planeta Marte urma să fie la cea mai mică distanţă faţă de Pământ, drept care Planeta Roşie ar fi apărut pe cer aproape la fel de mare ca şi Luna. O aberaţie pe care un elev din clasa a VI-a ar fi demontat-o imediat. Surpriza mea a fost că am primit şi reprimit acest e-mail de la mai multe persoane pe care le consideram nu numai raţionale, dar şi cu un minim de cunoştinţe matematice. Ce le-a dezarticulat gândirea logică de care-i suspectam? Nu pot să-mi dau seama! Probabil apetitul nostru pentru senzaţional? Posibil.
Sunt de acord cu comentariul domnului Adrian Ionescu, privind gândirea critică. A interzice sau a pune banner de ştiri false pe website-uri sau pe posturi TV nu ar face decât să creeze premisele unor abuzuri pe care politicienii (de orice culoare) nu vor ezita să le facă. În numele bunăstării noastre, se înţelege! Ar fi o reîntoarcere la Big Brother din perioada comunistă, când nicio ştire nu intra în pagină sau pe post fără aviz. Cred că nu ne dorim aşa ceva.
Inca odata va rog sa nu ne mai luati de prosti si inculti ,asa la gramada ,cum i-am transmis si Dlui Guran ,Va recomand cu caldura cartea aparuta la Humanitas in 2015 ,"Stirile -Manualul Utilizatorului " de Alain de Botton.
In plus ,de cand a aparut primul ziar ,a fost folosit pentru un scop precis si in niciun caz pentru informarea nevinovata ,cu stiri neaparat 100% reale ,a cetatenilor...Com'n!
Pe barajul din poza asociată articolului nu ar trebui să scrie "Jurnalism" ci "Gândire critică" . Acesta este și răspunsul la întrebările pe care vi le puneți.
Dar gândirea critică nu este ceva care se învață la școală nu-i așa ? Ce se învață la școală ?
Să nu gândești cu capul tău, să asculți și să-ți fie frică de autoritate, fie că se cheamă parinte, profesor sau funcționar public.
Să nu-ți pui întrebări, să nu pui la îndoială status quo-ul. Crede și nu cerceta ne spune o mare instituție religioasă, deși progresul a fost adus de cei care au făcut exact opusul.
Nu mi se pare corectă analogia cu copilul trimis pe stradă cu o mitraliera în mână, ca exemplificare a stării actuale a lucrurilor. Echilvalentul este mai degrabă a trimite un copil într-un teatru de război fără o armură solidă. Asta este în primul rând gândirea critică, o armură care îți protejează mintea de toate elucubrațiile din spațiul înconjurător.
Dar vedeți, dacă oamenii ar fi echipați cu gândire critică, nici reclamele nu ar mai fi la fel de eficace. Într-o epocă a consumismului deșănțat asta poate fi o mare problemă.
Sunt multe interese ca oamenii să fie trimiși goi pe stradă, să fie prăzi ușoare și carne de tun, victime sigure ale armelor ce trag în mintea și în atenția lor cu gloanțele propagandei și manipulării.
Atunci când te bazezi pe o terță parte să-ți livreze adevărul ești vulnerabil.
Există suficiente instrumente puse la dispoziție de avansul tehnologic pentru a selecta singur adevărul, dar acestea sunt irelevante dacă nu-ți echipezi propria minte cu instrumentele necesare.
Poate ajungeți să postați pe republica.ro și articole care să educe în spiritul gândirii critice. Asta dacă chiar vă pasă. Sau sunt și jurnaliștii un soi de mediatori ai adevărului așa cum preoții sunt un soi de mediatori ai lui dumnezeu ?
E dacă-i așa uite că aveți concurență, au apărut unii care propovăduiesc un alt adevăr..