Au trecut câteva luni de când am încheiat un contract de consiliere pe comunicare cu Chevron Romania şi mă simt destul de detaşat, dar mai informat pentru a încerca o opinie obiectivă asupra viitorului energetic al României.
Un viitor deloc roz şi care, trecând peste mişcările de protest care încă împiedică o dezvoltare a industriei energiei, ar trebuie să intre pe lista de priorităţi guvernamentale. Mă gândesc că un guvern tehnocrat de „respiraţie” europeană cum este cel al lui Dacian Cioloş ar putea avea o mai mare aplecare asupra subiectului.
Până atunci însă, îmi propun, precum în serialele de popularizare a ştiinţei, să demontez câteva mituri despre chestiunea gazelor, aşa, pe înţelesul tuturor.
1. România nu depinde de gazul rusesc decât într-o foarte mică măsură. Da, afirmaţia mai e valabilă câţiva ani. Acum importăm 10-20% din necesarul anual pentru că încă avem producţie internă. Dar, conform datelor oficiale (Strategia Naţională Energetică), aceste resurse se epuizează peste 14 ani.
În lipsa altor descoperiri, atunci vom fi dependenţi 100% de import, probabil din Rusia. Momentul acesta nu este departe şi probabil 90% din actuala populaţie a ţării va trăi acel moment. Iar lucrurile se vor înrăutăţi de la iarnă la iarnă, nu trebuie să aşteptăm 14 ani.
2. S-au făcut descoperiri mari de zăcăminte în Marea Neagră, avem viitorul asigurat. Da, s-au făcut descoperiri, dar să vedem cât de mari. A găsit Lukoil un zăcământ care asigură consumul României pe 3 ani şi OMV-Exxon altul care asigură 6 ani.
Asta pe vorbe, întrucât gazul ce va fi extras nu va fi al României! Doar 10% în medie din zăcământ este al statului, ca redevenţă, restul este al concesionarilor. De la exploatarea Lukoil, unde are şi Romgaz o participare de 10%, va reveni României gaz pentru vreo 6 luni, iar de la exploatarea OMV-Exxon pentru alte 7 luni.
Deci, o mai lungim vreun an cu marile descoperiri din Marea Neagră. Şi, nota bene, încă nu s-au luat deciziile de business pentru exploatarea zăcămintelor cu pricina. Descoperirea Exxon a fost anunţată în februarie 2012 şi compania încă nu a luat o decizie, pentru că e vorba de investiţii de milioane de euro.
Partenerul său OMV este mai optimist şi a spus că la sfârşitul deceniului ar putea începe exploatarea. Adică peste 5 ani.
3. Statul a făcut afaceri proaste stabilind redevenţe mici. Redevenţele (adică partea din zăcământ care revine României) sunt în media Uniunii Europene, nu sunt mici.
Exemplele de redevenţe mai mari sunt în ţări care nu au potenţial de hidrocarburi (precum Ungaria) şi care vor să se aleagă cu ceva dacă prind vreun investitor sau în ţări care participă cu investiţii la explorare şi exploatare.
România a făcut concesiuni fără să participe cu vreun leu (în afara locurilor unde e implicat Romgaz) pentru că aceste operaţiuni sunt foarte scumpe. Dacă nu le-ar concesiona, bogăţiile patriei ar rămâne în pământ încă o sută de ani, pentru că acum exploatările se fac la adâncimi foarte mari şi costă.
Lukoil a anunţat că pentru descoperirea din Marea Neagră a investit 500 de milioane de euro, bani peşin, doar ca să afle dacă e ceva în adâncul mării. Exxon nu a anunţat nicio cifră, dar cu siguranţă e de acelaşi ordin de mărime. Aceşti bani au fost investiţi în România (taxe şi servicii) fără niciun profit. Şi aşa sunt rari operatorii străini în România, dacă le măreşti redevenţele nu mai vin deloc. Asia îi aşteaptă, e un rai acolo.
Să folosim energia verde! Da, desigur, să folosim cât mai mult energie regenerabilă – solară, eoliană, hidro, geotermală. Problema este că această energie este foarte „slabă”, acoperă puţin din necesar, nu are eficienţă în asigurarea consumului.
4. Prospecţiunile seismice dăunează mediului. Dacă le spunea prospecţiuni geo-fizice ca la carte şi nu era nebunia cu gazele de şist probabil că nu era nicio problemă. Acestea sunt nişte măsurători clasice ale solului, care se fac la noi de 40-50 de ani fără probleme, pentru a putea detecta cu o oarecare probabilitate locul unui zăcământ.
Nimeni nu sapă sonde în orb. Or, această procedură de rutină a devenit o spaimă naţională din totala lipsa de implicare a autorităţilor locale. De fapt ele sunt primele care se revoltă, în ciuda eforturilor de informare ale operatorilor. Şi ştiu ce spun când fac această afirmaţie.
Într-o ţară cu tradiţie petrolieră de peste o sută de ani, brusc am descoperit că prospecţiunile dăunează mediului. Mai degrabă ar trebui să vedem că de când cu capitalismul şi proprietatea privată a apărut o problemă în România: comunităţile locale vor cotă parte din banii din acorduri petroliere care acum merg în totalitate la Bucureşti. Şi atunci, opoziţia capătă sens oarecum.
Cert este că actualmente, prin nepermiterea prospecţiunilor de către localnici, industria extractivă este complet blocată. Şi suferă în primul rând companiile româneşti din domeniu.
5. Să folosim energia verde! Da, desigur, să folosim cât mai mult energie regenerabilă – solară, eoliană, hidro, geotermală. Problema este că această energie este foarte „slabă”, acoperă puţin din necesar, nu are eficienţă în asigurarea consumului.
Doar nişte cifre: actualmente, UE foloseşte 15% energie regenerabilă din nevoile totale (România este, salutabil, la 18%) şi vrea să ajungă la 27% în 2030. Deci, energia verde nu va fi niciodată o alternativă, ci doar un supliment al energiei clasice (cărbune, gaz, petrol, nucleară). Când cineva visează la o ţară „verde” energetic să-şi reducă mai întâi toate consumurile zilnice la un sfert şi apoi să scoată pancartele.
Toată această argumentaţie poate fi făcută şi pentru petrol, doar că acolo momentul fatidic e mai îndepărtat. Rămânem cu zăcămintele goale peste 23 de ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am urmarit si eu fenomenul activismului antifracking care era chiar ingrijorator ca amploare si tonalitate. Inainte de a intelege acel amalgam de interese nedeclarate si manipulari adresata naivitatii care a potentat toate acelea, ma temeam ca atitudinea de revolta ar fi intemeiata, insa s-a dovedit a fi doar o gogorita dupa un minim studiu.
Chiar daca energia regenerabila trebuie promovata si dezvoltata in mod neindoielnic, disponibilitatea si costurile asociate impun o implementare graduala, iar costurile se resimt deja in facturile oricarui consumator, si aceste costuri vor creste.
Sa nu uitam ca pentru a ne putea permite astfel de costuri avem nevoie de o economie cu o minima dezvoltare, pentru care existenta unor resurse energetice competitive este indispensabila.
Suprinzatoare a fost opozitia acelor protestatari impotriva unor simple explorari, care dupa cum ati spus si dumneavoastra, s-au facut de multi zeci de ani fara sa otraveasca pe nimeni, si se fac in continuare. Inca se exploreaza in Romania, dar activistii si-au pierdut interesul pentru aceleasi activitati care in urma cu cativa ani otraveau apa, animale si populatii intregi. Exista un amestec de ura anti-americana si anti-antreprenoriat care a reiesit din multe sloganuri si chiar comentarii, care au un rol manipulator/propagandistic si denatureaza imaginea globala. Acum, cand filiale detinute indirect de Gazprom exploreaza in vestul tarii, pentru a identifica implicit potentialul de exploatare a gazelor de sist, nu mai protesteaza nimeni, si nu mai este nimeni si nimic otravit, chiar daca in multe zone din tara se desfasoara in continuare aceleasi banale activitati de explorare petroliera ca si cele impotriva carora s-a strigat atat.
Se pare ca patriotismul nostru, spiritul ecologic, salvarea planetei si teama exagerata de o activitate industriala uzuala este extrem de selectiva in Romania.
In ce priveste castigul statului din exploatarile petroliere si in acest domeniu se manifesta o mare ignoranta preluata din ureche in ureche de foarte multe persoane, inclusiv politicieni si oameni de presa, care sunt mult mai vocali decat expertii in economie care ar putea ave o parere pertinenta daca pleaca de la conceptul economiei de piata.
As dori doar sa spun ca pe langa accize, TVA, taxele pe toate salariile aferente fie directe, fie cele indirecte din serviciile si bunurile necesare, ei bine, toate astea fac ca statul roman sa obtina un castig de cateva ori mai mare decat castigul oricarui investitor pe o piata concurentiala, fara a pune la socoteala infuzia de capital, dezvoltarea industriei orizontale si potentarea dezvoltarii economice in general. Redeventele sunt doar cireasa de pe tort, dar majoritatea celor ce pretind ca se pricep discuta doar despre acestea, in timp ce ele, reprezinta doar o mica parte din beneficiul economic indus. De aceea spuneam ca discutii de acest gen par sa aiba loc intr-o maniera mult prea simplificata, intre redevente si profit, fara a parea ca se intelege mecanismul economic indus sau macar notiunea de profit.
Pana si painea care o regaseste tot romanul la magazin la un pret acceptabil este si ea motivata tot de un minim profit al cuiva care a ales sa investeasca in facilitati de stocare a materiilor prime, utilaje de panificatie si transport, si care preia si painea invechita si nevanduta sa o valorifice la un pret mai redus. Acel antreprenor trebuie sa acopere toate aceste cheltuieli ca si cele cu personalul si totusi reuseste sa vanda acea paine la un pret rezonabil, concurential. Pana si de aici, chiar si cu TVA-ul micsorat, statul incaseaza impozite mult mai mari decat blamatul profit al investitorului care si-a blocat resurse financiare in acea activitate si care si-a asumat doar el toate riscurile aferente, in timp ce statul primeste beneficii in bani fara nici un risc sau investitie. Acesta este un mecanism firesc, care insa trebuie inteles.
Oamenii blameaza profitul ca pe ceva rau. Profitul poate fi considerat ca echivalentul dobanzilor bancare pentru cei ce decid sa isi asume riscurile de a investi, iar pe orice piata concurentiala dimensiunea profitului ramane intodeuna una decenta. O investitie care nu asigura recuperarea sumelor investite si un minim profit s-ar putea numi poate filantropie, dar o astfel de abordare nu este legata de adevarata deavoltare economica si infuzia de capital.
Redeventele, in raport cu care despre care tot romanul a devenit specialist recent, fie in strada, fie pe pancarte, la TV, prin ziare sau forumuri nu reprezinta decat o mica parte din beneficiul economic si financiar indus de astfel de activitati, in special in cazul investitorilor noi care sunt o sursa semnificative de infuzie de capital in economie. Modificari semnificative ale echilibrului intre investitii, taxe, riscuri si potentialul pietei nu ar creste neaparat veniturile statului cum se tot pretinde ci ar putea mai degraba sa reduca atractivitatea pieteio si implicit investitiile induse.
Parerea mea este ca acea revolta selectiva a celor pretins informati a fost de fapt doar o actiune de terorizare si manipulare prin minciuni grosolane a populatiei locale, si nu numai, fiind preluati cu nesat in special de presa de scandal. Este evident acum ca patriotismul si revolta lor se manifesta extrem de selectiv, dupa cum spuneam si mai sus, doar impotriva anumitor investitori in timp ce ramane oarba la activitatile competitorilor acestora. Ei bine, aceste actiuni, evident viciate de interese, nu au facut altceva decat sa influenteze libera competitie prin crearea de intarzieri ale activitatilor de explorare si inducerea unor costuri disproportionate, doar pentru unii actori de pe piata, care au fost vizati aprioric de catre aceste organizatii. Acesti investitori au fost nevoiti sa realizeze un set disproportionat de mare de studii, documentatii si aprobari, in timp ce pentru concurenta de obicei multe din acestea sunt optionale sau nesolicitate de autoritati, si acesti competitori nu sunt supusi acelorasi presiuni publice, mediatice si implicit din partea autoritatilor. Pentru finantatorii "dezinteresati" ai activistilor de mediu, telul probabil ca acesta a fost si probabil ca a fost atins. Pacat ca alungam firme care respecta legislatia, proceduri interne si norme de protectia mediului, doar pentru a face loc altora, care se pare ca nu respecta nici o regula.
- din punct de vedere TEHNIC, tehnologia actuala poate asigura ACUM toata energia de care avem nevoie
- din punct de vedere financiar, omenirea nu isi poate permite inca costurile asociate cu un trai "verde"
De aceea e nevoie de timp ca aceste costuri specififce de instalare ($/MWe), productie si STOCARE (pt ca fara stocare eficienta si rentabila din punct de vedere al costului, adio confort si independentza), penetrarea (% din consum) nu va creste...iar daca vrem sa creasca abrupt, trebuie subventzii si trebuie sa suportam costuri mari de productie (raportul cerere/oferta se dezechilibreaza).
Am vazut niste rapoarte (Energy Technology Institute UK) cum ca trendul de deployment si de-carbonificare energetica a economiei va creste spectaculos dupa anul 2030 (coincidentza sau nu, cu preconizata epuizare a rezervelor de gaz si in Romania, dar si in Marea Nordului??). Pina atunci lumea face ce stie mai bine...inchide centralele pe carbuni si construiesc centrale pe...gaz!!
3. Redevenţele nu sunt mici, sunt în media europeană. România nu participă cu bani la operaţiunile de exploatare.... Lukoil a investit 500 de milioane de euro, spuneţi dumneavoastră. NICI POLONIA NU INVESTEŞTE ÎN EXPLOATARE! Ştiaţi? Mai mult, în Polonia, cei care investesc în explorare nu au garanţia că vor exploata acele zăcăminte. ÎN POLONIA, EXPLOATAREA ESTE SCOASĂ LA LICITAŢIE... Că polonezul ştie să-şi vândă Marfa, nu-i prost ca românul. Pe polonez nu-l interesează cât a investit cel care a explorat, îl interesează doar câştigul său. Avem redevenţe la media europeană... Este bine, spui mata... De ce nu la maximul European? De ce redevenţa din România este mai mica decât în Polonia? Avem salariile mai mari?... Eu sunt interest de modul de calcul al redevenţelor în Polonia, Norvegia şi Marea Britanie. Dumneavoastră? Dacă stabilim redevenţe mari, o să-I speriem pe investitori şi fug în Asia, spui mata. Ducă-se! Mi se pare mie sau mata amesteci investitorii din industria petrolului şi a gazelor cu ăia din industria de chiloţi şi cămăşi? Ăia care produc textile se pot duce oriunde, însă ăia care se ocupă cu petrolul şi gazele nu au prea multe variante. Mata vrei să spui că redevenţele mici,mici stabilite de Adrian Năstase sunt actuale? Chiar nu realizezi că îţi baţi joc de România? 4.Într-o ţară cu tradiţie petrolieră de peste o sută de ani, brusc am descoperit că prospecţiunile dăunează mediului, spui mata... Da, stimabile, aşa este, dăunează mediului... Îţi spune cineva care a copilărit printre sondele Schelei Petroliere Berca - Buzău. Apa nu mai este potabilă iar anumite plantaţii (pruni) nu mai dau randament. Ăsta-I adevărul. După 70 de ani de exploatare a gazelor şi a petrolului, rumânul a descoperit că doar în sera mai poate face agricultură. Iar Buzăul a devenit zonă seismică... Nicio legătură cu exploatarea de gaze şi petrol... Hai bre! Este rău fapul că acele comunităţi locale vor bani pentru exploatarea zăcămintelor? Este rău... Dar este bine că oamenii care suportă consecinţele exploatării acestor zăcăminte se încălzesc cu lemne? Asta este bine... Să prospere multinationala, dă-l dracului pe româm! Că multinationala s-a obişnuit să dea şpaga la Centru şi să-l bage în mă-sa pe românul care trăieşte printer sonde. Domnule Mitroi, prin privatizarea PETROMU-ului s-a ajuns în situaţia aberantă şi ruşinoasă în care şeicul din Abu Dhabi (actionar la OMV) să-i vândă românului gazele şi petrolul românesc... Asta da afacere! Abu Dhabi are şeic, România este condusă de ticăloşi! Dorinţa mea este ca atunci când se vor stabili noile redevenţe, România să facă un studiu de soluţie, raportându-se la Polonia, Norvegia şi Marea Britanie. Înţeleg faptul că dumneavoastră slujiţi sub un alt steag... Să fiţi sănătos, să aveţi conturile pline, dar am o rugăminte: Nu încercaţi să mă prostiţi.
1. Romania exploateaza acum la 1000-1500 de metri adancime. Cand s-a incercat o explorare la 3-4 mii de metri (care presupune obligatoriu fracturare) s-a intamplat Pungestiul si investitorul a parasit Romania. Nu stiu cand si cine va mai incerca.
2. Polonia investeste chiar foarte mult in explorare si exploatare. Participa la multe proiecte prin compania de stat PGNiG, chiar daca a concesionat suprafete mari. Polonia a reusit astfel, in ultimii ani sa foreze 60 de sonde la mare adancime, cu fracturare hidraulica, pentru gaze de sist. In Romania - una singura, fara fracturare, la Pungesti.
3. Marea Britanie si Norvegia nu au sistem de redevente. Marea Britanie are un sistem de taxare la profit, iar Norvegia nu concesioneaza. Toata rezerva este gestionata de compania de stat StatOil.
4. In privinta impactului industriei extractive asupra mediului va recomand sa cititi studiul CENTGAS al Comitetului National Roman al Consiliului Mondial al Energiei, intocmit de 60 de profesori si academicieni romani. Va asigur ca este o lectura interesanta si mult mai avizata decat ceea ce gasiti pe Facebook.
PS Dacă la Pungeşti multinationala nu se scumpea la făină şi trata cu comunitatea locală, alta era situaţia.
Am doua observatii:
- la punctul 2, spuneti "Asta pe vorbe, întrucât gazul ce va fi extras nu va fi al României! Doar 10% în medie din zăcământ este al statului, ca redevenţă, restul este al concesionarilor." Acelasi rationament nu se aplica si gazului de sist? Nici acela nu este al Romaniei, ci al Chevron, nu?
- "energia verde nu va fi niciodata o alternativa" mi se pare un pic prea categoric - sunteti sigur ca asa este?
1. Ati mentionat ca acum importam 10-20% din necesarul de gaze, iar peste 14 ani, brusc, vom importa 100%. Sunt doua aspecte pe care nu le considerati. Primul ar fi consumul de gaze. Eu ma astept sa scada pe masura ce pretul lor creste. Banuiesc ca analiza dumneavoastra presupune ca consumul actual va ramane constant sau va creste. Al doile aspect tine de faptul ca zacamintele de gaze nu se vor epuiza brusc. Nu-mi imaginez cum de pe o zi pe alta ni se vor termina toate zacamintele de gaze. Mai plauzibil este ca productia interna va scadea pe parcursul mai multor ani sau zeci de ani.
2. Gazele extrase din patoul continental al Marii Negre nu vor fi ale Romaniei, ci ale companiilor care-l extrag. In prezent nu este la fel? Gazul extras de Petrom nu este al Petromului? Ce se va schimba prin simplu fapt ca este exploatare off-shore?
3. Nu am date si nu ma pot exprima cu privire la cuantumul redeventelor.
4. Nu am date si nu ma pot exprima cu privire la studiile seismice.
5. Cu privire la energia verde. Ce inseamna ca e "slaba"? Sau ca nu e "eficienta in asigurarea consumului"? Faptul ca deocamdata acopera putin din necesar e o exprimare tendentioasa, pentru ca nu ia in considerare evolutiile in timp. Ati prezentat niste cifre din Romania si UE, dar care au fost cifrele astea acum 10-15 ani? Care e prognoza peste alti 10-15 ani?
In plus, nu considerati impactul pe care energia regenerabila il poate avea asupra costului de productie a energiei pe baza de hidrocarburi. Ma bazez pe asta:
http://www.forbes.com/sites/mikescott/2015/10/08/wind-and-solar-energy-technologies-eat-into-fossil-fuel-powers-business-plan/
1. Consumul de gaze nu va scadea pentru ca vor fi scumpe. Deocamdata nu exista alternativa la ele. Ba dimpotriva, exista o tendinta mondiala de a inlocui combustibilii solizi cu gaze (sunt mult mai putin poluante). Si, cum scriam, rezervele noastre nu se vor epuiza brusc, ci treptat, ceea ce am si semnalat ca nu trebuie sa asteptam 14 ani.
2. OMV Petrom detine doar 51% din actiuni. Statul roman are si el 21%. Plus ca in acest caz, Petrom este cel mai mare contributor la bugetul statului, e intr-o alta ecuatie.
3. si 4. Ramane cum am scris.
5. Va dau din nou cifrele UE pentru energia regenerabila folosita din total necesar: 2005 - 9%; 2015 - 15%; 2030 - 27%. Vi se pare ca este o crestere care sa ne rezolve problema noastra de peste 14 ani? Da, asa este, energia solara si eoliana incepe sa fie mai ieftina, dar, cum se spune si in materialul citat de dvs., "We are a long way from the demise of fossil fuel-powered electricity". Sunt total de acord sa incurajam si sa investim in energia verde, dar nu cred ca asta rezolva problemele noastre de resurse energetice pe termen mediu. Va spun doar ca Tarile Baltice si Polonia si-au construit terminale de gaz lichefiat la Marea Baltica pentru a importa resurse si a scapa de dependenta ruseasca.