Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

A doua zi după marele protest. Restul e tăcere: ce Piața a unit, ei nu mai pot dezbina

Protest 20 ianuarie

(Foto: Facebook/Corupția ucide)

20. 01.2018. O tăcere cât 75 000 de strigăte.

Tăcerea, legată de o anumită formă de solitudine și de resemnare, valorificată însă prin acțiune colectivă, a devenit în piață infinit mai plină de sens decât orice cuvânt.

Momentele de tăcere din timpul protestului din 20 ianuarie au vizat predilect o prezenţă. Au tradus, într-un singur spirit, teama individuală față de mutilarea valorilor europene, apărarea statului de drept și a independenței justiției, încrederea că ceea ce mulțimea afirmă și clădește puterea folosită abuziv nu mai poate distruge.

Puterea mulțimilor este copleșitoare și înspăimântătoare în același timp. Prin definiție, mulțimile îți creează impresia că îți răpesc autonomia. Lăsându-ne pierduți în mulțime, renunțând la tăcerea solitară înțeleasă ca acceptare, am câștigat în piață câteva clipe de tăcere a libertății totale. N-am mai tăcut în mod diferit, așezați comod în fața televizorului, ci am tăcut la fel, uniți în lumina palidă a telefoanelor. Fiecare cu revolta lui, tradusă pe câte un carton, cu pași mai iuți sau mai molcomi, îngropând fulgii albi și rutina în asfalt, uniți însă în convingerea că dreptatea nu se construiește prin punctaje fabricate în laboratoarele partidului.

Să nu uităm însă că ceasul bate în mod diferit pentru fiecare dintre noi. Că avem fiecare viețile noastre la care ne vom întoarce duminică, a doua zi după marele protest. Că luni e o nouă zi de serviciu, de muncă, de răzbit, de #rezistat. Dar ceva s-a schimbat cred fundamental de la o iarnă la alta: ceea ce piața a unit, puterea nu mai poate dezbina. Sunt semne de primăvară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Si totusi ce sanse are democratia participativa sa functioneze si in Romania?Participantii la aceste mitinguri ori fac parte din minoritate ori nu apar in sondaje pentru la vot tot PSD si acolitii castiga alegerile si conduc tara,in directia e care o vor ei!Iar protestele intra la aspectul artistic,caci la vot nema!Mai sunt niste ani pana la alegeri,dar daca actiunea civica nu se concretizeaza intr-una politica viata va merge inainte cu PSD!Si ar fi pacat!
    • Like 0
    • @ Arthur Chivulescu
      se numara voturile pana iese cine trebuie..totusi,eu sper ca daca voturile sunt destul de multe,tot conteaza si tot se mai schimba cate ceva
      • Like 1
    • @ Arthur Chivulescu
      Poate că aceste mitinguri îi va mai trezi pe unii dintre aceia care n-au ştiut ce votează, ori nu au votat, îi va face să-şi pună nişte întrebări. De-ar fi doar acest efect şi tot ar merita să participăm la ele, nu ?
      • Like 2
    • @ Ioan Reus
      Daca participarea la vot nu ajunge macar 60% PSD va fi mereu la putere,impreuna cu acolitii!Mai are 3 ani de pomeni (daca nu se prabuseste economia!) si va profita de ei pentru a-si fideliza clientii actuali si pentru a castiga unii noi mai ales in orase!
      • Like 2
  • urmatorul pas ar fi votul. Cred cu speranta,ca acest fel de unire poate deveni si comportamentala,in acel sens comun al unui vot secret. Am putea invata de la americani,si ei au acest gen de probleme,sa punem accentul pe mersul la urne,in ceea ce ne este mereu o necesitate primara:aceea de a vota.Scuze daca exagerez cu acest link,mi se pare de o mare importanta https://www.nbcnews.com/news/us-news/second-women-s-march-draws-thousands-focuses-voting-n839476
    • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Problema de matematică s-a dovedit a fi destul de grea. Nu au rezolvat-o corect decât domnii Dan Tudose și Florin Belgun. Iată soluția: în ce caz a³+b³ divizibil cu ab (a,b nr. naturale). Fie d cmmdc al lui a și b. Prin urmare, a=da₁, b=db₁, cu a₁ și b₁ prime între ele. a³+b³=d³(a₁³+b₁³); ab=d²a₁b₁; deoarece a₁ este prim cu b₁, a₁³+b₁³ nu este divizibil cu a₁, nici cu b₁. a³+b³ va fi divizibil cu ab dacă și numai dacă d³ este divizibil cu ab și, deci, d=ka₁b₁ (k natural). Rezultă a=ka₁², b=ka₁b₁².

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro