6 mituri despre psihoterapie sau folclor urban despre „nebuni”

Foto: Guliver/Getty Images

Multe dintre așteptările oamenilor de la psihoterapie țin de un folclor urban și au devenit clasice deja, adesea temă de bancuri. Ești nebun dacă mergi la psiholog, terapia dă dependență, o să dea vina pe mama ta și o să ajungi să te cerți cu ai tăi, o să te repari în câteva ședințe și o să fii ca nou etc. Ce e mai trist este că rareori oamenii întreabă un specialist despre aceste teorii ale lor, ci aleg în loc să își valideze ipotezele pe povești și opinii, nu pe dovezi. 

1. Psihologul citește gânduri!

Cu părere de rău, trebuie să spun că nu doar psihologul nu poate face asta, la fel cum nici partenerul/a sau prietenii nu pot face asta. E drept că un psihoterapeut bun și cu multă experiență e posibil să dea această senzație fiindcă, bazându-se pe instruirea sa teoretică și pe o experiență vastă de cabinet, cel mai probabil va face ipoteze care se verifică.

2. Psihoterapia te face dependent.

Nu, psihoterapia de vindecă de dependență, dacă o ai. Stilul dependent, materializat în relații și/sau în adicții de diverse substanțe sau comportamente, este o trăsătură pe care clientul o poartă cu sine, nu una care se dezvoltă în terapie. Chiar dacă durează mult și presupune implicare serioasă de ambele părți, scopul terapiei este construirea independenței conștiente și asumate, spre deosebire de falsa independență în care multe persoane trăiesc. 

3. Există o soluție simplă care îți va rezolva problema repede!

NICIODATĂ! Nimic bun și de durată pe lumea asta nu se obține rapid, ca prin magie iar psihoterapia nu face excepție, chiar dacă pe toate gardurile scrie și se strigă contrarul. N-o fi adevărul pe care vrem să îl auzim, dar cu siguranță e adevărul care ne scutește de a fi trași pe sfoară. Mintea, la fel ca și corpul, crește și se maturizează sau se vindecă în timp. Chiar și o zgârietură pe piele are nevoie de măcar o săptămână să treacă și oricum îți rămâne semn o vreme. La fel stau lucrurile și cu mintea. Ai o zgârietură mică, ai o ditai rana, ai un ochi vânăt și niste coaste fisurate? Va dura o vreme până vei înapoi pe picioare.

4. Te poți vindeca și singur. Trebuie doar să citești suficiente cărți de self help și să te străduiești.

Sigur! De aia e atât de multă lumea fericită, liniștită, echilibrată, matură și cu relații satisfăcătoare! Nu există rețete universale. Fiecare om vine cu experiența sa, contextul său, ritmul său. În plus, învățarea psihică se produce în relație. Schimbarea sau vindecarea psihică are nevoie de o conexiune umană cu o persoană echilibrată psihic, care să poată fi un exemplu reparator pe care clientul să îl emuleze. Cartea nu poate ține loc de o relație. 

5. Psihologul va da vina pe părinții tăi și veți ajunge să vă certați.

În primul rând psihoterapeutul nu se ocupă cu atribuirea vinei, ba din contră, încearcă să te învețe să nu mai gândești în termeni liniari. Cel mai probabil în terapie se va vorbi despre modele parentale, relații și ce moștenire vine de acolo. Iar dacă ajungi să te cerți cu părinții în perioada în care ești în terapie, vei avea șansa de a învăța cum să spui ce te deranjează și de ce ai nevoie fără să faci reproșuri și fără să te enervezi.

6. Dacă te duci la psihoterapeut ești nebun.

Nebunia e de multe feluri și adesea ne jucăm cu acest termen în limbajul comun. Întrebarea e: suntem în vreun fel de suferință relațională sau cu propria noastră persoană? Acesta este reperul după care ar trebui să ne ghidăm atunci când ne întrebăm dacă avem sau nu nevoie de psihoterapie. În plus, a te întreba dacă ești nebun și a face ceva ca să nu fii/devi e un semn de sănătate. Un nebun adevărat va jura întotdeauna că nu are nimic, că e perfect sănătos și că el e Napoleon!