Știrea TV a fost sufocată de ceva vreme. În somn, cu perna, de către talk-show-uri. Azi a venit rândul știrii TV live (transmisiunea în direct). De data aceasta, nu a fost vorba de un omor calificat, ci pur și simplu de impunerea unei noi tehnologii, Facebook live.
Am avut cazul cu dezbaterea publică a ordonanțelor-elefant de la Ministerul Justiției. Din ignoranță, dintr-o încremenire în vremuri apuse, organizatorii au interzis televiziunilor să transmită live dezbaterile. Rezultatul – imaginile s-au transmis live de pe telefoane și au avut un public mai mare decât televiziunile de știri: 589.831 de spectatori digitali (and still counting – că se uită lumea și la înregistrări). Spre comparație, să vedem ce public au avut televiziunile de știri, la nivel național, cu o seară înainte, pe timpul manifestațiilor împotriva ziselor ordonanțe. Avem ca sursă paginademedia.ro și nu vom da decât clasamentul televiziunilor de știri, nu contează numele lor:
Nr. 1 – 900.000 telespectatori
Nr. 2 – 551.000
Nr. 3 – 235.000
Nr. 4 – 153.000
Nr. 5 – 118.000
Și vine a doua zi dimineața. Facebook Live la dezbaterile publice de la Justiție. Nu în prime time, nu cu imagini mai spectaculoase decât la miting. 589.831 spectatori. Numărați bob cu bob, nu estimări rotunjite ca la TV-uri.
Vor fi mulți care mă vor contrazice că nu se compară nici la calitate, nici la putere de penetrare, nici la grafică, nici la contextualizare editorială. Vor clama că tehnologiile de sute de mii de euro ale televiziunilor nu pot capota în fața unui telefon de 200 de euro. Vor susține că televiziunile de știri nu sunt în competiție cu Facebook, n-au de ce să se teamă. Le răspund cu o poveste. A unei alte revoluții media trăită pe pielea mea.
Prin anii '94 – '96, nici nu știu exact, că n-am avut reflexe de cronicar al vremii, lucram la cel mai mare ziar al momentului, Adevărul. Îl tipăream în Casa Scânteii, ca în urmă cu 50 de ani. Tipografii – linotypișiti, zețari, paginatori în plumb, calandriști, prelucrători de zincuri (că nici nu mai știu nomenclatorul lor de meserii) erau stăpânii ziariștilor. Ziarul ieșea pentru că voiau ei și uneori cum voiau ei, că nu mai aveau chef să culeagă (ăsta era verbul) un titlu nou sau să schimbe o știre în derulare pentru că era deja trasă în plumb. Când le spuneai că o să le treacă vremea că s-a inventat paginatul pe calculator, râdeau. Toate măgăoaiele alea din tipografie, mașinile de linotyp cât o bibliotecă plină cu litere de plumb, băile cu acid de la zincografie, ludlow-ul (mașina de titluri ca un strung), toate astea nu aveau cum să dispară. Iar fără ei, nu se mișcă nimic. A venit ziua când secretarul nostru de redacție a intrat în tipografie cu o coală A3, scoasă la imprimantă. Era o pagină experimentală, gata paginată și care urma să fie tratată ca o poză mare, cât pagina de ziar și să apară astfel în ziarul tipărit. A defilat cu ea pe la ludlow, paginație, lynotip și abia atunci cel puțin 10 tipografi au înțeles că nu vor mai avea, în curând, serviciu. Așa a și fost, au picat ei, apoi alții după apariția tiparului digitalizat, iar toate fierătaniile au dispărut ca și când n-ar fi fost acolo niciodată.
Sunt acum în fața celei de-a doua revoluții și încerc să o înțeleg, să mă adaptez că la revoluții în general nu prea e clar dacă e mai bine înainte sau după. De aceea îndrăznesc să cred că după experimentul de astăzi știrea TV live a aflat că e pe ducă. Nu va mai rezista mult în fața transmisiilor live pe social media.
Și închei cu o glumă. Pe vremea când presa scrisă era vedetă, mai venea la evenimente câte un ziarist de la vreo publicație mai mică, iar granzii îl luau imediat în tărbacă. „Auzi, dar voi câți cititori aveți? Și cum îi cheamă?”. Dacă azi pui aceeași întrebare glumeață, s-ar putea să te trezești de la Facebook cu un excel cu numele tuturor care au văzut live-ul, dacă au câine sau pisică, unde locuiesc, ce adresă digitală au. Și asta schimbă total ideea de audiență. D-aia zic că e revoluție.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Să nu ne amăgim însă, în acest caz democratizarea e doar parțială. Noul tătuc devine Facebook și nu e bine.
În principiu există tehnologii care pot face democratizarea rețelelor sociale reală, dar nu există suficientă voință pentru a se merge în direcția asta. Așa cum foarte mulți au un router în casă, pot avea și un server, care să funcționeze ca un nod într-o rețea socială, asupra căruia să aibă întregul control. Este important să ai control asupra datelor și informațiilor personale și să poți alege tu la ce și cui îi dai acces.
Sper să ajungem acolo.
Daca ești tech savy, poți face câte ceva, dar nu prea e nimic care să fie ușor de utilizat pentru cei cu mai puține înclinații tehnice.
Tinerii prefera stirile life, usor accesibile cu telefoanele mobile indiferent unde se gasesc.Tehnologia va castiga evident, facebookul iti permite sa evaluezi veridicitatea stirilor din mai multe surse, din discutii.