A fost odată un Președinte. O lecție de istorie din vremuri în care se dărâmau ziduri, nu se construiau

sursa foto: Profimedia

Într-o lume populată de clasa politică în care predomină pigmeii și epigonii jalnici, parcă te apucă dorul de a admira adevărați bărbați de stat și monumentali oameni politici. În același timp, este o datorie a contemporanilor de a ne aduce aminte de înaintașii mari și ctitoriali, conform cuvintelor injonctive ale Apostolului Pavel: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri care v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7). În această lume a precarității figurilor de bărbați de stat, se profilează în mod exemplar fostul președinte al SUA, Ronald Reagan. Aceasta cu atât mai mult cu cât - fără a forța comparația cu actualul D. Trump, președintele american al zilelor noastre care pare histrionic, capricios și istericos, aidoma confratelui la fel de istericos care este V. Putin - Ronald Reagan se profilează ca un personaj luminos din trecut. Aceasta doar dacă ne gândim la discursul curajos și fără echivoc al R. Reagan rostit la 12 mai 1987, lângă Zidul Berlinului, la Poarta Brandenburg, intitulat „Dărâmați acest zid”, prin care președintele american îi cerea lui M. Gorbaciov să dărâme zidul dintre cele două Germanii. Era vorba de un discurs necodat, direct, deliberat, de un maxim curaj adresat adversarului sovietic. Prin acest discurs, după aprecierea unui alt lider de vârf al lumii, Helmuth Kohl, cancelarul Germaniei, „R. Reagan a reprezentat un noroc formidabil pentru Europa”.

Prin politica sa cu adevărat măreață, R. Reagan a provocat în mod indirect politica de reforme a URSS și a lui M. Gorbaciov, perestroika și glasnost. R. Reagan a pus capăt competiției nucleare cu URSS prin politica sa de „război stelar”, prin care a dezangajat și a descurajat definitiv ambițiile de mare putere nucleară a URSS. Din perspectiva de astăzi, prin acest discurs și în general prin politica sa, Reagan a determinat URSS să se deschidă și să permită, de nevoie, eliberarea Europei de Est. Țările foste comuniste, inclusiv România, datorează mult acestui mare președinte american care a fost R. Reagan. A fost un adevărat bărbat și la propriu, dar și ca acțiune și gândire politică, incomparabil cu epigonul D. Trump. Ronald Reagan a fost contemporan și total afin cu un alt bărbat al lumii, de astă dată slujitor al credinței și al lui Isus Cristos, Papa Ioan Paul II. Acest papă, prin cuvinte la fel de injonctive susținute la începutul pontificatului său, în 1978, în Urbi et Orbi, rostea: „Nu vă temeți, deschideți larg porțile lui Isus”. A fost un mesaj la fel de lipsit de echivoc prin care îndemna lumea comunistă să meargă pe drumul eliberării și democrației.

R. Reagan a ajuns președinte în urma unei bogate experiențe de viață și de om politic. S-a înrolat în armata americană, ajungând până la gradul de căpitan în timpul celui de al Doilea Război Mondial, spre deosebire de urmașul său de astăzi, D. Trump, care a fugit de înrolarea în armata americană. A fost apoi actor la Hollywood, la studiourile Warner Brothers, fiind recrutat în industria filmului deoarece, după propriile declarații, a fost un bărbat chipeș. A ajuns guvernator al Californiei (1967-1975) și a intrat în competiție cu Gerald Ford pentru candidatura republicană la președinție. Sperăm că poziția de guvernator al Californiei va fi providențială, și astăzi, prin actualul Gavin Newsom ca alternativă la magaoism și trumpism. Ronald Reagan s-a făcut remarcat prin faimosul său discurs din 1964, „A Time for Choosing”, când susținea că „Nu există în politică dreapta sau stânga. Există doar sus și jos. Sus pentru visul secular al omului – libertatea individuală maximă în acord cu ordinea, sau jos în mușuroiul totalitarismului”.

Ronald Reagan a rămas în memoria colectivă și prin câteva formulări memorabile: „Cine a citit „Manifestul partidului comunist” al lui Marx și l-a înțeles a devenit un anticomunist. Iar cine l-a citit și nu l-a înțeles a devenit comunist”. Pe linia aceleiași sapiențe, R. Reagan a afirmat „Sărăcia unui popor este cea mai corectă pedeapsă pentru prostia lui”. Aveam așadar un patrimoniu exemplar și o moștenire prestigioasă de oameni politici și bărbați de stat. Ne repliem cu optimism la un trecut de „mai mari ai noștri”, pentru că omul stăpânește trecutul și prezentul, pentru că acestea sunt timpuri ale omului, pe când viitorul este timpul exclusiv al lui Dumnezeu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp