Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

7 lucruri care îmi fac viața mai ușoară acasă

Mulți dintre noi cred că viața trebuie luată exact așa cum este. Că nu pot face nimic atunci când tot ce se întâmplă în jur pune presiune pe tine și iți mănâncă din timp și din energie. Așa să fie, oare?

Nu-i chiar așa, cred eu. Poți schimba propriile obiceiuri, iar uneori asta-i de ajuns ca să iți faci viață mai ușoară. Asta am făcut și eu, după ce am înțeles că, prin simplificare și schimbarea unor obiceiuri de viață, îmi pot creste confortul.

Pentru mine, de exemplu, 2021 a fost mai greu decât alti ani. l-am început ieșind oficial din carantină, după ce am reușit să trec prin Covid fără să ajung totuși la spital. Au fost doua săptămâni foarte intense, cu suișuri și coborâșuri pe care nu le-am simțit în altă afecțiune. Cu un grad de imprevizibilitate care – mi-am dat apoi seama – face medicii să fie mereu circumspecți legat de evoluția bolii.

Am trecut cu bine până la urmă, dar lucrurile nu s-au încheiat aici. Nu știu dacă din cauza astmului sau pentru că a fost a doua infectare (prima fiind mult mai devreme, când nici nu știam că virusul există la noi), m-am refăcut greu. “Long Covid” îi spun medicii acestei situații, pe care nu o poți trata cu pastile pentru că, fiziologic, nimic nu este în regulă. Ce poți să faci este să trăiești echilibrat, să faci mișcare și să aștepți că timpul să treacă, că să scapi de oboseală și de “brain fog”. Iar eu asta am făcut, căutând în paralel căi de a-mi face viață mai ușoară.

Lucrurile simple sunt mai ușor de dus și de trăit, așa că simplificarea a fost ținta mea. Nu sunt o persoana minimalistă, dar simplitatea este necesară și chiar indicată, în unele momente ale vieții. Iată ce am descoperit eu, în ultimele luni, că ajută la simplificarea vieții de zi cu zi.

1. Colectarea selectivă

La început, a fost o maaaare durere de cap. Când am vrut eu să colectez selectiv, firma de salubrizare nu ridica deșeuri decât la grămadă. Am colectat separat pet-urile, pe care se găsea mereu câte un nene prin cartier care să le ridice și să le ducă la reciclat. Pentru textile am avut mereu soluții, dar cu hârtia – mai ales caietele și foile scrise – a fost un chin. Sunt prea comodă să duc cutiile cu hârtie la reciclat în cine știe ce capăt de oraș, mai ales că nu găsești ușor centre de reciclare. Nu mai vorbesc despre ambalaje…

Mi s-a îndeplinit dorința și, de la 1 aprilie, firma locală de salubrizare (Urban SA, mai exact) a început să colecteze selectiv: sticlă, reciclabile (de toate, la grămadă) și gunoi menajer. Prima lună a fost horror și am fost aproape să divorțez de Urban pe motiv de nepotrivire de promisiuni: ei promiteau că ridică la timp și eu promiteam că îi reclam la Primăria sectorului 6. După o lună și jumătate de năbădăi – timp suficient să îi cunosc pe toți directorii din operațional și să aud toate scuzele posibile -, am ajuns la o relație suportabila, în care ei ridica deșeurile aproximativ la timp, iar eu le plătesc pe măsură serviciilor prestate, adică tot aproximativ.

Dar nu despre odiseea mea cu firma de salubrizare vreau să iți spun, ci despre ce a însemnat, de fapt, trecerea la colectarea selectivă. În momentul în care am început să strângem separat deșeurile, am realizat câtă risipa făceam. Da, poate este târziu, fiindcă alții fac asta deja de multa vreme. dar este un timp pentru toate și poate acum a venit și rândul nostru.

Zeci de șervețele din hârtie, ambalaje de la cosmetice, alimente și dulciuri, sticle din plastic, pe scurt – o mulțime de materiale de a căror existență în viața noastră nu suntem conștienți. Ele ajung să ne sufoce însă și să polueze ape, pășuni, păduri, marginile drumurilor și, în general, orice colț de natură în care ajunge un cetățean nesimțit.

Când te uiți la fiecare hârtie ori recipient care nu-ți trebuie și te întrebi în ce coș trebuie aruncat, devii mai conștient cu privire la consumul zilnic și mai responsabil. Înțelegi că lași în urma o amprentă uriașă asupra unui mediu în care iți dorești să trăiești în siguranță. Înțelegi că cel care pune în pericol acest mediu ești chiar tu și că rezolvarea este la tine.

Cum îmi ușurează asta viață? Pai mă determina să consum mai puțin. Să nu mai cumpăr pungi, ci să iau propria sacoșă la cumpărături sau la piață. Cu mai puține lucruri, viață e mai simpla și, implicit, mai ușoară.

2. Aspiratorul de mână

L-am considerat o unealtă pentru puturoși până a adus soțul unul și la noi în casă. Din acel moment, a intrat în viață noastră și n-a mai ieșit, iar eu mă bucur peste poate pentru asta. Combinat cu faptul că am covoare foarte mici spre deloc (trăiască încălzirea prin pardoseala!), unealta asta mică mă ajută enorm în a ține casa mai curată.

Îmi ia zece minute să aspir toate covoarele (mă rog, covorașele), o dată pe zi. Aspiră și lichide, și solide, iar acum nu-mi mai imaginez cum aș întreține curățenia fară el. Consumă mai puțin decât un aspirator clasic, îl scot rapid și la fel de rapid se curăță și îl pun la loc, iar bateria Li-Ion ține o săptămână. Mă ajuta să scot aspiratorul mare mai rar și este perfect pentru intervențiile rapide de după popcorn & televizor, de exemplu.

3. Mașina de spălat vase

Ai spune că este de la sine înțeles că această minune a tehnicii moderne să se regăsească în fiecare casa, asemeni mașinii de spălat rufe ori aspiratorului. Sunt încă mulți oameni care nu o folosesc pentru că o consideră fie un lux, fie o investiție prea mare. Totuși, cred că jumătatea de oră câștigată în fiecare zi pentru că nu mai spăl vase de mână merită orice investiție. Daca faci un calcul, înseamnă, într-o săptămână, timp să vezi două filme, de exemplu.

Pentru mine, achiziția mașinii de spălat vase a fost unul din cele două lucruri foarte deștepte pe care le-am făcut acum 11 ani, când m-am mutat în casa în care am putut configura bucătăria aproape așa cum mi-am dorit. Al doilea lucru a fost să pun încălzire prin pardoseală.

Iar pentru restul momentelor în care trebuie să spăl vase, mi-am asigurat “a room with a view”, pentru că am instalat chiuveta fix sub fereastra din bucătărie.

4. Sprayul cu oțet pentru curățat orice

Aici nici nu știu cu ce să încep, când este vorba despre beneficii. Pe de-o parte, folosesc o singură substanță fie că vreau să curăț bateriile ori săpuniera, fie că am de șters un geam, preparată după rețeta de AICI. Nu mă mai încurc în recipiente cu soluții, ce merg pe o singura variantă, completată cu un dezinfectant acolo unde este nevoie.

Asta înseamnă costuri mult mai mici decât dacă aș cumpără tot felul de substanțe și un singur produs în loc de mai multe. Pe scurt, este mai simplu și mai ieftin. În plus, oțetul este prietenos cu mediul, nefiind poluant câtă vreme este obținut din ingrediente naturale.

Ba chiar și la rufe folosesc tot oțet, în locul balsamului cumpărat (vezi AICI cum), iar asta de ani de zile, ceea ce ajută și la menținerea în bună stare a mașinii de spălat. Principalul beneficiu aici este pentru sănătate, pentru că am renunțat astfel total la una din cele mai dăunătoare substanțe din cele pe care le avem în casă. Pentru un astmatic ori pentru cineva care suferă de alergii, dispariția acestui factor înseamnă mai puține probleme și, drept urmare, o viață mai ușoară.

5. Garderoba care încape într-un dulap

Am scris inițial “garderoba caspulă”, dar nu este chiar așa, deși tind într-acolo. O capsulă mai mare, dar principiul ar urma să se păstreze. Mă bucur însă că am redus atât de mult numărul hainelor încât le am acum pe toate sub ochi, indiferent de anotimp. Când vine frigul, trebuie doar să mut raftul de sus pe raftul de jos și invers. Încă sunt multe, dar se va rezolva și asta, în timp.

Am cumpărat foarte puține, în ultimii doi ani, în primul rând pentru că am ieșit foarte puțin din casă, comparativ cu viața mea de dinainte de pandemie, dar n-am simțit nevoia de lucruri noi nici după ce lucrurile s-au relaxat. În același timp am scos brațe întregi de haine care nu-mi aduceau nicio bucurie. Fie îmi erau mari sau mici și speram să încap în ele într-o zi, fie nu-mi veneau turnate, fie nu simțeam că mă reprezintă, iar asta îmi provoca disconfort ori de câte ori le purtam. Am încercat trucuri prin care să le scot pe toate la purtat, dar oricum o dădeam, rămâneau mereu haine nepurtate.

Am rămas cu muuulte perechi de blugi (am numărat vreo nouă, modele diferite) și multe bluze albe, iar dincolo de asta am roșu, roz, bej și verde oliv, dar și albastru și turcoaz și un pic de neutru – bej și gri. Chiar a fost o surpriză să constat câte din hainele mele conțin aceasta culoare, pe care nu aș fi căutat-o neapărat prin magazine. Odată ce am scos ce nu puteam purta, a fost clar însă că, instinctiv, aleg cam aceleași lucruri și aceleași culori. Drept urmare, m-am abandonat lor și nu mai am dileme legate de alegerile de făcut atunci când vreau într-adevăr să cumpăr ceva.

Durează mai puțin să mă decid ce îmbrac sau ce cumpăr, iar hainele se potrivesc mai ușor una cu alta, când le aleg să-mi compun ținutele. Este mult mai simplu să văd ce am în șifonier și să găsesc ce-mi place și mă bucur să aleg doar dintre haine pe care le iubesc. Hainele mele vorbesc acum mai mult despre mine și le simt mai aproape de ceea ce sunt.

Nu e ca și cum nu aș fi știut toate lucrurile acestea despre simplificarea garderobei: le stiu și le-am vorbit despre ele cursanților de la cursurilor de media & PR, în alte vremuri. Interesant a fost să trec iar prin asta eu, cea de acum, având 46 de ani și alte preferințe decât cu zece ani în urma.

6. Materialele care nu se calcă & spălatul corect al rufelor

Oh, aici nu am destule mulțumiri pentru aceia care au inventat vâscoza și pânza topită, de exemplu. Pentru că nu îmi place să calc, așa că o fac doar dacă nu există nicio alta soluție. Dar prefer să caut alternative, pentru că ele exista, iar neșifonabilele sunt una dintre ele.

Nu am călcat niciodată așternuturile și nici tricourile, ci le întind la uscat pe umeraș imediat ce s-a terminat ciclul de spălare, fără să le întind excesiv și să lase colturi și dungi. De regulă, scutur hainele înainte de a le pune la uscat, ceea ce ajuta la întinderea lor și uscarea fară cute. Iar când s-au uscat, le pun în șifonier fără să le îngrămădesc, pentru că aglomerația face ca ele să se sifoneze. Iată încă un avantaj al faptului că am mai puține haine în garderobă!

Când sunt din materiale neșifonabile, fețele de masă sunt atât de drept și frumos uscate, încât rareori mai au nevoie de fier de calcat. Pentru una din ele însă, cusută dintr-un damasc frumos care se cere pus în valoare, scot fierul de calcat, de două ori pe an. Adică tot atât de des pe cât este ea de folosita.

Asta nu înseamnă că nu calc la nevoie (cămașa zilnică pentru soț, de exemplu), doar că evit cât de mult posibil să o fac. Mi se pare pierdere de timp și de energie pe care le-aș putea investi în cu totul altceva. Cum ar fi, de exemplu, ceea ce am trecut la punctul următor.

7. O oră doar pentru mine, în fiecare zi

Oare cât dintr-o zi alocăm doar pentru noi și numai pentru noi? Ai măsurat vreodată timpul pe care, în 24 de ore, îl petreci făcând pentru tine personal ceva care să-ți dea o stare de bine și care să te ajute să-ți păstrezi, pe termen lung, sănătatea și echilibrul mental? Nici dușul pe care îl faci dimineața nu este doar pentru tine daca, în cele 10 sau 15 minute, iți fac în cap liste de activități ori iți construiești discursul pentru cine știe ce întâlnire importantă de la serviciu.

Am ajuns astfel la principalul motiv al tensiunii în care mulți dintre noi trăiesc și care privește dezechilibrul intre ceea ce facem pentru alții și, respectiv, ceea ce simțim că facem pentru noi. Cât facem pentru că trebuie și cât pentru că vrem? Când peste aceste întrebări se suprapun restricțiile dintr-o pandemie, lucrurile se complică și mai mult, de unde și nevoia de a găsi un punct de echilibru.

O oră pe zi doar pentru mine înseamnă echilibru și relaxare, în cazul meu. Ce fac cu această oră? Un dus, un pic de yoga, o cafea băută în curte, printre flori sau făcut nimic, cu picioarele spânzurate pe marginea canapelei din atelier. Orice este ok câtă vreme nu înseamnă gânduri despre task-uri, sarcini, telefoane, “trebuie să” și “cât costă să”.

M-am reapucat de yoga și am căutat să îmi creez un obicei din stretchingul de dimineață. Știai că ai nevoie de două săptămâni în care să faci zilnic un lucru pentru că el să devina obicei?

Citiți continuarea pe blogul autoarei: gabiralea.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ioana check icon
    Frumos!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult