Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Post-Truth și Postul Paștelui

Christiane Amanpour, jurnalista-ancoră a CNN, ne anunță că post-truth, „post-adevăr”, este cuvântul anului 2016. Termenul, împrumutat din politologie, se referă la „știrile” fake, false, inventate, născocite, la minciunile mai mult sau mai puțin grosiere care bat în audiență știrile de presă serioase, verificate.

Dna Amanpour se înscrie cu această vorbire lamentoasă în rândul comicilor fără voie ai ecranului: adicătelea reprezentanta lui Clinton News Network, postul de propagandă pro Hillary până la Dumnezeu, se plânge că oamenii înghit gogoși de pe internet – în loc să înghită manipulările grețoase ale CNN!...

Apoi, nu știu dacă am mai auzit vreodată o prostie ca aceea conținută în expresia post-adevăr, acreditată la nivel mondial.

Post înseamnă faza de după consumarea a ceva, proces, fenomen. Post festum înseamnă după sărbătoare, adică am râs, ne-am cherchelit, ne-am zbenguit și acum, ulterior, ne doare capul. Dar am avut acces la sărbătoare, am trăit-o.

Postcomunism – ești dincolo de comunism, dar după ce ai trecut prin el.

Postnatal – ai născut un copil și apoi lehuzești. 

Prin urmare, post-adevăr nu poate să însemne decât că ai avut acces la adevăr, l-ai consumat și acum îți faci siesta.

Or, cei care înghit click-bait, gawk, fake news, baliverne, ziceri nejustificate în vreun fel, rămân exact în pre, ante, cis-adevăr, dincoace, înainte de adevăr, nu ajung nicicum la el, nu-l consumă câtuși de puțin. Ca să li se potrivească, deviza veche de peste un veac a ziarului New York Times, All the News that`s fit to print, trebuie schimbată în All the News that`s fit to read. Pentru că aceștia nu vor să gândească, pentru că citesc, aud și văd doar ce așteaptă să citească, să audă, să vadă și se alimentează cu acest nutreț, de regulă dintr-o singură sursă.

Puneți-le acestor inși sub ochi un adevăr indubitabil, provenit dintr-un alt mass-medium, scris cu litere cât Casa Poporului – vor refuza să-l vadă.

Pe cale de consecință, denumirea cea mai potrivită pentru acest flagel informațional mi se pare anti-truth, anti-adevăr, în care anti să fie luat din limba italiană. Acolo, prefixul anti înseamnă atât înainte de, ca în antipasti sau anticamera, precum și împotriva, ca în antiatomico. Deci: anti-truth, a fi împotriva adevărului, fără a dori să-l cunoști.

Singura posibilitate ca expresia post-truth să se apropie de adevărul prizării falsurilor informaționale mondiale este ca post să fie luat cu semnificația din românește, Postul Paștelui. A nu te atinge de mâncare, a nu te atinge de adevăr, un ritual religios, ca să te menții prost și sănătos. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult