Christiane Amanpour, jurnalista-ancoră a CNN, ne anunță că post-truth, „post-adevăr”, este cuvântul anului 2016. Termenul, împrumutat din politologie, se referă la „știrile” fake, false, inventate, născocite, la minciunile mai mult sau mai puțin grosiere care bat în audiență știrile de presă serioase, verificate.
Dna Amanpour se înscrie cu această vorbire lamentoasă în rândul comicilor fără voie ai ecranului: adicătelea reprezentanta lui Clinton News Network, postul de propagandă pro Hillary până la Dumnezeu, se plânge că oamenii înghit gogoși de pe internet – în loc să înghită manipulările grețoase ale CNN!...
Apoi, nu știu dacă am mai auzit vreodată o prostie ca aceea conținută în expresia post-adevăr, acreditată la nivel mondial.
Post înseamnă faza de după consumarea a ceva, proces, fenomen. Post festum înseamnă după sărbătoare, adică am râs, ne-am cherchelit, ne-am zbenguit și acum, ulterior, ne doare capul. Dar am avut acces la sărbătoare, am trăit-o.
Postcomunism – ești dincolo de comunism, dar după ce ai trecut prin el.
Postnatal – ai născut un copil și apoi lehuzești.
Prin urmare, post-adevăr nu poate să însemne decât că ai avut acces la adevăr, l-ai consumat și acum îți faci siesta.
Or, cei care înghit click-bait, gawk, fake news, baliverne, ziceri nejustificate în vreun fel, rămân exact în pre, ante, cis-adevăr, dincoace, înainte de adevăr, nu ajung nicicum la el, nu-l consumă câtuși de puțin. Ca să li se potrivească, deviza veche de peste un veac a ziarului New York Times, All the News that`s fit to print, trebuie schimbată în All the News that`s fit to read. Pentru că aceștia nu vor să gândească, pentru că citesc, aud și văd doar ce așteaptă să citească, să audă, să vadă și se alimentează cu acest nutreț, de regulă dintr-o singură sursă.
Puneți-le acestor inși sub ochi un adevăr indubitabil, provenit dintr-un alt mass-medium, scris cu litere cât Casa Poporului – vor refuza să-l vadă.
Pe cale de consecință, denumirea cea mai potrivită pentru acest flagel informațional mi se pare anti-truth, anti-adevăr, în care anti să fie luat din limba italiană. Acolo, prefixul anti înseamnă atât înainte de, ca în antipasti sau anticamera, precum și împotriva, ca în antiatomico. Deci: anti-truth, a fi împotriva adevărului, fără a dori să-l cunoști.
Singura posibilitate ca expresia post-truth să se apropie de adevărul prizării falsurilor informaționale mondiale este ca post să fie luat cu semnificația din românește, Postul Paștelui. A nu te atinge de mâncare, a nu te atinge de adevăr, un ritual religios, ca să te menții prost și sănătos.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oxford Dictionaries named "post-truth" its 2016 Word of the Year, defining it as "relating to or denoting circumstances in which objective facts are less influential in shaping public opinion than appeals to emotion and personal belief."
Oxford Dictionaries named "post-truth" its 2016 Word of the Year, defining it as "relating to or denoting circumstances in which objective facts are less influential in shaping public opinion than appeals to emotion and personal belief."
Propaganda actuală are ca scop "nivelarea" psihicului individual (acum, la nivel mondial), crearea unor "oameni noi" nu foarte diferiți de cei imaginați de comuniști, oameni fără rădăcini, fără identitate, ușor de manipulat.
Bineînțeles că există și "nuci tari". Ce trebuie făcut în acest caz? Lucrezi să le distrugi identitatea.
Sunt patrioți și se identifică cu țara? Arată că istoria lor e de rahat, că simbolurile istorice și culturale pe care le au sunt niște jeguri, iar patrioții de fapt n-au făcut nimic special sau au fost niște criminali odioși, care nu trebuie pomeniți. Arată că și ei ca popor sunt de rahat, niște tarați, până ajung să o creadă. Fă-i să se simtă inferiori sau măcar nesiguri. Fărmițează-i până la stadiul de indivizi. Atunci o să-ți dea totul pe degeaba.
Sunt naționaliști? Arată ca naționalismul e periculos și câh. Demonizează-i pe exponenții politici sau culturali. Fă propagandă acerbă pentru "multiculturalism", bagă-le pe gât alte populații cu care să se mixexe. Sprijină politicile antinaționale. Distruge-le istoria. Subminează ideea de stat. Arată-le că nu sunt un popor, ci o populație, sau, după caz, o gloată.
Sunt oameni religioși? Bagatelizează religia, fă mișto de ea, adu-o în derizoriu și dacă nu funcționează, atacă-i instituțiile.
Sunt oameni morali? Au legi morale? Arată-le că normele morale sunt perimate, promovează aberațiile și promiscuitatea, arată-le ca ceva normal, ca pe niște drepturi în numele libertății și dacă tot rezistă, demonizează-i pe refractari, arată că sunt răi ori înguști la minte sau izolează-i ca pe niște ciudați.
Sunt oameni stabili pur și simplu, care vor să stea și ei la casa lor să-și vadă de viața lor? Rupe-i de familie. Taie legăturile cu trecutul. Fă-i "indivizi". Distruge-le ideea de familie normală. Etichetează-i pe bărbați ca misogini. Arată că familia normală produce numai aberații cum ar fi violența conjugală și incestul. Arată că "familiile" anormale sunt alternativa. În cele din urmă fă-i plătească chirie pe propria viață. Nu-i lăsa să se așeze, să fie stabili, zăpăcește-i.
Și în tot acest timp, în timp ce acționezi ca să le distrugi toate reperele, bagă-le pe gât un set de principii abstracte "corect politic", tip "unitate în diversitate", care să ascundă faptul că norma absolută și unicul reper promovat este "banul". Adică exact ce poți tu manipula direct, de fapt, scopul unic care stă la baza acestei propagande. Fă-i să fie dependenți de bani și numai de ei. Hrănește-i cu iluzia libertății dar restrânge-le orice libertate financiară. Înglobează-i pe toți în sistem.
Acestă propagandă este foarte puțin diferită de cea practicată de bolșevici acum 100 de ani, numai scopul e diferit. Acum se practică mai fin și mai subtil, dar la o scară incomparabilă, atât pentru "nivelarea" individului cât și pentru a sprijini direct "interesele", care s-au exins și să acționeaze global, aproape neîngrădite, fără prea mulți adversari direcți.
De exemplu, dacă există "nuci tari" = țări care-ți stau în cale sau un lider recalcitrant care nu joacă conform "intereselor", media începe propaganda de demonizare. Asta-i primul semnal că "interesele" lucrează.
Scopul este să spargi nucile tari și să ajungi să acorzi împrumuturi sau să faci "reconstrucție" (adică să iei aproape gratis ce e de luat, "legal" desigur). Pentru asta te folosești de marionete (politruci) și de noii comisari politici. Nu contează ce demonizezi, liderul sau țara, ideea este să pari "eliberator", "the good guy", care lucrează pentru "principiile universale", moș crăciunul care aduce "bunătăți" și care vrea să-ți fie bine. Trebuie să-i convingi pe toți să înghită "adevărul" tău. Iar dacă reușești să minți și să prostești o lume în față (gen "weapons of mass distruction"), astfel încât să poți obține chiar sprijinul să începi un război și să distrugi o țară (sau țări) în numele "intereselor" și să nu-ți pese că se va afla adevărul, înseamnă că propaganda e bună și poate fi aplicată în continuare. Așa poți să mergi mai departe, să continui ciclul propagandei, poți să arăți în continuare că negrul e alb și că anormalul este firesc. Iar dacă mulți oameni nu numai că înghit asta, dar încep să și creadă și să "militeze" pentru asta, înseamnă că spălarea creierului funcționează de minune și ești pe calea cea bună.
Cel puțin așa văd eu lucrurile la ora actuală, din perspectiva unei "nuci tari".
https://www.facebook.com/catalin.paraschiv1/posts/1291268704291503
https://www.theguardian.com/books/2016/nov/15/post-truth-named-word-of-the-year-by-oxford-dictionaries
According to Oxford Dictionaries, the first time the term post-truth was used in a 1992 essay by the late Serbian-American playwright Steve Tesich in the Nation magazine. Tesich, writing about the Iran-Contra scandal and the Persian Gulf war, said that “we, as a free people, have freely decided that we want to live in some post-truth world”.