„Aveți răbdare o clipă...5 minute, și poporul român va învinge pentru totdeauna!”, spunea Mircea Dinescu la TVR, pe 22 decembrie '89, în prima emisie liberă, fără nicio stemă socialistă în decor. Și de atunci, de 28 de ani tot așteptăm.
Am așteptat, ascunși pe unde am putut, când se trăgea de mama focului, am așteptat când minerii aveau voie să intre în București, iar Regele era interzis. Ce clasă politică aveam, Iliescu mulțumea ortacilor care cafteau democrația, dar îl întorcea pe Regele Mihai I de pe scara avionului. Nu e așa că îți vine și azi să urli? Am așteptat stând la cozi în noapte, ca să devenim căpșunarii Europei, în timp ce Traian Băsescu se poza în justițiar, hăhăindu-se cu o blondă protejată care își etala poșetele mai scumpe decât Bitcoinul. Odată cu noi au așteptat și au plâns în hohote, până la deprimare, copiii părinților plecați la sapă peste hotare.
Am așteptat ca Adrian Năstase „să își numere ouăle” tot mai mari, având meseria bănoasă de bugetar și am așteptat și tot așteptăm ca părinții noștri să nu mai fie mințiți de televiziuni ale unor foste cadre securiste care în loc să privească la bătrânețe, pe vizor, o Românie ce vrea să respire aer european, ei plătesc portavoci care să pună bețe în roate democrației.
Am așteptat, domnule Dinescu... am așteptat pe holurile infecte ale spitalelor județene dându-ne coate cu stafilococi și am așteptat indignați de rahaturile, că altfel nu le putem numi, care au tot ieșit la iveală din sistemul sanitar românesc. Am așteptat ca puștii aceia nevinovați din Colectiv să fie salvați după ce au fost arși de vii și intoxicați cu un fum cancerigen plin de șpagă, indolență și nesimțire. Am așteptat 28 de ani și iată, surpriză!, am ajuns iară aici. Am ajuns în stradă apărând democrația. Diferența față de '89 e că în unele seri mai ninge, în unele picură și bălțile apar imediat în asfaltul îndoit de furtul din banii publici.
Și așteptând așa în frigul de începe să îți îndoaie oasele a venit comunicatul că Revoluția din ’89 nu a existat, cum, de fapt, nici insula Belina nu există, după cum ne-a spus Eugen Nicolicea. De fapt, tot ce există în România e Statul Paralel pe care Dragnea, Iordache, Tăriceanu, Șerban Nicolae și restul grupării îl vor îngenunchea.
Și atunci, ca prin minune, vor începe să se stingă toate stelele de pe cer, rămânând doar o seceră în loc de lună și un ciocan pe post de stea polară. Și tocmai în Ajun de Crăciun va coborî, spre noi, tovarășul Moș Gerilă tras de niște știuci zdravene.
Pentru o sticlă de ulei și o pungă de făină îi vom recita aceleași cântece patriotice, pe care credeam că prima transmisiune liberă avea să le pună capăt, definitiv, după cele 5 minute de așteptare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vorba lui Dinescu :
"Închisorile au fost deschise
dar din ele nimeni n-a iesit,
unii chiar s-au spânzurat de vise
altii chiar s-au îngropat în zid."