Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Am 42 de ani și nu mă mai cheamă nimeni la interviuri”. Drama corporatistului care credea că are „un job sigur”

Mai este de ajuns să fii un foarte bun profesionist?

Dan are 42 de ani. Este foarte bun în domeniul sau de activitate. Conduce departamentul tehnic dintr-o companie de telecom. Îl cunosc de la implementarea unei soluții software pentru o centrală telefonică. Lucrează de 11 ani în aceeași companie, fiind printre primii angajați. Și-a dedicat toată energia pentru dezvoltarea acesteia.

A fost apreciat de la început de acționari, primind un rol cheie în conducerea companiei.

De câțiva ani, firma a început să aibă probleme financiare, în urma pierderii unor contracte importante. Mulți dintre colegi au părăsit compania, dar Dan a continuat să muncească cu aceeași energie, fiind convins că acționarii vor reuși să redreseze situația financiară.

Siguranța și predictibilitatea job-ului s-au schimbat radical în ziua când toți angajații au fost chemați în sala de ședințe pentru a li se comunica fapul că firma a intrat în insolvență. După câteva luni de la declararea insolvenței, i s-a sugerat că ar trebui să-și găsească alt job, pentru că sunt șanse reduse că firma să se redreseze.

De ce nu funcționează sfaturile din cărțile de HR?

După depășirea șocului, Dan a încercat să-și păstreze moralul ridicat . Era convins că își va găsi rapid un nou job.

Respectase toate sfaturile oamenilor de HR. Fusese loial companiei, nu aplicase de-a lungul timpului la niciun job. Devenise un foarte bun profesionist, specializându-se în domeniul său. Avusese o traiectorie ascendentă în cadrul companiei, fiind promovat la nivelul de top management. Coordonase și implementase multe proiecte pentru clienții companiei.

Cu toate acestea, a trecut mai mult de un an și nu a reușit să găsească un nou job. A trimis CV-uri la majoritatea firmelor de head hunting. A fost la câteva interviuri la firme de recrutare, dar pozițiile disponibile erau sub experiență sa. Ar fi acceptat și o poziție sub calificarea lui, dar specialiștii HR i-au spus că nu este eligibil pentru astfel de job-uri pentru că are prea multă experiență.

Ce strategie de HR are România?

Economia României se bazează într-o proporție însemnată pe companiile multinaționale, care generează aproximativ 50% din PIB, deși numărul acestora reprezintă sub 10% din totalul companiilor.

Multinaționalele au avut un rol foarte important în dezvoltarea economică a țării, stopând într-o oarecare măsură exodul tinerilor către Occident pentru găsirea unui loc de muncă.

Indiferent dacă au construit fabrici, call center-uri, centre IT, companiile multinaționale au fost atrase de forța de muncă mai ieftină decât în țările lor de origine.

În general, operațiunile din companiile multinaționale sunt automatizate și se desfășoară conform procedurilor. De aceea, multinaționalele au nevoie în primul rând de oameni care să mențină și să respecte procesele interne.

Genul acesta de activități repetitive, pe bază de proceduri, se pretează tinerilor care sunt la începutul carierei. De aceea și media de vârstă a angajaților din multinaționale este între 30 și 35 de ani.

Modelul actual al economiei românești nu favorizează angajații trecuți de 40 de ani. De asemenea, aplicând acest model, este imposibil să micșorăm decalajul față de standardul de viață al locuitorilor din țările occidentale.

Într-o economie de piață este normal ca cel care dezvoltă produsul (inginerul) să fie mult mai bine plătit decât cel care îl produce (muncitorul). O creștere importantă a salariilor este puțin probabilă, deoarece ar determina companiile multinaționale să-și mute operațiunile în altă țară.

Singură metodă prin care o țara se poate dezvolta sustenabil este să creeze plusvaloare. Definiția pe care eu o dau plusvalorii este capacitatea de a produce un produs sau un serviciu de calitate, care poate fi cu greu copiat de concurență. Cu alte cuvinte, România trebuie să renunțe treptat la rolul de muncitor al Europei și să se axeze pe activități de proiectare și dezvoltare a unor produse care să se diferențieze.

Saltul către inovare a fost făcut deja de numeroase firme antreprenoriale românești, în special în zona IT.

Care este strategia ta în carieră?

În era informațională, aproape orice job poate fi externalizat. Singurele activități care nu pot fi externalizate sunt gândirea și inteligența oamenilor.

Majoritatea activităților întreprinse de angajații dintr-o multinațională sunt descrise în manualul de proceduri. Majoritatea angajaților dintr-o multinațională consideră că au un job sigur.

Sentimentul de siguranță legat de job este dat probabil de predictibilitatea și repetitivitatea proceselor din cadrul companiei. Dar predictibilitatea și repetitivitatea activităților sunt benefice pentru companii, nu și pentru angajați, care devin astfel niște roboți.

Dacă munca pe care o desfășori mai poate fi făcută de alte câteva mii de oameni, din România sau din alte țări, înseamnă că nu ai un job sigur. Dacă activitatea ta este descrisă în setul de proceduri, putând fi învățată în trei luni de orice tânăr, atunci nu ai un job sigur.

În schimb, dacă activitatea ta înseamnă analiza datelor, procesarea lor și oferirea de soluții originale, atunci vei fi unul dintre cei mai apreciați angajați, iar job-ul tău nu fi niciodată externalizat.

Dar pentru acest lucru, trebuie să gândești. Un lucru mult mai greu decât respectarea unor proceduri scrise.

Henry Ford a spus: „Gândirea este cea mai grea muncă din cele câte există. De aceea, sunt atât de puțini cei care o efectuează”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Andrei check icon
    Am participat la zeci de interviuri de partea cealalta a mesei si de fiecare data cand am refuzat pe cineva am facut-o din cauza lipsei de competente.
    Si eu ma plangeam ca voi de angajatori pana cand mi s-a dat sarcina sa fac o echipa pentru a construi ceva.
    • Like 1
  • Bogdan check icon
    Strategia de HR din Romania? Ahahahaha care strategie? Recrutorii din Romania in general sunt absolut retardati si se uita la chestii irelevante. De exemplu, cer CV cu poza. Nimeni din tarile civilizate nu cere asa ceva pentru ca deschide usa spre discriminari. De asemenea varsta care e absolut irelevanta, nu are nici o treaba cu pregatirea profesionala, pe aici nu am vazut oameni refuzati la interviu sau angajare pe criteriul asta, nici macar nu se mentioneaza varsta. De asemenea, refuzul angajarii pe un post sub nivelul de pregatire al omului e din nou o trasatura specifica angajatorilor romani. Daca un om accepta acel post, nu vad problema. Poate o problema ar fi ca o sa plece de indata ce gaseste ceva mai bun.

    De asemenea, loialitatea fata de companie ca si calitate de dorit la un angajat. Nimic de zis, e destul de importanta dar ca angajat ar trebui sa cauti mereu sa urci, indiferent daca e in cadrul companiei curente sau al alteia. Conceptia in companiile romanesti e ca trebuie sa fii un angajat loial dar cumva compania nu are nici o obligatie in sensul asta. Stigma asta ca vai ai schimbat cam multe locuri de munca in ultima vreme... Haha pai asta e ceva de genul ei se fac ca ma platesc eu ma fac ca muncesc. Tin sa mentionez ca toate cele de mai sus nu le-am gasit aici in strainezia unde ma aflu. Aici nu conteaza: varsta, cum vii imbracat la interviu, cati cercei ai in urechi, ce culoare la par ai. De asemenea nu conteaza sexul, rasa, nationalitatea (de cele mai multe ori) Ce conteaza? Cum te prezinti tehnic ci atitudinea ca om. Am avut situatii in care am schimbat jobul de doua luni si eram hingherit de recrutori cu joburi si nu parea sa-i deranjeze prea tare faptul ca am un job abia de doua luni... era ceva la modul da poate nu-ti place....

    In corporatiile romanesti se cauta drone. Atat. Daca ne uitam sa zicem strict pe piata de IT telecom, inovatia vine de undeva de afara, romanii executa respectiva idee. Am lucrat la destule companii de IT din Romania, toate cu capital strain. De asta eram noi acolo, sa realizam ideile altora.
    • Like 2
    • @ Bogdan
      GabiC check icon
      Bogdan, sa tii minte ce ai scris acum, peste 20 de ani, cand vei face 40...
      Cat despre ofertele egale pe piata muncii din strainezia aia a ta...poate lucrezi prin Oman, sau Pakistan, sau bangladesh...de nu-ti dai seama;
      Ba da- se uita- si la cati ani ai, si la cat de alb esti, si la cum / cat stii despre tara in care lucrezi ( se numeste "experienta locala" si ca sa te ia cineva in serios- in unele tari tre` sa ai intre 1 si 3 ani de "experienta" acolo).
      Daca esti imigrant, oferta ta ( pachetul) va fi diminuat cu minim 20% ( in Canada chiar mai jos- stiu din surse absolut sigure)- pe principiul- Take-it or leave-it.
      asa ca ceea ce spui tu este corect doar daca se aplica unei nise de angajati- de exemplu cei care lucreaza in IT&C, inginerie high-tech, cercetare, R&D...si musai sa te incadrezi in varsta...
      Altfel- te cheama la interviu, este foarte amabil cu tine si ...te chemam noi...
      • Like 0
    • @ Bogdan
      Perfect adevărat !
      • Like 0
  • Eu m-am convins desi suna fatalist ca fiecare isi are drumul lui sau cum spunea Darby in Law Abiding Citizen "can't fight faith'". Am vazut la prima mana (amici rude prieteni colegi) cazuri de la 30 la 50 de ani din care nu poti face un pattern fiecare si-a gasit sau a patit altceva desi premisele erau asemanatoare. Conteaza pe cine ai sef conteaza instinctul tau conteaza norocul si ghinionul si chiar si specificul jobului. Unii fac 10 MBA-uri tot felul de cursuri citesc in draci ca sa nimic. Altii dau peste un prieten ruda coleg care-i vinde un pont si e peste primul caz. Sigur ca femeile au dezavantajul cu copiii dar nu mereu. Tot ce poti sa faci e sa te ridici si sa continui lupta. Am multe exemple si din tara si de afara si de interviuri si de cazuri si de situatii si de sefi care si-au ajutat subalternii sau nu dar ideea de baza asta e: fiecare depinde de planetele lui. Parerea mea (si nu sunt fanatic cu horoscoapele sau tarot). Daca le fortezi mai rau faci. Spunea unu ca trebuie sa inveti sa mergi cu universul si sa nu-l fortezi. Cine poate :)
    • Like 1
  • Am o singura recomandare: "Who move my cheese-Spencer Johnson" tradusa in romaneste "Cine mi-a furat cascavalul". Adica daca erai asa de bun in ceea ce faci trebuia sa observi, sa intelegi ca compania "se duce". Citeste cartea si o sa intelegi mai bine.
    • Like 4
    • @ Mihai Achim
      Ce simplu e sa dai sfaturi profesorale. Omul era bun pe partea lui tehnica, nu a sustinut ca avea aptitudini manageriale.
      Nu e simplu sa observi, si uneori sa accepti, ca firma e pe duca
      • Like 4
  • Daca noi avem o problema tot noi putem avea si solutia. Poate ca e normal ca dupa o anumita varsta sa alegem calea antreprenoriatului, daca nu exista un loc de munca potrivit pentru noi atunci il inventam si devenim proprii angajati. O alta parte a solutiei este angajarea la astfel de firme mici care sunt mai deschise la ideile venite din partea angajatilor cu privire la dezvoltarea companiei si uite asa se creeaza o alternativa a economiei la mediul corporatist. Corporatiile se transforma treptat in modele de productie automatizata ca in documentarul "how it's made" iar adevarata plus-valoare vine de la companii mici ca numar de angajati dar care au un capital uman inovator foarte mare. Multa bafta!
    • Like 5
    • @ George Leurzeanu
      Kalan check icon
      Corect dar cu ce bani?
      • Like 2
    • @ Kalan
      Pui casa la bataie ca si collateral la banca si iei linie de creditare de la banca. Uite asa am avut eu bani de pornit firma.
      • Like 1
  • De ce să-ți ascunzi experiența de teama că vei fi refuzat pentru supracalificare... în loc să aplici „în afară” și să pui CV actualizat pe toate siteurile de recrutare de care ai auzit? Iar faza cu loialitatea... hm, băiatul ăla a dus-o pînă la orbire, greșeală pe care am făcut-o și eu în 2010-2013. :D
    • Like 2
  • Hai să-ți zic și eu una. În 2015 am fost pusă pe liber din multinationala de IT, in care lucram, pentru că am rămas însărcinată. După 10 luni de stat în maternal m-am apucat să caut job. Am experiență, cunosc și 2 limbi străine... În fine. Cred că am bătut suta de interviuri, pentru a obține un nou job. Majoritatea strambau din nas cand aflau că am copil și o hașeristă chiar a avut "luminarea encefalică" să spună că într-un an de stat acasă te deprofesionalizezi... Am găsit până la urmă de muncă și am acceptat, din disperare oferta, chiar dacă salariul este mult mai mic față de ce am avut și volumul de muncă este foarte mare. M-am multumit cu faptul că este in domeniul meu de activitate...
    • Like 7
    • @ Mădălina Trifu
      Știi că puteai să-i dai în judecată și să cîștigi, nu? Doar dacă nu aveai parte de un avocat imbecil.
      • Like 1
    • @ Ionut Catalin Dimache
      GabiC check icon
      ii trebuiau dovezi irefutabile;...
      alea de unde le lua..
      doar nu e lumea paranoica pana la a-si inregistra toate discutiile...
      Si- mai e ceva: Cati bani isi permitea sa dea pe avocat?
      • Like 1
  • Imediat ce am terminat facultatea am fost angajat intr-o companie extrem de dinamica. Fara falsa modestie, am fost vazut ca "vioara a doua" de catre cei mai multi dintre colaboratori. Am talentul de a inova iar firma a beneficiat din plin de acest lucru... Am identificat oportunitati la care nimeni nu se gandise...Eram personajul care "rezolva", la care se gasea intelegere si solutii... Am plecat cand pozitiile si interesele particulare in firma a fratilor si rudelor angajate ma impiedicau sa mai performez. Am mai lucrat in cateva companii, inclusiv ca director responsabil de restructurarea unei societati dintr-un SIF, lucru pe care l-am facut cu succes. Apoi am ajuns director de vanzari intr-o multinationala, in care chiar am demonstrat ca daca vrei, poti. Am fost numit "cel mai bun produs" al firmei. Am fost "luat in considerare ca potential promovabil ca manager" intr-una din filialele companiei... Dupa care, compania in baza unor decizi luate la varf, si-a restructurat activitatea si a parasit Romania. Partea neplacuta a inceput cand, cu un C.V. spectaculos, am inceput sa aplic pentru diferite pozitii de management. Cand a noua cerere mi-a fost respinsa pe acelasi motiv, "prea calificat pentru cerintele postului", am mai extras din C.V. cateva competente, m-am aratat mai putin experimentat, doar ca sa cobor la nivelul cerintelor, sa nu le mai depasesc. Am fost chemat la un interviu desfasurat de un mare retailer...mi-au spus ca vor sa vanda un produs specializat, in piata pentru care lucrasem pentru multinationala. Le-am explicat ca pentru a face acest lucru trebiesc urmati niste pasi si ca nu se poate realiza nimic peste noapte. Asta doar daca nu vor sa arunce banii pe fereastra. Apoi mi-au cerut diferite detalii de specialitate...pe care, ca prostul, le-am expus clar si cu lux de amanunte. Mi-au spus ca ma vor anunta despre decizia lor in ceea ce ma priveste. Dupa cateva zile de tacere l-am sunat eu pe directorul lor national de vanzari. Stiti ce mi-a spus? "Am sa fiu sincer cu tine. Nu pot sa te angajez. Tu ai vazut la ce nivel am discutat? Cum pot eu sa te iau subordonat? Ori pleci in trei luni pe un job mai bine platit, ori ai sa-mi vrei locul. Intelege, daca ai fi in locul meu, ai face la fel!" Si asa, am fost respins. Nu inteleg de ce "managerii" refuza sa aibe langa ei oameni care chiar ii pot ajuta... Am experienta de lucru in toate etapele de viata ale unei companii, am invatat unde si cand si ce trebuie facut...chiar pot ajuta...dar nimeni nu isi doreste sa fie salvat daca asta presupune sa recunoasca faptul ca altcineva stie si poate ceea ce el inca nu stie sau nu poate... Am si acum un job bine platit, nu atat de apropiat de ceea ce-mi place si pot face cu cea mai mare placere, dar este un post in care, la fel ca in toate celalalte, invat. Pana la urma, experienta este experienta, chiar daca altii nu inteleg sa o foloseasca...si ajungi sa o ascunzi, pentru a nu fi "prea calificat pentru acest post!"
    • Like 9
    • @ Dan Dobre
      GabiC check icon
      Exact asta-i viata! Toti se vor simti amenintati de unul mai pregatit; De ce sa- nu-si vada el de treaba si sa angajeze o marioneta? Mai putina bataie de cap, mai multi oameni in subordine...
      cu produsul,.... doar nu-i firma lui... ( asa gandesc majoritatea)- poate sa-l introduca pe piata- bine, nu- "nu a vrut piata" , "nu am gasit omul potrivit" .e.t.c.
      • Like 0
    • @ Dan Dobre
      Mulți am trecut prin asa ceva si din păcate lucram in alte domenii fata de cele in care suntem specializați !
      • Like 0
  • Edip check icon
    Nu am mai lucrat de f. mult in Ro dar mie mi se pare cea mai mare prostie notiunea de loialitate descrisa aici. General vorbind, daca nu iti schimbi jobul la 3-5 ani din punctul meu de vedere nu prezinti potential sa progresezi, deci nu poti aduce nimic nou in rolul tau... Vorbind de cazul specific articolului, nu ma surprinde deloc situatia... Sunt in acelasi domeniu sa zic asa si am parasit partea de voce cam prin 95-96 cand luase avand fibra optica in Ro. Daca nu poti vedea cum evolueaza tehnologia si sa iti schimbi/ adaptezi expertiza platesti in timp ( fac comentariul asta bazat pe afirmatia ca s-a ocupat de central telefonice)...
    • Like 1
  • Execelent punctat. Ma lovesc zilnic de aceasta mentalitate. Eu din fericire am avut parte de ambele experiente, am lucrat la multinational, apoi ca si consultant freelance (tot pentru multinationale), si acum din nou la o multinational. Pentru tinerii care cred ca multinationala la care lucreaza e oportunitatea vietii, ca vor avansa candva si eventual vor iesi la pensi de acolo; pentru cei care cred ca respectarea procedurilor, targeturilor companiei e totul; le spun ca gresesc. Si in primul rand fata de ei insisi. A schimba un job nu e ceva rau, e si un risc, dar mai ales o oportunitate. Orice experienta noua te imbogateste, din fiecare companie in care/ cu care lucrezi ramai cu ceva. Domeniul HR din Romania e cumva anchilozat in anumite stereotipuri, dar trebuie sa se adapteze noilor modele - si incepe deja sa o faca; modele unde nu fidelitatea e cea mai apreciata, ci experienta multipla, in domenii diferite, creativitatea, deschiderea spre nou. Tehnologiile se schimba de la o zi la alta, si procedurile vor trebui sa se schimbe. Asa ca tinerii trebuie sa se considere ei insisi un asset, o plusvaloare pentru companie, si pot ajunge asa doar prin comparatie, adunand experienta din mai multe companii.
    • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult
sound-bars icon