Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

600.000 și continuă! Mulțumim copiilor plecați în lume. Semnat: țara

Mi-e dor de tine

Foto: „Mi-e dor de tine”, instalație luminoasă din centrul Londrei, în dialog cu a doua instalație luminoasă, amplasată la Cluj: „Și mie”

Am dulapurile și bibliotecile pline de lucruri și cărți primite de la prieteni care s-au mutat din țară. Au încărcat în tiruri cât mai multe, dar au renunțat la mai mult de jumătate din lucruri, de fapt. Nu merita costul transportului să ia cu ei cărțile preferate. Erau citite deja, și-au spus. Deși unele dintre ele aveau sublinieri, dedicații sau flori presate între pagini. Lucrurile copiilor au fost triate. Iernile lor sunt mai călduroase, au spus, renunțând la pufoaice și ghete bune de săniuș. Jucăriile roase de bebeluși, jocuri cu câte o piesă pierdută - dar găsită cu ocazia mutării după canapea, păpușile care se umpleau de praf de câțiva ani - la toate au renunțat greu, erau parte din lumea pe care și-o clădiseră ei, în fiecare zi în care au trăit în România. 

Îți trebuie mult sânge rece să alegi doar ce-ți trebuie ca să ai o viață mai frumoasă, să alegi și dintre lucrurile din casă și dintre locurile din lume. Strada pe care locuim, prietenii, intersecția de unde luăm mereu pâine, parcul preferat pentru bedminton în zile senine. Nu avem nevoie de ele, cum nu avem nevoie nici de cărțile deja citite din bibliotecă, dar fac parte din noi mai mult decât am vrea să acceptăm. 

Românii care votează în străinătate vorbesc în limbi străine, dar visează numai în românește. Ei nu au lăsat în urmă doar haine, suveniruri, păpuși, ci au lăsat speranțele lor. Niciun copil nu crește visând ca atunci când va fi mare să fie departe de casă, votând la consulat. Copiii cresc visând să-și facă părinții mândri, nu leșinați de dor. Vor să facă lumea lor mai bună, nu pe a altora. Copiii ăia care au crescut mari și au fost nevoiți să plece se uită mereu spre noi, cu gândul că într-o zi senzația de gol va dispărea.

Ei vin în România și pleacă cu zacuscă și murături în valize, dar și cu dorința de a reveni mai des. Ar pleca cu mama sau bunica cu tot dacă ar putea, să le facă acolo sarmale. Urmăresc știrile din țară și protestează vehement pe Facebook de câte ori citesc de vreun abuz, deși polițiștii de unde stau acum au alte uniforme, legile se aplică și nu se schimbă peste noapte. Nu se pot liniști. 

Astăzi, deși aeroportul Otopeni nu e plin de români, ei sunt acasă. Sunt cu noi, aici. 

PS. Scriu acest text când prezența la vot în diaspora a ajuns la 600.000, doborând record după record. #unmilion - inițial o glumă, azi o aspirație posibilă. Mai este și turul 2…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Imi e dor sa vorbesc limba mea. Imi e dor de tara mea enorm de mult, dar nu ma pot intoarce. Imi e dor de familie, de prieteni. Mi-am ingropat tatal pe pamant strain in loc sa fie acasa. Imi e dor de Romania, dar chiar nu ma pot intoarce dar va promit ca o sa ies si in turul 2 sa votez cu o dorinta apriga in inima ca poate odata o sa ma pot intoarce si eu acasa.
    S-a dus direct in inima aceasta postare si mi-au dat lacrimile instantaneu pentru ca am trecut prin asta si pentru ca noua tuturor, de oriunde suntem, ne este dor de acasa.
    • Like 0
  • M-am descarcat putin citind acest mesaj chiar mamei mele care este cu noi aici culmea, sa ne faca printre altele si sarmale iar zacusca a adus-o cu ea. Iti multumesc din suflet Andreea pentru aceasta perspectiva.
    Cu drag
    Andrei - 42 ani
    Inginer - Marea Britanie
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Ăsta e efectul gazului de anul trecut, când urmașii trupelor de securitate au încercat să ne închidă gura.
    • Like 0
  • Ne este dor de copiii noștri plecați în străinătate! Poate mai avem o șansă să vă vedem iar acasă.
    • Like 1
  • Frumos articol , de suflet !
    • Like 2
  • Ooo! :) nimeni nu ne întrece la patetism.
    • Like 1
    • @ cristiansirb
      În special partea cu visatul în românește - m-a pocnit la mir, trebuie să fiu mai atentă de acum în ce limbă grăiesc Moș Ene și acoliții.
      • Like 0
  • Buna seara, tot ceea ce puncteaza acest articol este real, vreau sa mai adaug ceva si anume ca noi si copiii nostri in tarile unde suntem plecati suntem numiti straini iar cand ne intoarcem in tara suntem tot straini sau italieni, englezi etc. Asta pe mine ma face sa plang si plang si mai mult atunci cand tara isi aminteste de noi si ne chiama la voi. In rest nimic , este o ceata foarte deasa unde nimic nu se vede si nimic nu se observa.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult