Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

600.000 și continuă! Mulțumim copiilor plecați în lume. Semnat: țara

Mi-e dor de tine

Foto: „Mi-e dor de tine”, instalație luminoasă din centrul Londrei, în dialog cu a doua instalație luminoasă, amplasată la Cluj: „Și mie”

Am dulapurile și bibliotecile pline de lucruri și cărți primite de la prieteni care s-au mutat din țară. Au încărcat în tiruri cât mai multe, dar au renunțat la mai mult de jumătate din lucruri, de fapt. Nu merita costul transportului să ia cu ei cărțile preferate. Erau citite deja, și-au spus. Deși unele dintre ele aveau sublinieri, dedicații sau flori presate între pagini. Lucrurile copiilor au fost triate. Iernile lor sunt mai călduroase, au spus, renunțând la pufoaice și ghete bune de săniuș. Jucăriile roase de bebeluși, jocuri cu câte o piesă pierdută - dar găsită cu ocazia mutării după canapea, păpușile care se umpleau de praf de câțiva ani - la toate au renunțat greu, erau parte din lumea pe care și-o clădiseră ei, în fiecare zi în care au trăit în România. 

Îți trebuie mult sânge rece să alegi doar ce-ți trebuie ca să ai o viață mai frumoasă, să alegi și dintre lucrurile din casă și dintre locurile din lume. Strada pe care locuim, prietenii, intersecția de unde luăm mereu pâine, parcul preferat pentru bedminton în zile senine. Nu avem nevoie de ele, cum nu avem nevoie nici de cărțile deja citite din bibliotecă, dar fac parte din noi mai mult decât am vrea să acceptăm. 

Românii care votează în străinătate vorbesc în limbi străine, dar visează numai în românește. Ei nu au lăsat în urmă doar haine, suveniruri, păpuși, ci au lăsat speranțele lor. Niciun copil nu crește visând ca atunci când va fi mare să fie departe de casă, votând la consulat. Copiii cresc visând să-și facă părinții mândri, nu leșinați de dor. Vor să facă lumea lor mai bună, nu pe a altora. Copiii ăia care au crescut mari și au fost nevoiți să plece se uită mereu spre noi, cu gândul că într-o zi senzația de gol va dispărea.

Ei vin în România și pleacă cu zacuscă și murături în valize, dar și cu dorința de a reveni mai des. Ar pleca cu mama sau bunica cu tot dacă ar putea, să le facă acolo sarmale. Urmăresc știrile din țară și protestează vehement pe Facebook de câte ori citesc de vreun abuz, deși polițiștii de unde stau acum au alte uniforme, legile se aplică și nu se schimbă peste noapte. Nu se pot liniști. 

Astăzi, deși aeroportul Otopeni nu e plin de români, ei sunt acasă. Sunt cu noi, aici. 

PS. Scriu acest text când prezența la vot în diaspora a ajuns la 600.000, doborând record după record. #unmilion - inițial o glumă, azi o aspirație posibilă. Mai este și turul 2…

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Imi e dor sa vorbesc limba mea. Imi e dor de tara mea enorm de mult, dar nu ma pot intoarce. Imi e dor de familie, de prieteni. Mi-am ingropat tatal pe pamant strain in loc sa fie acasa. Imi e dor de Romania, dar chiar nu ma pot intoarce dar va promit ca o sa ies si in turul 2 sa votez cu o dorinta apriga in inima ca poate odata o sa ma pot intoarce si eu acasa.
    S-a dus direct in inima aceasta postare si mi-au dat lacrimile instantaneu pentru ca am trecut prin asta si pentru ca noua tuturor, de oriunde suntem, ne este dor de acasa.
    • Like 0
  • M-am descarcat putin citind acest mesaj chiar mamei mele care este cu noi aici culmea, sa ne faca printre altele si sarmale iar zacusca a adus-o cu ea. Iti multumesc din suflet Andreea pentru aceasta perspectiva.
    Cu drag
    Andrei - 42 ani
    Inginer - Marea Britanie
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Ăsta e efectul gazului de anul trecut, când urmașii trupelor de securitate au încercat să ne închidă gura.
    • Like 0
  • Ne este dor de copiii noștri plecați în străinătate! Poate mai avem o șansă să vă vedem iar acasă.
    • Like 1
  • Frumos articol , de suflet !
    • Like 2
  • Ooo! :) nimeni nu ne întrece la patetism.
    • Like 1
    • @ cristiansirb
      În special partea cu visatul în românește - m-a pocnit la mir, trebuie să fiu mai atentă de acum în ce limbă grăiesc Moș Ene și acoliții.
      • Like 0
  • Buna seara, tot ceea ce puncteaza acest articol este real, vreau sa mai adaug ceva si anume ca noi si copiii nostri in tarile unde suntem plecati suntem numiti straini iar cand ne intoarcem in tara suntem tot straini sau italieni, englezi etc. Asta pe mine ma face sa plang si plang si mai mult atunci cand tara isi aminteste de noi si ne chiama la voi. In rest nimic , este o ceata foarte deasa unde nimic nu se vede si nimic nu se observa.
    • Like 0


Îți recomandăm

Bloc operator Sanador

Când intri într-o astfel de „navă spațială” numai ca să o vizitezi, te gândești că următorul pas în tehnologie nu e foarte departe: specialiștii consultați în prezent de la distanță, prin videoconferință, vor fi prezenți în sală sub formă de hologramă. Sau, de ce nu- se vor teleporta pentru a-i asista pe colegii lor, când aceștia le solicită sprijinul.

Citește mai mult

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult