Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

600.000 și continuă! Mulțumim copiilor plecați în lume. Semnat: țara

Mi-e dor de tine

Foto: „Mi-e dor de tine”, instalație luminoasă din centrul Londrei, în dialog cu a doua instalație luminoasă, amplasată la Cluj: „Și mie”

Am dulapurile și bibliotecile pline de lucruri și cărți primite de la prieteni care s-au mutat din țară. Au încărcat în tiruri cât mai multe, dar au renunțat la mai mult de jumătate din lucruri, de fapt. Nu merita costul transportului să ia cu ei cărțile preferate. Erau citite deja, și-au spus. Deși unele dintre ele aveau sublinieri, dedicații sau flori presate între pagini. Lucrurile copiilor au fost triate. Iernile lor sunt mai călduroase, au spus, renunțând la pufoaice și ghete bune de săniuș. Jucăriile roase de bebeluși, jocuri cu câte o piesă pierdută - dar găsită cu ocazia mutării după canapea, păpușile care se umpleau de praf de câțiva ani - la toate au renunțat greu, erau parte din lumea pe care și-o clădiseră ei, în fiecare zi în care au trăit în România. 

Îți trebuie mult sânge rece să alegi doar ce-ți trebuie ca să ai o viață mai frumoasă, să alegi și dintre lucrurile din casă și dintre locurile din lume. Strada pe care locuim, prietenii, intersecția de unde luăm mereu pâine, parcul preferat pentru bedminton în zile senine. Nu avem nevoie de ele, cum nu avem nevoie nici de cărțile deja citite din bibliotecă, dar fac parte din noi mai mult decât am vrea să acceptăm. 

Românii care votează în străinătate vorbesc în limbi străine, dar visează numai în românește. Ei nu au lăsat în urmă doar haine, suveniruri, păpuși, ci au lăsat speranțele lor. Niciun copil nu crește visând ca atunci când va fi mare să fie departe de casă, votând la consulat. Copiii cresc visând să-și facă părinții mândri, nu leșinați de dor. Vor să facă lumea lor mai bună, nu pe a altora. Copiii ăia care au crescut mari și au fost nevoiți să plece se uită mereu spre noi, cu gândul că într-o zi senzația de gol va dispărea.

Ei vin în România și pleacă cu zacuscă și murături în valize, dar și cu dorința de a reveni mai des. Ar pleca cu mama sau bunica cu tot dacă ar putea, să le facă acolo sarmale. Urmăresc știrile din țară și protestează vehement pe Facebook de câte ori citesc de vreun abuz, deși polițiștii de unde stau acum au alte uniforme, legile se aplică și nu se schimbă peste noapte. Nu se pot liniști. 

Astăzi, deși aeroportul Otopeni nu e plin de români, ei sunt acasă. Sunt cu noi, aici. 

PS. Scriu acest text când prezența la vot în diaspora a ajuns la 600.000, doborând record după record. #unmilion - inițial o glumă, azi o aspirație posibilă. Mai este și turul 2…

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Imi e dor sa vorbesc limba mea. Imi e dor de tara mea enorm de mult, dar nu ma pot intoarce. Imi e dor de familie, de prieteni. Mi-am ingropat tatal pe pamant strain in loc sa fie acasa. Imi e dor de Romania, dar chiar nu ma pot intoarce dar va promit ca o sa ies si in turul 2 sa votez cu o dorinta apriga in inima ca poate odata o sa ma pot intoarce si eu acasa.
    S-a dus direct in inima aceasta postare si mi-au dat lacrimile instantaneu pentru ca am trecut prin asta si pentru ca noua tuturor, de oriunde suntem, ne este dor de acasa.
    • Like 0
  • M-am descarcat putin citind acest mesaj chiar mamei mele care este cu noi aici culmea, sa ne faca printre altele si sarmale iar zacusca a adus-o cu ea. Iti multumesc din suflet Andreea pentru aceasta perspectiva.
    Cu drag
    Andrei - 42 ani
    Inginer - Marea Britanie
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Ăsta e efectul gazului de anul trecut, când urmașii trupelor de securitate au încercat să ne închidă gura.
    • Like 0
  • Ne este dor de copiii noștri plecați în străinătate! Poate mai avem o șansă să vă vedem iar acasă.
    • Like 1
  • Frumos articol , de suflet !
    • Like 2
  • Ooo! :) nimeni nu ne întrece la patetism.
    • Like 1
    • @ cristiansirb
      În special partea cu visatul în românește - m-a pocnit la mir, trebuie să fiu mai atentă de acum în ce limbă grăiesc Moș Ene și acoliții.
      • Like 0
  • Buna seara, tot ceea ce puncteaza acest articol este real, vreau sa mai adaug ceva si anume ca noi si copiii nostri in tarile unde suntem plecati suntem numiti straini iar cand ne intoarcem in tara suntem tot straini sau italieni, englezi etc. Asta pe mine ma face sa plang si plang si mai mult atunci cand tara isi aminteste de noi si ne chiama la voi. In rest nimic , este o ceata foarte deasa unde nimic nu se vede si nimic nu se observa.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult