Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„- Cum a fost în concediu? - Mi-a ajuns, m-am și săturat”. Când vacanțele de familie sunt perfecte doar în poze

Copii plajă

Foto: Guliver/Getty Images

După vacanță discuție cu un furnizor care mă sunase. Îi spun că mă întorsesem de mult, dar știam că și el e plecat în vacanță.

- Ah, nu.... Concediul s-a dus, am și uitat de el!

- Eh, lasă, că poate mai prindeți să mai mergeți o dată vara asta.

- Ah, nu, nu, nu! Mi-a ajuns! M-am și săturat!

Când ne-am întâlnit, din vorbă în vorbă, mi-a povestit puțin despre cum a fost în vacanță și cum e sătul și preferă să fie la serviciu. Soția tropăia din iarnă că vrea vacanță, dar când au ajuns, împreună cu copiii, a fost orice numai odihnă și relaxare nu. În plus, se și arsese rău de tot de la soare. (Ca mulți bărbați despre care am auzit, nu se dăduse cu cremă de protecție, că nu e bărbătesc). Când am vorbit mai târziu, am aflat și ce voia de fapt: măcar trei zile cu soția în concediu. Doar ei! Nu mai mult, că li se face dor de copii.

O săptămână mai târziu vorbesc cu niște cunoștințe care tocmai se întorceau din concediu.

- Ce fain! Cum a fost? V-ați distrat bine?

Niște fețe prelungi și istovite, cu un zâmbet doar pe jumătate îmi răspund:

- Am cărat în fiecare zi bulendre: colace, mingi, lopățele, prosoape, creme, cărți, fructe, apă, saltea... N-am avut o juma’ de oră de liniște și pace! Iar dușul și „despăducherea” seara, după nisip, sare, alge și cremă de plajă lipite bine pe piele și în păr... După ce că eram rupți după o zi la soare și cărat bagaje...

Nu pot să spun că e prima oară când aud sau văd această versiune de vacanță la familii cu copii. Ce ne facem cu vacanțele de familie care mai mult ne obosesc și care ne fac adesea ne certăm? Cum se face că, deși plănuim de prin iarnă unde să mergem și așteptăm plecarea la mare ca omul însetat în deșert, când ajungem să facem bagajele și ne pornim la drum realitatea pare să fi făcut visul chisăliță, cu o lovitură fix în moalele capului?

Armonia în doi, în special între adulți, pare să fie ceva mult mai ușor de obținut decât armonia în trei sau cinci, de vârste diferite și cu puteri și interese diferite. În familie sunt mai multe paliere: cel al copiilor și cel al părinților, dar și locul comun în care ei se reunesc. Nevoile fiecăruia sunt foarte diferite și rolurile între care adultul se vede nevoit să penduleze sunt multe: părinte, partener de joacă, mentor, amant/ă, pater/mater familias etc.

Copiii au nevoie de spațiu de joacă și libertate. Asta înseamnă că părintele trebuie să fie un gard și un paznic invizibil. Să fie acolo când e nevoie, mereu în stand by. Extrem de obositor! Exclus să ai o oră în care să te poți concentra doar pe tine sau pe ce îți place ție să faci! Adulții au și ei nevoie de un timp și un spațiu al lor, evident. Să se odihnească – alt lucru exclus într-o vacanță cu copiii (cel puțin din ce știu eu). Poate au nevoie și de niște timp pentru ei înșiși și de un timp de cuplu, unul cu celălalt. Dar e dificil să te conectezi la latura ta senzuală și să îi faci ochi dulci partenerului/partenerei când ești cu ochii în patru la ce face copilul cu tacâmurile (arme albe până la o vârstă avansată) sau când ți se face scrub cu nisip inclusiv în păr, ești târâit prin apă ori scufundat și te bați cu alge... Șansele să ieși din apă precum Poseidon ori Afrodita, într-un costum de baie care încă mai stă pe tine sunt și ele reduse sever. 

Îți recomandăm

Unul din felurile în care ne stricăm singuri vacanțele este că avem așteptări nerealiste de la noi și de la partenerii/partenerele nostre dar și de la copii. Celălalt este a nu face echipă bună pe palierul părinților. Fiecare vine obosit în vacanță și dacă sarcinile și responsabilitățile nu se împart explicit și rezonabil, frustrarea va fi mare de ambele părți. Și nu în ultimul rând, ne stricăm vacanța cu așteptarea de a fi perfecți: organizați, liniștiți, relaxați, fresh și cu toate planetele aliniate. Or, una din trăsăturile esențiale ale unei vacanțe bune este neprevăzutul și ce reușim să scoatem din el. Cele mai bune povești de vacanțe sunt despre cele care nu au mers strună!

Nu cereți de la voi mai mult decât e omenește posibil! Încercați să vă faceți două vacanțe: una de familie, cu copiii și alta de cuplu. În vacanța de familie inspirați-vă din joaca copiilor: fără miză, fără inhibiții sociale, fără grija timpului, curioși și naturali. Iar în vacanța de cuplu creați-vă un spațiu în care să vă puteți conecta la toate lucrurile care vă fac plăcere, la relația de cuplu și la propria senzualitate. Puneți în paranteză casa, serviciul, telefonul și aveți grijă doar de voi. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • AlexD check icon
    Noi avem bebe din 2022 si deja am fost in 4 concedii la mare cu 0 stres si probleme, e drept anul asta alerga prin tot campingul dar ne-am distrat de numa iar acuma urmeaza sa mai facem o iesire la mare in septembrie. A crescut in ultimele 2 vacante in camping cat altii in 2 ani. La ce mai faci copil daca stii ca nu ai chef sa ai grija de un pui de om?
    • Like 0
  • Cui nu i-ar placea cu copii in concediu, sa se duca mai bine cu un caine (si sa nu aiba copii). Cainele poate fi lasat pe plaja liber sa bea din frappeurile turistilor. Ce poate fi mai relaxant!
    • Like 1
  • Sigur ca e obositor sa pleci cu copiii mici oriunde. Este obositor si sa stai cu ei acasa , ca tot ritualurile alea le ai , mai ales daca ai serviciu. Dar si fara ei este prea liniste in viata unui cuplu , asta daca nu esti dedicat unei alte pasiuni. Totusi exista solutia optima , care sa te faca sa te odihnesti si tu si sa ai si copiii fericiti si ingrijiti langa tine : resortul de cat mai multe stele all inclusive. Eu m-am bucurat din plin de toate si mi-a fost chiar mai bine cu ei decat fara ei, cat au fost mici, in Turcia . Acum exista si Bulgaria, varianta mai accesibila. Nu cari nimic, nu muncesti nimic. Doar distractie si fericire. Va recomand celor cu copii mici sa incercati aceasta varianta. Dupa ce cresc , o sa duceti dorul acestor 'chinuri", ca nu mai merg cu voi. Si o sa aveti prea mult timp liber.
    • Like 1
  • dan check icon
    Mie imposibil sa inteleg cum ar putea fi o vacanta perfecta fata sa ai copiii cu tine.Cum ai putea sa savurezi ceva, mancare, bautura, priveliste, briza, apa, fosnetul sau linistea padurii sau cursul unui paraias de munte, daca nu poti impartasi lucrurile frumoase pe care le descoperi, cu fiintele cele mai dragi.
    • Like 1
  • Sunt chiar acum in concediu, cu toată familia. Car in fiecare zi tot felul de lucruri cre nu îmi trebuiesc, dar le trebuiesc celor 2 oameni mici din dotare. Și le car cu plăcere și demnitate. Dar când am ieșit din apa, cu o stropitoare roșie in mâna, iar soția mi a zis ca sunt Ahile./Adonis......DA, mai vreau așa vacante!!!
    • Like 2
  • De cele mai multe ori când citesc review-urile nefavorabile de pe Tripadvisor, evit să citesc comentariile românilor. De ce? Mereu românii sunt nemulțumiți,, de cele mai multe ori observ că au pretenții nerealiste. Lucruri banale, care se întâmplă în orice concediu, precum o mușcătură nevinovată de insectă, sau un mic incident la cazare, devin adevărate drame. Am observat doleanțe ale românilor în concediile mele în străinătate care depășeau cu mult pretențiile britanicilor, germanilor, nordicilor și chiar a rușilor. Multe dintre ele depășeau cadrul reglementărilor hotelurilor De ce?
    Parcă stă în firea noastră, de o anumită vreme, să căutăm perfecțiunea, dar o perfecțiune necultivată, o perfecțiune naivă. Această perfecțiune nu o să o ajungem niciodată, iar acest lucru ne va face mereu nemulțumiți de concedii, de cei din jur, de societate și mai ales de noi înșine. Pentru a atinge fericirea și mulțumirea trebuie trebuie să îți alegi obiective realizabile și să te bucuri de fiecare secundă, pentru fiecare mic succes. Este atât de simplu!
    • Like 4
  • Cam „ nerealist” este tocmai faptul de a avea două vacanțe: una cu copiii mici (care trebuie supravegheați, distrați, îngrijiți etc.) și alta, în cuplu!
    Apoi: sigur că „sarcinile se împart” între părinți, dar nu „explicit”(?!?!) ci natural, firesc, normal, potrivit obiceiurilor fiecărei familii!
    În fine, „extrem de obositor”cu proprii copii ..., probabil autoarea nu este mamă ori îi plac termenii cam duri...
    • Like 1
  • Am fost acum 1 luna la o pensiune la care erau mai multe familii cu copii, niciuna nu arata fericita, linistita sau relaxata, parintii erau obositi cu niste fete lungi, jalnice
    Mai ales ca se poarta mersul in gasca, mai multe familii cu copii, de obicei, fie la plaja, fie la cazare, se sta intr o galagie cumplita...
    Am mai observat ceva, cred ca parintii obosesc de atata stres, mai ales mamicile care terorizeaza copiii " nu intra in apa ca racesti, stai sa ti dau cu tona de crema, pune ti palaria ca te trage curentul, unde i prosopul ca ingheata odorul, nu te dezbraca ca bate briza, etc..."
    Am 2 copii, 19 si 11, este adevarat, nu i am facut unul dupa celalalt cum se poarta acum dar niciodata nu am venit stresata din concediu pentru ca nu sunt o mamica " isterica" care face din copil o leguma
    In concluzie, un copil sanatos si echilibrat nu va strica niciodata concediul parintilor

    • Like 1
  • Nu știu de ce dar cele mai frumoase vacanțe le-am avut cu părinții mei. Erau oare adulții altfel acum mai bine de o jumătate de secol? Erau oare copiii altfel? În vara anului 19... tata a decis să facă vacanța adică concediul lui că vacanța noastră era de fapt mult mai mare, pe malul unui râu de munte vijelios și pe care încă mai mergeau plute cu plutași și tot tacâmul. Tata făcea tabăra undeva la umbră. Apoi ne organiza și făcea planul acelei zile. Într-o zi ne-a învățat să facem colibă din crengi așa de bine construită încât să se creadă că e doar o tufă mai mare. Așezați cu toții în colibă ne-a povestit cum făcea acest lucru pe front unde o asemenea colibă i-a salvat viața. În altă zi tata picta și ne dădea lecții de desen. Am învățat despre perspectivă și despre culori înainte să merg la școală. În alt zi înota, era pasiunea lui și ne povestea cum a învățat să înoate și cum să ne învingem teama de apă . Așa s-au scurs două săptămâni pe care nu le-am uitat niciodată. Vacanța cu copiii este o vacanță în care părinții și copiii fac lucruri împreună și în care copiii își cunosc mai bine părinții. Cine suspină după vacanțe în doi înseamnă cu nu știu să se bucure că sunt părinți.
    • Like 9
    • @ Dana Burda
      Comentariul dumneavoastră e foarte bun şi mi-a plăcut mult finalul ,,Cine suspină după vacanțe în doi înseamnă cu nu știu să se bucure că sunt părinți.".
      • Like 3
    • @ Dana Burda
      Aveți perfectă dreptate!
      • Like 1
    • @ Dana Burda
      M-am uitat la comentariul dvs pentru a vedea daca nu cumva e scris acum 50 de ani. Dar surpriza, nu, e chiar recent :(. Sunteri mult in urma doamna. Cel putin trei sferturi din copii sunt scosi la limita imposibilului din telefoane sa mai vada natura din jurul lor, si cand o fac sunt dezorientati/inadaptati. Daaaa, stiu, depinde de cum ii educi nu? Nu. Mediul toxic are o influenta mult mai mare decat vorbele unui parinte. Un motiv suficient sa clasez problema inmultirii familiale pentru urmatoarele trei reincarnari la rubrica "Doamne fereste". Sa fiu si pozitiv - dupa patru luni aici in Kenya cu partenera, vad copii conectati si bucurosi in natura fara mofturile si tehnologiile avansate din Ro. Nu imi lipsesc plozii la fericire deloc, desi am aproape 50 ani. Cine isi asuma asemenea responsabilitati, sa suporte consecintele. Ce e cu vaicareala asta? :)))
      • Like 2
  • Roxana B check icon
    Tin minte cind eram mici.(3-6ani)...acu multe decenii si mergeam cu parintii la mare(fratele meu si cu mine), obligatoriu venea cu noi fie bunica fie bunicii materni.Pe post de baby sitter. Asa aveau si parintii timp sa iasa in doi la restaurant.
    De pe la 7-8 ani, mergeam doar cu parintii, iar de la 16 ani.....totdeauna fara parinti.Doar in gasca.
    Nu tin minte sa fi carat cu noi atitea bagaje, jucarii ,samd.Se gaseau la mare...
    Dar, evident erau alte vremuri....
    • Like 1
    • @ Roxana B
      Nu, nu e vorba numai despre „vremuri”( de altfel, acum e mult mai simplu...); va fi mereu firesc, de dorit și bine ca vacanța cu copiii să fie un eveniment minunat pentru toți.
      • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chris Simion

Claudiu este doar unul dintre cei peste 11.000 de ctitori ai teatrului care se construiește în prezent pe Grivița, la nr 53, în București, la inițiativa cunoscutei regizoare, invitată recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro